PAROHIA „SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE CEL MARE“, NĂVODARI IV

 

 

PAROHIA „SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE CEL MARE“, NĂVODARI IV

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE
In zona centrului vechi a oraşului, Năvodari se află Parohia Năvodari IV, înfiinţată la data de 1 decembrie 2008, prin Decizia nr. 634 din 4 decembrie 2008. Locaşul sfintei biserici „Sf. Cuvios Antonie cel Mare“ se află pe strada şcolii, în apropierea şcolii Gimnaziale nr. 1, al Liceului „Lazăr Edeleanu“ şi este înconjurată cu căldură de casele enoriaşilor.

Fiind o aşezare veche, dar un oraş tânăr dezvoltat, urmare a industrializării, locuitorii provin din mai toate zonele ţării. Confesional, majoritatea o constituie creştinii ortodocşi, dar se întâlnesc şi multe familii de catolici, lipoveni şi musulmani.
Situat în apropierea Mării Negre, a arterei navigabile Poarta Albă – Midia – Năvodari şi între lacurile Taşaul şi Siutghiol, Năvodari-ul a fost şi este influenţat în mare parte de mediul acvatic. Cele mai vechi urme de existenţă umană datează de circa 120.000 ani, mai exact din paleoliticul mijlociu, fiind cele mai vechi din Dobrogea. Cercetările sistematice din perioada 1999-2003 de pe insula „La Ostrov“ din lacul Taşaul, au scos la iveală o aşezare neolotică, cea mai importantă de acest fel de pe litoralul Mării Negre.Pe raza oraşului Năvodari, au mai fost semnalate, dar insuficient cercetate până în prezent, urme de existenţă umană datând din perioadele: greacă, romană, romano-bizantină.

Urmează o perioadă când zona noastră a fost influenţată de cetatea sau portul Zanaoarda, un toponim mai puţin obişnuit, care apare în hărţi din Evul Mediu la nord de Constanţa, fiind localizată, după unii autori, la Capul Midia. Instaurarea stăpânirii otomane în Dobrogea s-a produs în timp şi pe etape, începând prin 1419-1420 şi terminând în 1484, prin cucerirea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă. Aceasta a avut ca urmare luarea mai multor măsuri, printre care masive colonizări cu turci şi tătari, precum şi schimbarea denumirii oraşelor şi satelor chiar şi în situaţii în care populaţia creştină era majoritară. Este perioada când aşezarea noastră capătă denumirea de Karacoyun (turcă kara – negru, neagră în cazul nostru şi coyun – oaie).

După unele surse denumirea îşi are originile în îndeletnicirea locuitorilor de a creşte oi.După revenirea Dobrogei la statul român, în 1878, aşezarea îşi păstrează denumirea, dar în grafie românească – Caracoium. Ea figurează ca făcând parte din Plasa Kustenge (Constanţa), fiind un cătun al comunei Cicracci (azi, Sibioara). La 1882, existau 46 locuitori, aşezarea având 55 hectare ce alcătuiau vatra satului împreună cu islazul, 46 hectare pământ de plantaţie şi 10 hectare pământ de cultură. La 1890, suprafaţa sa era de 119 hectare, unde convieţuiau 114 familii cu 506 suflete, formate din români, bulgari, turci şi austrieci, având ca ocupaţie de bază pescuitul.
În august 1922, cunoscutul geograf Constantin Brătescu trece pe aici şi menţionează aşezarea ca fiind un sat curat lipovenesc, pe care locuitorii îl numeau, mai pe scurt, Caraghioi (Satul Negru).

În 1927, în urma schimbării denumirilor de sate din Dobrogea veche, aşezarea este denumită Năvodari, datorită specificului local. Fiind recunoscută comuna în 1932, localitatea cunoaşte o evoluţie rapidă, mai ales începând cu anii 1950 (după sistarea primelor încercări de realizare a „Canalului“ demarate în 1949 şi oprite în 1953), când începe să se profileze tot mai mult perspective sa industrială.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună cu lucrarea Sfântului Duh,s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul pentru construcţia bisericii cu hramul „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare“ din oraşul Năvodari la data de 1 noembrie 2009.
Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,în prezenţa numeroşilor creştini din oraş şi împrejmuiri.

Sumele necesare construirii noului locaş şi terenul au fost oferite de către Primăria oraşului Năvodari, prin generozitatea Consiliului Local şi amabilitatea Dlui primar Nicolae Matei, de creştinii parohiei şi din întregul oraş, cu toţii dornici de ctitorie.
Bisericile din lemn, reprezentative pentu arhitectura tradiţională românească,reprezintă şi azi repere ale simbolisticii româneşti. O biserică din lemn, construită în stil maramureşean, va aminti mereu de acasă, indiferent unde va fi văzută, peste mări şi oceane, sau în alte ţări străine; ea va fi mărturie tuturor că suntem romani şi că iubim România.

Bisericile din lemn din zona Maramureşului sunt sinteza fericită dintre elementele de arhitectură majoră din Europa răsăriteană şi apuseană, la care se adaugă sinteza dintre planul de origine bizantină şi formele gotice care se înfăţişează sub forma unei arhitecturi autohtone originale. Construcţiile sunt realizate din lemn, conform sistemului Blockbau, după o tehnică tradiţională, ceea ce denotă cunoaşterea perfectă a materialului şi reprezintă un tip aparte în contextul bisericilor din lemn din România.
Ţinând cont de frumuseţea acestor monumente arhitecturale, biserica „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare“ este ridicată în stil maramureşean, din lemn stratificat. Cei care s-au ocupat de construirea ei sunt meşterii în lemn de la SARDO LEMN SRL.
Concepţia arhitecturală complexă este absolut remarcabilă, fiecare element având un rol dublu: constructiv şi decorativ, şi este rezultatul muncii Dlui arhitect Ioan Teodor.

Dimensionarea denotă un simţ deosebit al proporţiilor; spaţiul interior este conceput la scara umană, rămânând, în acelaşi timp, impunător.Pictura interioară, începută de curând, şi obiectele de cult contribuie la crearea acestui efect. Împodobirea bisericii a început în anul 2014, cu sprijinul pictorului Gogea Aurel şi cu ajutorul credincioşilor parohiei.
Catapeteasma frântă, semirotundă de la uşile împărăteşti până sus este filigranată integral, realizată din lemn de stejar, lucrată manual de către Ionuţ Hantar.

C. DATE DE CONTACT PAROHIE
[HRAM] „Sf. Cuvios Antonie cel Mare“;
[Adresa ] oraşul Năvodari, jud. Constanţa;
[oficiu parohial ] Nu are telefon şi nici site oficial.

Preot paroh: PETREA LEONARD FLORINEL
Data naşterii: 28.02.1972
Studii: Licenţiat în Teologie
Hirotonit preot: 08.10.1995
Rang: Iconom stavrofor
Telefon: 0722652332

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept

%d bloggers like this: