Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“, Mihai Viteazu

 

 

Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“, Mihai Viteazu

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE
Parohia este situată în comuna Mihai Viteazu din judeţul Constanţa,la 6 km depărtare de Lacul Sinoe şi 3,5 km de satul Sinoe în partea de vest, pe marginea căruia trece şoseaua naţională Tulcea-Constanţa. În trecut, i se spunea „Sariurt“, care, în limba turcă, înseamnă „sălişte galbenă“, denumire justificată prin faptul că în zonă creşte foarte mult siminoc, a cărui floare este de culoare galbenă; din anul 1918, odată cu venirea românilor, primeşte numele de Mihai Viteazu. Vechimea acestei localităţi nu se cunoaşte cu certitudine; nu se stie exact din ce an datează. În anul 1911, un locuitor al comunei, cu ocazia unor săpături făcute în jurul viei sale, descoperă mai multe cioburi şi un borcan de pământ ars, purtând
inscripţia „Aghios Polis“ – Sfânta Cetate. Aceste obiecte au fost păstrate în biserica din localitate pâna în anul 1916, când preotul Marin Popescu a plecat în refugiu.

La întoarcerea din refugiu, aceste obiecte dispăruseră.
Studiind documentele şi lucrările geografice de până în secolul XX, reiese că „aşezarea“ Mihai Viteazu a suferit, de-a lungul anilor, un proces de „migrare“ din vatra veche spre cea care o analizăm noi astăzi. Fosta aşezare Sariurt, aşa cum era numită în vechile documente, ca toate localităţile din Dobrogea, şi-a mutat „vatra satului“ în funcţie de necesitudini. Informaţii din secolul al XIX-lea poziţionează satul Sariurt la o distanţă de 65 km de portul de la Dunăre – Tulcea şi 29 km de cea mai înfloritoare şi fostă capitală a Dobrogei – Babadag, pe malurile apusene ale lacurilor Zmeica şi Sinoe. Astăzi, „Cartea Verde a judeţului Constanţa“ situează localitatea Mihai Viteazu în partea de nord-est a judeţului, la o distanţă de 60 km de portul la Marea Neagră – Constanţa, până la limita cu localitatea Baia din judeţul Tulcea, şi deţine împreună cu localitatea Sinoe o suprafaţă teritorial administrativă de 20607 ha, din care 10194 ha reprezintă ape, respectiv – lacul Sinoe. Din punct de vedere geografic, face parte din cadrul Complexului Razelm – Sinoe, important obiectiv turistic, situat la marginea sudică a Podişului Casimcea, podiş cu o altitudine cuprinsă între 200-250 m. Hotarele comunei sunt mărginite acum de localităţile: Tariverde, Fântânele, Panduru, Baia, Sinoe, Istria şi Nuntaşi.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
În anul 1884, obştea satului începe construirea bisericii actuale, din piatră şi cărămidă, pe locul donat de credincioşii Sarandi Velicu şi Penciu Terzeschi; este terminată şi sfinţită în anul 1893, purtând hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie“. Tot la această dată, este declarată parohie. Biserica are formă de corabie în stil slav-rusesc; arhitectul nu este cunoscut. Pictura murală din interior, care era tot în stilul slav, deteriorându- se, în anii 1956-1957 a fost văruită, iar în vara anului 1967 au fost făcute diferite reparaţii în interior şi în exterior.

În perioada 2008-2009, cu ajutorul financiar al Consiliului Local al Primăriei Mihai Viteazu, al Secretariatului de Stat pentru Culte, al familiei Grameni Gheorghe (primarul comunei Mihai Viteazu), al familiei Turbatu Marian din comuna ştefăneşti-Argeş şi al credincioşilor din parohie, biserica a fost restaurată, pictată şi modernizată (aer condiţionat, încălzire în pardoseală, gresie, termopane), iar la data de 25 octombrie 2009, a fost săvârşită slujba de sfinţire a sfântului locaş de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului (HRISOV).

Biserica posedă o Evanghelie, legată în lemn şi metal, în limba rusă, tipărită în timpul ţarului Nicolae Pavlovici şi a mitropolitului Filaret al Kievului şi Galiţiei. De asemenea, un Apostol legat în pânză pe carton, în limba română, cu caractere chirilice, tipărit la Mănăstirea Neamţ, pe timpul domnitorului Moldovei, Grigore Al. Ghica.
Primul preot care a deservit această parohie a fost preotul Maxim, de origine rusă, căruia i-a urmat preotul Kirilă, de origine bulgară. După acesta, urmează preotul Papasima, de origine macedoneană, succedat de primul preot român, Radu Stănculescu, care păstoreşte până în anul 1911. Din anul 1911, vine preotul Marin Popescu, care păstoreşte până în anul 1926, cu întrerupere între anii 1916-1917, când, din cauza războiului, este nevoit să se refugieze.

Din anul 1927 şi până în anul 1957, parohia este păstorită de preotul Theodor Iliescu, care este şi înmormântat în curtea bisericii. Între 1958-1960, urmează preotul Marin Necşulescu, iar din anul 1960 vine preotul Alexandru Brănişteru până în anul 1980, când preot titular se regăseşte Iordan Mititelu. Din anul 1986 şi până în prezent, preot paroh este Nicolae Munteanu.

Preot paroh:
MUNTEANU NICOLAE
Data naşterii: 10.07.1963
Studii: Licenţiat în Teologie
Hirotonit preot: 09.03.1986
Rang: Iconom stavrofor
Telefon: 0765610549

%d bloggers like this: