Parohia Mamaia Sat

 

 

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE
[TOPONIME, PREZENTAREA GENERALă A LOCALITĂŢII D.P.D.V. GEOGRAFIC,
ISTORICO-GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]

Biserica se află în localitatea Mamaia Sat, oraşul Năvodari, jud. Constanţa,la jumătatea distanţei dintre staţiunea Mamaia şi oraşul Năvodari.Vechea biserică a satului Mamaia a fost demolată în regimul comunist,această localitate rămânând fără lăcaş de cult. Actuala biserică poartă acelaşi hram ca şi cea veche şi este adaptată noilor cerinţe. Înainte de 1989, Mamaia Sat nu a avut noroc, fiind inclus în sinistrul program de sistematizare rurală al lui Ceauşescu. Legenda spune că Ceauşescu ar fi trecut pe deasupra cu elicopterul, zburând de la Canal la Neptun şi, văzând casele micuţe şi grădinile, ar fi ordonat ştergerea imediată de pe hartă a satului. Oricum ar fi, operaţia s-a desfăşurat extrem de rapid. Buldozerele au venit, au săpat o groapă lângă fiecare casă şi au împins apoi casele în aceste gropi. Se pare că atunci când a trebuit demolată biserica, muncitorii s-au codit atât de mult, încât activiştii responsabili au trebuit să găsească un tip de undeva, pe care l-au îmbătat şi care a acceptat astfel să conducă el excavatorul. La sfârşit s-a nivelat totul, inclusiv uliţele, dispărând orice urmă a existenţei unui sat în acel loc. Pe terenul rămas liber s-a amnajat o plantaţie de piersici, care, însă, nu avut niciun spor. La doar câteva săptămâni după prăbuşirea regimului, majoritatea foştilor locuitori s-au întâlnit pe câmp şi au început să refacă planul satului. Arheologia propriului sat. Puncte generale de reper au fost şoseaua, pomii de la marginea ei şi cazarma de marinari. Iar pentru reconstruirea loturilor personale au folosit fundaţiile caselor lor demolate, ce supravieţuiseră tocmai datorită metodei de demolare rapidă. Restul a fost treabă de rememorare colectivă: „de la casă, curtea mea mai avea
4 metri lăţime, dincolo începea lotul tău, pe aici era strada…“. Au urmat apoi extrem de dificilă intrarea în legalitate – de fapt, au pus autorităţile în faţa faptului împlinit, topometrii, oficializarea reconstruirii localităţii, traseul luminii electrice şi denumirea cât se poate de seacă a străzilor. La fel ca în oraşele americane, străzile nu poartă nume, ci indicative – M1, M2, etc.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE

[ISTORIA ZIDIRII EI]
Fundaţia bisericii a fost pusă de părintele Şapera Stelică, încă din anul 2001,construcţia ridicându-se cu ajutorul comunităţii. Hramul „Sfânta Cuvioasă Paraschiva“ a fost păstrat de la vechiul lăcaş de cult, adăugându-se cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“. Construcţia bisericii a înaintat încet, dar ambiţia şi nevoia unui lăcaş de cult i-au făcut pe oamenii satului, călăuziţi şi încurajaţi tot timpul de părintele Stelică Şapera, să nu renunţe. Acesta a rămas în memoria credincioşilor ca o persoană extraordinară.
Între anii 2003-2009, părintele Stelică a fost înlocuit de părintele Bădicioiu Bogdan, care a dus mai departe, ceea ce era început, respectând dorinţa comunităţii de a avea un lăcaş de cult propriu şi deosebit. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 2009, construcţia a fost finalizată şi împodobită cu un iconostas sculptat, de un mare rafinament artistic. Construcţia mai impresionează şi prin frumuseţea proporţiilor şi a decoraţiunii faţadelor. Părintele Băcanu Ionel a venit ca slujitor al bisericii în anul 2009, finalizând şi împlinind dorinţa comunităţii. Energic şi ambiţios, precum un păstor adevărat pentru oile sale, a apropiat mulţi oameni de Dumnezeu şi de Sfânta Biserică, în înţelesul de instituţie divino-umană. Astfel, şi biserica noastră a devenit un nucleu al localităţii. Noul lăcaş de cult este bine amplasat, pe o colină în centrul localităţii. Construită din cărămidă, biserica impresionează încă de la primul contact vizual, prin desfăşurarea sa arhitecturală deosebită, având forma crucii, amintind, ca proporţii, de vechile monumente ridicate în sec. XIII-XIV. Planul este simplu, respectând desfăşurarea tradiţională a spaţiilor: altar, naos şi pronaos. Turla este subdimensionată pentru a respecta proporţia faţă de corpul navei, fiind situată pe naos şi susţinută de pandantivi. Absidele laterale nu au forma semicirculară, ci sunt tăiate longitudinal în unghi drept. Deasupra cafasului au fost ridicate încă două turle mai mici, care nu sunt vizibile de la interior, dar care au efect estetic la exterior, respectând tradiţia arhitecturală bizantină. Cele trei turle simbolizează Sfânta Treime, fiind astfel legătura întregită între cer şi pământ. La zidirea bisericii s-au folosit metode moderne de construcţie. Acoperişul este realizat din tablă Lindab. În interior, pereţii sunt tencuiţi cu mortar special pentru tehnica „a fresco“. Formele interioare sunt astfel concepute pentru a se putea executa pictură de tradiţie bizantină, respectând programul iconografic din „Erminia bizantină“ după Dionisie din Furna. Altarul este semicircular şi are o boltire obţinută prin intersecţia unui semicilindru cu o semicalotă eliptică. Pe axul central al altarului, pe peretele de răsărit, se află o fereastră. Tâmpla este realizată din lemn şi are ca rol despărţirea altarului de restul bisericii. Ea este prevăzută cu o frumoasă ornamentaţie sculptată şi, totodată, susţine panourile pe care vor fi pictate icoanele. Naosul este amplasat cu o treaptă mai jos decât altarul bisericii pentru a se sublinia simbolistica spaţiului, având pe centru turla. Turla este prevăzută cu o calotă sprijinită pe un tambur octogonal cu opt ferestre, la bază aflându-se patru pandativi care realizează trecerea de la un dreptunghi subliniat pe fiecare latură de către două arce, care realizează trecerea la absidele laterale ale naosului.

Vechea capelă în 1967
Pronaosul, sub formă de navă cu o boltă semicirculară are în partea de vest cafasul. Pe pereţii pronaosului se află trei ferestre cu distanţe egale între ele. La exterior, pe peretele de apus, deasupra intrării, sunt amenajate trei nişe în care vor fi executate icoanele: Maica Domnului şi cele două de hram – Sfânta Cuvioasă Paraschiva şi Sfântul Ierarh Nicolae.

[PICTURA]
Cuprinsul programelor, repartiţia temelor pe pereţii unei biserici,
precum şi interpretarea dată de Sfinţii Părinţi, liturgişti, predicatori şi tradiţie, au evoluat de-a lungul timpului sub diferite forme. Adaosuri de diferite forme, unele datorită artiştilor de seamă au complicat şi îmbogăţit iconografia bizantină în chip neaşteptat. Ideile liturgice şi ceremoniile stau la baza cultului. Ele au influenţat planurile arhitecturale ale monumentelor. Toate acestea s-au realizat datorită puternicelor legături dintre statul de tip bizantin şi Biserică, în idea obţinerii unui sistem de imagini cu rol educativ religios. Ţinând cont de însemnătatea acordată picturilor şi spaţiului arhitectural în cadrul serviciului religios, este foarte important de remarcat simbolistica fiecărui spaţiu în parte şi modul în care acesta a evoluat. În primele secole ale creştinismului apar două tipuri de edificii basilica şi martyria. Cel de-al doilea ne atrage atenţia în mod particular, fiind o clădire înălţată deasupra mormântului unui sfânt mucenic. Aceasta a devenit astăzi altarul, Sfânta Masă cu numele de acum. Un al treilea tip arhitectonic este cel în cruce latină sau greacă. Au urmat apoi influenţe reciproce, modificări şi compilaţii ale acestor trei tipuri originare. În Bizanţ şi în ţările de tradiţie bizantină, cupola a rămas elemental esenţial al bisericii. Istoria ecleziastică, scrierile iconografice răsăritean atribuite Patriarhului Gherman şi organizată în secolul al XVIII-lea arată cupola ca fiind centrul pământesc, în care Dumnezeu Cel ceresc sălăşluieşte şi umblă. Este figura punerii pe Cruce şi Învierii Mântuitorului; cupola este „Cerul văzut“. În primele momente ale creştinismului, preoţii se orânduiau în jurul Altarului, credincioşii stăteau pe mai multe rânduri în spatele lor. Curând, credincioşii au fost despărţiţi de preoţi printr-o balustradă scundă, care a dat naştere tâmplei – în Răsărit, în Catalonia şi în alte câteva regiuni. De-a lungul timpului, balustrada a fost înălţată cu ajutorul unor draperii brodate, înlocuite mai târziu cu icoane, montate pe o tâmplă de lemn sau zidărie, prevăzute cu trei uşi, cele împărăteşti pe mijloc şi cele diaconeşti pe margini, despărţind altarul de restul bisericii. Tot acest spaţiu al
altarului simbolizează locul Jertfei. Altarul se mai numeşte şi Sfânta Sfintelor iar masa altarului simbolizează, în acelaşi timp, mormântul şi tronul Mântuitorului. Naosul este cel de-al treilea spaţiu şi simbolizează nava eshatologică, corabia care adună credincioşii. Naosul este locul în care cerul se întâlneşte cu pământul. Cercul este simbolul cerului, al perfecţiunii, trecerea spre pământ, simbolizat de forma pătrată a naosului, este făcută de cei patru pandativi unde se pictează cei patru Evanghelişti cu Sfânta Evanghelie, simbolizând învăţătura care trebuie parcursă pentru a atinge perfecţiunea duhovnicească şi pe care se sprijină toată lucrarea Mântuitorului. Cifra patru este echivalentul celor patru puncte cardinale şi al anotimpurilor. În centrul naosului, sub cupolă, se desfăşoară ceremoniile liturgice. În continuarea naosului, în partea de vest, este pronaosul. Pronaosul era, la început, despărţit de naos de un perete de zid perforat de trei uşi „împărăteşti“ prin care intrau credincioşii în Casa Domnului (naos + altar); chiar şi împăratul, când intră în acest spaţiu, îşi lasă armele şi coroana, înainte să pătrundă pe aceste uşi. În timp, acest zid a dispărut, rămânând, uneori, doar un rând de coloane. Programul iconografic se citeşte începând cu pereţii de sud spre nord în sensul acelor de ceasornic şi de sus în jos. Decorul pictural al cupolei este realizat cu scopul foarte clar de a ilustra înţelesul dat de bizantini acestui spaţiu, în aşa fel încât să reprezinte biserica lui Hristos, care a fost prefigurată de patriarhi şi prooroci şi întemeiată de Apostoli. Pe calotă se va picta Iisus Hristos Pantocrator sau Atotţiitorul cu capul spre apus. Este înveşmântat după moda antică în chiton şi himation. Cu capul descoperit şi cu fruntea sus, ţine în mâna stângă Evanghelia, iar cu dreapta binecuvântează. În jurul medalionului în curcubeu, simbol al legământului lui Dumnezeu, se va scrie versetul folosit ca formulă liturgică „Doamne, Doamne caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta ta şi o desăvârşeşte pe ea“. La est, între cete, poate fi reprezentată Maica Domnului Rugătoare (pictată cu mâinile întinse în sus şi se va scrie deasupra ei „Maica lui Dumnezeu, Doamna Îngerilor“), la vest, Ioan Botezătorul, la nord Arhanghelul Mihail, iar la sud Arhanghelul Gavriil. În imediata vecinătate, ar trebui pictată Liturghia îngerească, dar, din cauza lipsei de spaţiu, va fi pictată la baza turlei. În spaţiul rămas până la baza ferestrelor, se
vor picta chipurile proorocilor: Isaia, Ieremia, Iezechiel, Ilie, Moise, Aaron, Avraam şi Daniil, ţinând în mână filactere cu texte din profeţiile lor. În următorul registru, vor fi reprezentaţi Sfinţii Apostoli în medalioane sau bust: Simon-Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Matei, Filip, Bartolomeu, Simon Canaitul, Matia, Levi Tadeul şi Iacov a lui Alfeu. Cele două registre ale proorocilor şi Apostolilor vor fi despărţite de o friză cu ornament floral. În următorul spaţiu de la baza turlei, va fi zugrăvită Liturghia îngerească sau Dumnezeiasca Liturghie, în care este înfăţişat Mântuitorul în centrul
compoziţiei, slujind ca mare Arhireu înconjurat în dreapta şi în stânga de îngeri, preoţi şi diaconi, în atitudine de mişcare şi purtând către Altarul din centrul compoziţiei, ori Discul şi potirul cu Sfintele Daruri ( ca la Vohodul Mare al Liturghiei Arhiereşti) ori
Sfântul Epitaf, simbolizând trupul mort al Domnului (ca la procesiunea înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf la slujba Prohodului din Sfânta şi Marea Vineri). La baza turlei, sub Liturghia îngerească vor fi pictaţi cei patru Evanghelişti aşezaţi la masa de lucru scriind, meditând sau pictând pe Maica Domnului, fiind reprezentaţi însoţiţi de simbolurile lor, aşa cum sunt descrişi în viziunea profetului Iezechiel. Evangheliştii ocupă câte un loc în fiecare pandativ, Ioan (cu simbolul vulturului) la nord-est, Matei (îngerul) la sud-est, Marcu (leu) la sud-vest şi Luca
(viţelul) la nord-vest. Ei sunt reprezentaţi cu Sfânta Evanghelie în mână.
Absida Altarului este aşezată pe planul longitudinal al bisericii, spre răsărit.
Aceasta este semicirculară şi închisă spre apus de catapeteasmă ( sau tâmplă). Acest spaţiu delimitat se numeşte spaţiul altarului sau absida altarului. Pe bolta absidei altarului,se va picta Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, şezând pe tronul împărătesc,încadrată de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în atitudine de adorare. Tot pe bolta spre vest, se va picta Înălţarea Domnului, Iisus în nimb luminos susţinut de îngeri în centru, iar Apostolii şi Maica Domnului în grupuri egale pe pereţii de nord şi de sud. În primul registru de sub bolta altarului, dacă spaţiul permite, se va picta Împărtăşirea apostolilor. În această scenă, Hristos în veşminte arhiereşti va fi pictat de două ori, în stânga şi în dreapta Sfintei Mese, împărtăşind cu vin (Sângele) şi pâine (Trupul), îngerii şi diaconii cu ripide împodobite cu serafimi sunt lângă el.

Apostolii formează două grupuri de-o parte şi de alta. Dacă spaţiul permite, în continuarea Împărtăşirii Apostolilor, de-o parte şi de alta se pot picta Cina cea de Taină şi Cina din Emaus. Pe registrul sfinţilor în picioare, vor fi reprezentaţi marii Ierarhi, episcopi sau arhierei înveşmântaţi în sacos sau felon şi omofor, înfăţişaţi de regulă din trei sferturi privind spre fereastra de răsărit a altarului unde este zugrăvit Mântuitorul jertfindu-Se la Liturghie, fie sub chipul unui prunc, fie sub acela al unui miel de jertfă aşezat pe Sfântul Disc străjuit de îngeri cu ripide. La nord de fereastra altarului, vor fi reprezentaţi sfinţii ierarhi: Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Grigore cel Mare sau Dialogul, Grigore de Nazianz şi Andrei Criteanul. La sud vor fi pictaţi sfinţii ierarhi: Vasile cel Mare, Chiril, Nicolae şi Spiridon, iar spre diaconicon vor fi reprezentaţi sfinţii diaconi Ştefan şi Laurenţiu. Spaţiile de pe glafurile iar sub registrul Sfinţilor ierarhi se va picta draperia. În partea de nord, în spaţiul destinat Proscomidiei, va fi reprezentat Hristos în mormânt.

Spaţiile de pe glafurile ferstrelor şi uşilor se vor decora cu ornamente de factură bizantină, iar sub registrul Sfintilor Ierarhi, tradiţionala draperie.
Spaţiul naosului este simbol al corabiei care adună credincioşii. Naosul are trei scopuri, pe care le atinge cu ajutorul reprezentărilor picturale: educarea religios-morală a credincioşilor, învăţarea lor în adevărurile dreptei credinţe şi a vieţii creştine, transmiterea cunoştinţelor despre viaţa Mântuitorului şi despre istoria Bisericii Creştine.

În naos, pe suprafaţa arcurilor mari care susţin turla între pandativi se zugrăvesc în partea de răsărit – Medalion (Sfânta Mahramă „cea nefăcută de mâna“ omului), la vest – Cheramion, la sud – Hristos viţa de vie sau Înger de mare Sfat şi la nord–Hristos Emanuel. Între aceste reprezentări se vor picta medalioane cu Sfinţii
Apostoli (din cei 70 de ucenici).

Pe intradosul arcurilor, pot fi pictate medalioane cu sfinţi prooroci Ghedeon, David, Natan, Solomon, Ilie, Elisei, Daniel, Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi, Baruh, Ahia, Samia, Ioad, Azaria, Anina).

În abside, în partea superioară, se va zugrăvi scena Naşterii Domnului (la sud) încadrată de Buna Vestire (la est), Închinarea magilor (la vest) şi Pogorârea la iad a Domnului (în absida de nord), încadrată de Răstignirea Domnului (la vest) şi Îngerul vestind mironosiţelor Învierea (la est).

Registrul sfinţilor în picioare din absida sudică va fi ocupat de: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Teodor Tiron şi Nestor, Sfântul Mucenic Mina Egipteanul, Sfântul Mucenic Artemie, Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma, Damian şi Pantelimon.

Registrul sfinţilor în picioare, în absida de nord, va fi ocupat de Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Mucenic Procopie, Sfântul Mucenic Emilian din Durostorum şi Sfântul Mucenic Mercurie.

La vest de Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, vor fi zugrăviţi Sfinţii Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan.
Nereprezentând strict un spaţiu liturgic, pronaosul cumulează însă funcţiile tuturor spaţiilor anexe. Dacă naosul reprezintă lumea văzută, pronaosului i s-a asociat ca o extindere a lumii văzute valenţele cele mai joase ale acesteia. Din punct de vedere al Sfintei Liturghii, acestuia nu i s-a acordat mare importanţă, atribuindu-i-se diverse funcţii, însă niciuna nu defineşte spaţiul respectiv.

De-a lungul timpului, pronaosului i-a fost atribuită şi funcţie funerară, aceasta nefiindu-i însă specifică. Această funcţie a fost probabil preluată de la martyria sau de capelele funerare anexate bisericii. Tot în pronaos se ţineau slujbele de pomenire a morţilor şi, de multe ori, se pare că se ţineau aici slujbele de priveghi. Dacă biserica nu era prevăzută cu capelă specială sau baptisteriu, aici avea loc slujba Tainei Sfântului Botez.

Pronaosul era locul în care împăratul bizantin îşi lăsa coroana şi armele pentru a merge astfel „pregătit“ la slujbă în naos. În acest spaţiu, aveau loc Sinoadele Ecumenice, sinoade la care au fost stabilite principalele învăţături de credinţă ale Bisericii.Simbolic acest spaţiu a fost asociat cu postul, pentru că era un spaţiu de pregătire,având rolul de a pregăti credinciosul creştin pentru cea ce se va întâmpla în naos.

Pe bolta pronaosului, va fi reprezentată Sfânta Treime în varianta „Stejarul de la Mamvri“ a Vechiului Testament, înconjurată de text în medallion şi susţinut de îngeri. De jur împrejur se poate scrie: „Preasfânta Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne milueşte, Doamne milueşte, Doamne
milueşte“.

În celălalt medallion de pe boltă, va fi reprezentată Maica Domnului a Întrupării odată cu Pruncul Hristos pe piept, simbolizând biserica şi, totodată ,„instrumental întrupării“. Medalionul va fi încadrat de patru sfinţi imnografi, autori de imnuri şi liturghii bisericeşti. Ei vor fi înfăţişaţi şezând şi scriind pe filactere:

La Sfântul Ioan Damaschinul: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu…“ , la Sfântul Roman Melodul: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţa naşte…“ , „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…“,
La Sfântul Cosma de Maiuma: „Hristos se naşte, măriţi-L, Hristos din ceruri, Întâmpinaţi-L“,
la Sfântul Iosif Graptul: „Bucură-te Fecioară, Mireasă dumnezeiască, îndreptarea lui Adam şi omorârea iadului…“.
Pe peretele de sud, vor fi scene din viaţa lui Hristos: Întâmpinarea Domnului,Botezul lui Hristos, Hristos prefăcând apa în vin, Hristos potolind vânturile şi marea şi Hristos înviind pe fiica lui Iair. Registrul sfinţilor în picioare va fi ocupat de sfinţi cuvioşi, sihaştri, pustnici şi călugări: Sfinţii Cuvioşi Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Sava, Arsenie cel Mare, Teodosie, Ilarion, Pahomie, Atanasie, Toma, Ştefan cel Nou, Teodor Studitul, Maxim Mărturisitorul, Casian Romanul, Ioan Scărarul,Efrem Sirul, Zaharia, Ioan Hozevitul, Ioan de la Prislop, Gherman din Dobrogea şi Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constantin şi fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei.

Pe peretele de nord al pronaosului, vor fi pictate scenele: în partea superioară, Hristos vindecând un bolnav la scăldătoarea din Vitezda, Hristos umblând pe mare, Hristos înviind pe Lazăr din Batania, Intrarea în Ierusalim şi Hristos rugându-se în grădina Ghetsimani. Sub registrul scenelor va fi pictat registrul sfinţilor în picioare:
sfinte muceniţe şi cuvioase, ce ţin în mână filactere cu învăţăminte din viaţa lor: Sfintele Muceniţe Ecaterina, Varvara şi Irina, Sfintele Cuvioase Marina, Daria, Mavra, Sofia, Natalia, Calista, Eufrosina, Maria şi Filoteia, Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia şi Sfintele Cuvioase: Teodora din Tesalonic, Maria Egipteanca, Teofana Împărăteasa, Tatiana, Iulia, Grigoria,Veronica.

Pe peretele de est al pronaosului, va fi pictată scena Schimbarea la faţă a Mântuitorului iar în partea inferioară a scenei, la nord, va fi reprezentată Sfânta Teodora de la Sihla şi Sfânta Cuvioasă Parascheva iar la sud, Sfântul Cuvios Ilarion şi mai jos Sfântul Cuvios Stelian.

Pe peretele de vest al pronaosului, în cafas, va fi pictată Adormirea Maicii Domnului iar sub aceasta, dacă spaţiul mai permite, vor fi pictate scene legate strict de Preacurata Fecioară Maria: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Izvorul dătător de viaţă. Partea inferioară a peretelui de vest va fi rezervată tablourilor votive.

C. CIMITIRUL
Parohia nu deţine cimitir.

D. ACTIVITăţI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT

[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ ] Nu este cazul.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

[ACTIVITĂŢI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE,

CATEHETICE ş.a.] Nu este cazul.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE

[HRAM] „Sfânta Cuvioasă Paraschiv“;

[ADRESA] localitatea Mamaia Sat, judeţul Constanţa;

[OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon şi nici site oficial.

Preot paroh: BĂCANU IONEL
Data naşterii: 13.04.1976
Studii: Masterat în Teologie
Hirotonit diacon: 22.12.2001
Hirotonit preot: 04.10.2014
Rang: Iconom stavrofor
Telefon: 0745231876

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept

%d bloggers like this: