Parohia „Sfinţii Ioachim şi Ana“, Constanţa

Parohia „Sfinţii Ioachim şi Ana“, Constanţa

 

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE.
[TOPONIME, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]
Constanţa se află în judeţul cu acelaşi nume, în partea de sud-est a României.Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord şi în partea centrală, de câmpie la sud şi vest. Oraşul Constanţa posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Constanţa este împărţită în cartiere: la cele tradiţionale, precum Anadolu (Anadol-Köy, în turceşte), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza-Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III şi Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 şi 5 Faleza-Sud (Poarta 6) şi alte nume poetice, moşteniri ale „epocii de aur“. Cartierele nu au o autonomie administrativă. Constanţa a fost fondată în urma colonizării greceşti a bazinului Mării Negre (greacă, Pontos Euxeinos) de către colonişti milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform legendei, Iason şi argonauţii săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimişi în Caucaz să fure „Lâna de Aur“. Urmăriţi de flota regelui Colhidei, Aietes, l-ar fi tăiat în bucăţi pe fiul acestuia, până atunci ţinut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute şi să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauţilor timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia ţărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în faţa Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageţilor, un trib scit ce trăia între Marea Neagră şi Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o aşezare getică, noul oraş ajungând la nivelul unui polis deabia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerţul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciţi şi celţi) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, şi-a găsit exilul aici între anii 8-17. şi-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viaţă. Oraşul a rezistat vremurilor tulburi din secolele III şi IV, frământate de numeroase invazii gotice, scitice şi hunice, devenind reşedinţa provinciei Sciţia Mică (latină, Scithia Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărţirea Imperiului Roman, Constanţa împreună cu întreaga Sciţie Mică a revenit Imperiului de Răsărit şi a rămas parte a acestui stat până în secolul VII, când a fost pierdută din cauza migraţiilor slavilor şi bulgarilor. În timpul Evului Mediu, Constanţa a fost una dintre pieţele comerţului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii şi armatorii genovezi erau stabiliţi în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas, din acele timpuri, o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez.

În secolul al XV-lea, Dobrogea împreună cu Constanţa au fost cucerite de armata Imperiului Otoman.Importanţa localităţii a scăzut, fiindcă turcii rupseseră relaţiile comerciale cu italienii. În 1865, când flota anglo-franceză, pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposeşte aici pentru a lua apă şi merinde (carne de oaie), Constanţa se întinde numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, păşuni şi vii. În oraş, locuiau pescari greci, lipoveni şi turci, negustori şi meşteşugari greci, români, turci, armeni, evrei şi maltezi, oieri români şi tătari, grădinari români, bulgari şi găgăuzi. Dominaţia turcă a luat sfârşit după Războiul de Independenţă a României, când, prin decizia Congresului de la Berlin din anul 1878, Dobrogea a devenit o parte a statului român. După 1878, populaţia românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administraţiei, învăţământului şi marinei române. În perioada 1873-1883 s-au adăugat populaţiei constănţene colonişti de origine germană, cunoscuţi ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutaţi cu forţa în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Constanţa este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Judeţul Constanţa este judeţul cel mai urbanizat din România. Populaţia care locuieşte în oraşe numără 539.902 de locuitori, aceştia trăind în trei municipii (Constanţa, Medgidia şi Mangalia) şi nouă oraşe (Băneasa, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu şi Techirghiol).

În afară de zonele urbane, este compus şi din 58 de comune. Are o populaţie de 756.053 locuitori şi o suprafaţă de 7.071,29 km²; se află pe locul 5 după populaţie şi pe locul 7 după suprafaţă, între judeţele ţării. Se învecinează cu Bulgaria, judeţul Călăraşi, judeţul Ialomiţa, judeţul Brăila, judeţul Tulcea şi Marea Neagră. Constanţa este un centru industrial, comercial şi turistic de importanţă naţională. Aici se află cel mai mare port al României şi cel de-al patrulea al Europei, în cadrul căruia funcţionează şantierul naval. Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deşi Constanţa a fost deja promovată ca fiind o staţiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect micşorarea plajelor. Constanţa, fiind unul dintre cele mai mari oraşe ale României, este şi un focar cultural de importanţă naţională. Aici funcţionează Teatrul de Stat Constanţa, înfiinţat în 1951 şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski, înfiinţat în 2004 prin reorganizarea instituţiilor existente la acea dată. Constanţa este cunoscută şi datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de ªtiinţe ale Naturii, compus din şase secţiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervaţie şi expoziţie de păsări exotice şi decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanţa şi Muzeul de Sculptură „Ion Jalea“. În Constanţa, se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel Paşa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt cele mai vechi clădiri din oraş. Există şi diverse monumente, spre exemplu: statuia lui Ovidiu şi bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie, a fost, de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent renovată.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
[ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica „Sfinţii Ioachim şi Ana“ este amplasată în Cartierul Tomis-Nord, Str. Badea Cârţan, nr. 4 A, un cartier de blocuri aflat la marginea Constanţei. A fost înfiinţată în anul 2001, luna decembrie. Până în anul 2004, slujbele s-au desfăşurat într-un spaţiu provizoriu. Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului şi împreună lucrarea Sfântului Duh s-a zidit acest sfânt lăcaş cu hramul „Sf. Ioachim şi Ana“, între anii 2004-2006. Lucrările au fost coordonate de Pr. Paroh Ciupercă Mihai Vireol şi Pr. Dranca Nicu, fiind executate de enoriaşi cu dragoste pentru sfânta biserică, iar sumele necesare au fost oferite ca danii şi sponsorizări din partea următoarelor firme şi persoane: Frâncu Elena – Agenţia Naţională pentru Sport, Mara Rinaldo Bruno – S.C. Rinaldo Impex, Ciupercă Neculai – S.C. Argenta S.R.L., S.C. Celco S.R.L., S.C.Lafarge S.R.L., Nemirschi Nicolae – Primăria Municipiului Constanţa, Comănescu Gabriel Valentin – Grup Servicii Petroliere şi enoriaşii acestei parohii. Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată, la data de 08 aprilie 2006, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie Petrescu, Arhiepisopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa numeroşilor credincioşi din parohie şi din judeţul Constanţa.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Sfântul lăcaş este construit din B.C.A., având dimensiunile de 18m lungime, 9m lăţime şi 17m înălţime. În interior, pereţii bisericii sunt împodobiţi cu numeroase icoane. În cadrul slujbei, cu ocazia hramului din ziua de 09.09.2014, parohiei i-au fost dăruite Sfinte Moaşte ale Sfinţilor dobrogeni Epictet şi Astion de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, însoţite fiind de Gramata Chiriarhală.

[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI]
Biserica nu deţine obiecte de valoare de patrimoniu.

[ŞIRUL PREOŢILOR] Ciupercă Mihai Viorel, preot paroh din 2001; Dranca Nicu (2001-2008); Bădicioiu Bogdan (2008-2010); Tucă Marian (din 2010); Ghiţoi Aurelian (din 2012).

C. CIMITIRUL. Parohia nu deţine cimitir.

D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ªI FILANTROPICE ÎN TRECUT
[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Am întreprins activităţi de ajutorare a celor nevoiaşi.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.
[ACTIVITĂŢI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ş.a.] Actualmente, se desfăşoară activităţi de ajutorare a celor mai nevoiaşi. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, după slujba Sfântului Maslu.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE.
[HRAM] „Sf. Ioachim şi Ana“;
[ADRESA] Str. Badea Cârţan, nr. 4 A, Constanţa;
[OFICIU PAROHIAL] Tel. 0241/517.333. Nu are site oficial.

Preot paroh: CIUPERCĂ MIHAI VIOREL
Data naşterii: 19.02.1975
Studii: Licenţiat în Teologie
Hirotonit preot: 08.11.1998
Rang: Iconom stavrofor
Telefon: 072570536Interior

%d bloggers like this: