A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIME, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL ECONOMIC] Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Constanța este împărțită în cartiere: la cele tradiționale precum Anadolu (Anadol-Köy în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 Faleza Sud (Poarta 6) și alte nume poetice, moșteniri ale “epocii de aur”. Cartierele nu au o autonomie administrativă. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un trib scit ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică,
noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17. Și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață. Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele III și IV, frământate de numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică
(latină Scithia Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărțirea Imperiului Roman, Constanța împreună cu întreaga Sciție Mică a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul VII, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și bulgarilor. În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. În secolul XV, Dobrogea împreună cu Constanța au fost cucerite de armata Imperiului Otoman. Importanța localității a scăzut, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu italienii. În 1865, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța se întinde numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. Dominația turcă a luat sfârșit după Războiul de Independență al României, când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea a devenit o parte a statului român. După 1878, populația românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române. În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România. Populația care locuiește în orașe numără 539.902 de locuitori, aceștia trăind în trei municipii (Constanța, Medgidia și Mangalia) și nouă orașe (Băneasa, Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de zonele urbane, este compus și din 58 de comune. Are o populație de 756.053 locuitori și suprafață de 7.071,29 km², se află pe locul 5 după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se învecinează cu Bulgaria, județul Călărași, județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea și Marea Neagră. Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională. Aici se află cel mai mare port al României și cel de-al patrulea al Europei, în cadrul căruia funcționează șantierul naval. Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect micșorarea plajelor. Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar cultural de importanță națională. 
Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat în 1951 și Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea dată. Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”. În Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel Pașa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent renovată.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica Sf.Ioachim si Ana este amplasată în cartierul Tomis Nord, Str. Badea Cârțan, nr. 4 A, un cartier de blocuri aflat la marginea Constanței. A fost înființată în anul 2001, luna decembrie. Până în anul 2004 slujbele s-au desfășurat într-un spațiu provizoriu. Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului și împreună lucrarea Sfântului Duh s-a zidit acest Sfânt Lăcaș cu hramul Sf. Ioachim și Ana, între anii 2004-2006. Lucrările au fost coordonate de P.C. Pr. Paroh Ciupercă Mihai Vireol și P.C. Pr. Dranca Nicu, fiind executate de enoriași cu dragoste pentru sfânta biserică, iar sumele necesare au fost oferite ca danii și sponsorizări din partea următoarelor firme și persoane: Frâncu Elena – Agenția Națională pentru Sport, Mara Rinaldo Bruno – S.C. Rinaldo Impex, Ciupercă Neculai – S.C. Argenta S.R.L., S.C. Celco S.R.L., S.C.Lafarge S.R.L., Nemirschi Nicolae – Primăria Municipiului Constanța, Comănescu Gabriel Valentin – Grup Servicii Petroliere și enoriașii acestei parohii. Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată, la data de 08 aprilie 2006, de către I.P.S TEODOSIE PETRESCU, Arhiepisopul Tomisului înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în prezența numeroșilor credincioși din parohie și din județul Constanța. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Sfântul lăcaș este construit din B.C.A., având dimensiunile de 18m lungime, 9m lățime și 17m înălțime. În interior pereții bisericii sunt împodobiți cu numeroase icoane. În cadrul slujbei, cu ocazia hramului din ziua de 09.09.2014, parohiei i-au fost dăruite Sfinte Moaște ale Sfinților dobrogeni Epictet și Astion de către I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, însoțite fiind de Gramata Chiriarhală. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Ciupercă Mihai Viorel, preot paroh din 2001; Dranca Nicu (2001-2008); Bădicioiu Bogdan (2008-2010); Tucă Marian (din 2010); Ghițoi Aurelian (din 2012).
C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir.
D. ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALA, ACTIVITATE FILANTROPICA] Am întreprins activități de ajutorare a celor nevoiași.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Actualmente, se întreprind activități de ajutorare a celor mai nevoiași. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, după slujba Sfântului Maslu.
F. DATE DE CONTACT. [HRAM] „Sf. Ioachim și Ana”, [ADRESA] Str. Badea Cârțan, nr. 4 A, Municipiul Constanța; [OFICIU PAROHIAL] Tel. 0241/517.333. Nu are site oficial.
