Parohia Istria

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIME, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL ECONOMIC] Parohia este situată în satul Istria, pe pământul multimilenar al Dobrogei, la 58 km distanță față de orașul Constanţa, spre nord, în valea ghiolului Caranasuf (azi lacul Istria), pe un teren relativ plat, fără adăpostire spre crivăț, la limita estică a podișului Casimcea, cu cea mai mică altitudine, circa 15 metri. Un punct important de reper al amplasării sale pe harta geografică a Dobrogei este însemnata cetate Histria, întemeiată la mijlocul secolului VII î. Hr., pe țărmul vestic al Pontului Euxin, de coloniștii greci veniți din Milet, din Asia Mică; față de cetate, Istria se află la 6 km depărtare. Satul s-a numit Caranasuf până în anul 1924 când, prin intervenția autorităților locale și a domnului Constantin Brătescu, profesor de geografie la Școala Normală de învățători din Constanța, satul preia numele de mare rezonanță al cetății Histria, în apropierea căreia se găsește. Astfel, satul Caranasuf devine satul Istria. Mărturiile bătrânilor, moștenite prin viu grai, de la o generație la alta, sunt primele date culese care vorbesc despre înființarea satului în jurul anului 1760 de către turci. Despre populația bulgară, așezată în comună, se știe că în cimitir există o piatră funerară din anul 1828, sub care odihnește un membru al familiei Ruscu, una din primele familii de bulgari venite în Caranasuf; se spune despre această familie că era încuscrită cu grecii cu care a avut legături comerciale. Alte dovezi despre înființarea satului, în afară de tradiția orală, nu se cunosc. Din punct de vedere al științei de carte în Caranasuf (Istria de azi) se poate vorbi numai după construirea bisericii, adică după 1860. Local de școală nu era la acea dată în sat. Cunoșteau buchiile cărții doar cei puțini dornici de a deveni preoți, care urmau cursuri de teologie la Eschi-Baba ori la Tulcea. Sistemul obișnuit de a ține socoteli sau orice însemnări era răbojul păstrat de epitropul bisericii.

Astăzi în centrul satului este ridicat un monument în cinstea eroilor români căzuți în al II-lea Război Mondial, iar în curtea bisericii se găsesc 25 de cruci închinate eroilor de război, datând din acea perioadă.

    B. 

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. 

[ISTORIA ZIDIRII EI] După nenumărate intervenţii ce au fost făcute de către creştinii bulgari din localitate la autorităţile turceşti de la Babadag, în anul 1857 s-a aprobat construirea unei biserici ortodoxe, aşa cum dispuneau autorităţile otomane: nu trebuia să fie mai înaltă decât casele satului, să nu aibă turle, nici clopot, nici clopotniţă, pentru a se deosebi de geamii. Din această cauză, temelia bisericii s-a pus la 50 cm sub nivelul caselor, iar pereţii zidiţi de 90 cm au fost înălţaţi cu piatră adusă de la ruinele Cetăţii Histria cu carele cu boi, iar pentru ca biserica să aibă acustică, în lipsa turlelor, s-au introdus în pereţi 53 de amfore. [PISANIA ] Biserica poartă hramurile ,,Sfânta Treime” şi ,,Sfântul Mare Ierarh Nicolae”, cum se constată din pisania în limba slavonă de la intrarea în biserică: „În Hristos credeți și iubiți-L, nu-L supărați. Apropiați-vă, cuvântare din caranasuf. Aceasă biserică cu hramul „Duminica Mare – Sfânta Treime s-a zidit în amintirea Sfântului Ierarh Nicolae. S-a împlinit voia Domnului în anul 1860 august 18”.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este în formă de cruce cu faţada în stil oriental turcesc, având trei arcade. Fațada principală dinspre vest este în stil răsăritean, cu cinci arcade joase la nivelul solului, spre pridvor, și trei semicercuri pe linia de cornișă a acoperișului. Între aceste două elemente arhitecturale, două ferestre sunt decupate simetric pe fațadă, pentru luminarea cafasului; în axul peretelui sunt așezate icoana Sfântului Nicolae și pisania în limba slavonă. Pardoseala interioară este cu 50 cm sub nivelul terenului exterior amenajat. Intrarea în biserică se face nu urcând trepte, ci coborând pe sub arcada centrală din fațadă în pridvorul deschis, desfășurat pe tot frontonul clădirii și, de aici în biserică. Pentru a spori rezonanța acustică, în pereții interiori longitudinali, sub tavan, precum și în pereții absidelor, sunt montate un număr de 53 de ulciorașe din lut, de 20-30 cm adâncime. În concluzie, din punct de vedere arhitectural, atât elementele planimetrice, cât și plastica fațadei principale sunt de factură răsăriteană de artă bizantină. 

 

 

[PICTURA] Pictura în tehnica frescă se găsește numai la proscomidie. A fost scoasă la lumină, de sub tencuială, în anul 1967, și datează din anul 1862, având ca temă reprezentarea euharistică a Mântuitorului în Sfântul potir, apoi a Maicii Domnului și a Sfântul Ioan; sus, Dumnezeu Tatăl. Astăzi, abia se mai distinge. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Ca obiecte de cult cu valoare documentară se păstrează icoana Sfântului Nicolae, pictată în 1846, cea a Sfintei Treimi din 1858, cu text în limba slavonă, cu litere chirilice; există încă un potir de argint. Icoana Sfântului Gheorghe din cadrul catapetesmei, pictată în 1862, este singura semnată de pictorul Ștefan Zahariev. Altă icoană importantă, nedatată, purtând patina anilor, pictată pe pânză, are pe o față pe Sfântul Nicolae, iar pe cealaltă pe Sfântul Gheorghe ; Octoih (1845), Minei (1848), Apostol (1848), Triod (1851), Minei (1863- toate lunile), Catavasier (1863), Evanghelie (1865), Psaltire (1865), Slujba Învierii (1882), Psaltire (1889), Triod (1897). [ŞIRUL PREOŢILOR]: Dumitru Cogibașu (sec al XIX-lea), primul preot din Istria, Petre Arbore (sec al XIX-lea), Manole Popescu (sec al XIX-lea), Ion Stănescu (sec al XIX-lea), Ion Tofan (sec al XIX-lea), Constantin Jipescu (1895-1940), Ioan Măntoiu (1938-1986), Vasile Constantinescu (1986-1992), Vasile Băltărețu (1992), Ștefan Gabriel Girel (1992-1994), Ștefan Brătan (1994-2001) și Nicolae Herța (din 2001).

C. CIMITIRUL. Cimitirul din satul Istria datează din 1828, existând și astăzi morminte sau cruci datând din acea perioadă.

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] De la data de 7 septembrie 2007, în urma demersurilor inițiate de Preotul paroh Herţa Nicolae, biserica figurează în lista monumentelor istorice – secţiunea arhitectură – la clasa A (CT-II-m-A-20919), conform Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2360/2007, al Direcţiei Monumentelor Istorice Bucureşti. Din aprilie 2008 s-a construit, lângă biserică, un Muzeu de artă religioasă unde sunt expuse obiectele de patrimoniu religios ale bisericii, obiecte datând din anul 1848 (icoane vechi, veşminte preoţeşti, cărţi de slujbă, Sfânta şi dumnezeiască Evanghelie etc. şi diferite obiecte de cult: cruci, cădelniţe etc.). În anul 2011 Parohia Istria a participat la Proiectul Patriarhiei Române și al Organizației World Vision – România ,,Alege Școala”, trimițând în tabară la mănăstirea Caraiman, 3 copii din familii defavorizate, implicându-i ulterior și la concursurile organizate în cadrul acestui proiect. De-a lungul anilor au fost organizate mai multe pelerinaje în țară și peste hotare, în Bulgaria în vizită la locurile natale ale enoriașilor.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] În anul 2009 biserica a intrat în Programul Naţional de Restaurare şi în prezent ne aflăm în procesul de restaurare-consolidare prin Institutul Naţional al Patrimoniului. Actualmente, parohia și-a îmbogățit patrimoniul cu o trapeză, o clopotniță și un muzeu. În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă și de Sfintele Paști, copiii susțin în fața enoriașilor concert de colinde/cântări religioase, primind ulterior de la credincioși și sponsori pachete cu cele necesare pentru o masă îmbelșugată de sărbători. De asemenea, cu ajutorul unor oameni cu dare de inimă sunt donate în permanență hăinuțe, jucării, kituri sanitare pentru copiii și bătrânii din localitate. Biserica din satul Istria a fost inclusă în circuitul turistic Constanța-Istria-Cheile Dobrogei prin Programul Regio (Inițiativă locală. Dezvoltare regională), editându-se cu această ocazie pliante și ghidul turistic intitulat ,,Turism ecumenic”. Parohia este implicată în mai multe parteneriate educaționale cu școala din localitate, Școala Gimnazială nr.1 Istria, precum și cu Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr” din localitatea Corbu, județul Constanța.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] ,,Sfânta Treime” și ,,Sfântul Mare Ierarh Nicolae”. [ADRESA] Str. Bisericii, nr.1, loc. Istria, jud. Constanța. [OFICIU PAROHIAL] Email parohiaistria@yahoo.com. Nu are telefon şi site oficial.

BIBLIOGRAFIE:
1. Iorga, Draga, Marinescu, Corneliu, Schiță monografică a comunei Istria – jud. Constanța, Editura Cronica, Iași, 2002;
2. Registrul de evidență și activitate a sfintei biserici din Istria cu hramul Sfântul Nicolae/IPS Episcop al Constanței, D.D. Ilarie (1825).