Ridicarea unei biserici în perioada comunistă poate părea de neconceput pentru toţi cei care au trăit în acea epocă în care ateismul ajunsese la rang de religie de stat, însă Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constanţa este o fericită excepţie de la regulă.
Cartierul Berechet, aşa cum este cunoscută diviziunea din partea sudică a oraşului Constanţa, a purtat denumirea de cartierul „Elena Pavel”. La jumătatea secolului XX, populaţia acestui cartier era în marea ei majoritate creştin-ortodoxă, afară de5 familii de musulmani şi o singură familie de catolici. Până în anul 1945,creştinii ortodocşi de aici, mergeau când la parohia „Sf. Andrei” Palas, când la parohia „Sf. Nicolae II” Coiciu, ambele foarte departe de cartier.În anul 1945 s-a format un comitet bisericesc compus din preotul Mitrofan Palade şi enoriaşii: Petre Mărgean, Traian Munteanu, Neagu Bălan, Nicolae Dumitrache, Ioan Vecerdea, Petre Constantin, Gheorghe Vlad, Roşioru Ioan, care au cerut aprobarea fostei Episcopii Constanţa pentru înfiinţarea parohiei „Sf. Ioan Botezătorul”. După aprobarea înfiinţării parohiei, acelaşi comitet s-a ocupat şi de construcţia unei bisericuţe. Preoţii care au slujit timp mai îndelungat sau mai scurt la această casă de rugăciune au fost: Preot Nicolae Coadă, Preot Nicolae Ciorbaru, Preot Ion Popescu, Preot Vasile Cioară, Preot Dumitru Tofa, Preot Arghir Vîrnav şi Preot Ioan T. Coman.
La venirea în această parohie, părintele Ioan Coman, își propune să ridice o biserică mai mare, pentru a răspunde cererilor enoriașilor din cartier.
Preotul Coman era o fire blajină, fiind apropiat de credincioşi: „Într-un document prin care îi mulţumea Episcopului Chesarie pentru numirea aici, la Sf. Ioan Botezătorul, spunea între altele că enoriaşii i-au făcut o primire extraordinară şi l-a mişcat până la lacrimi dragostea cu care a fost întâmpinat“.
Construcţia bisericii a început în 1971 și s-a finalizat în anul 1975.
Majoritatea dintre cei care au ajutat la construirea bisericii erau pensionari, dar toţi oamenii din cartier erau impulsionaţi de dorinţa aceasta de a avea o biserică încăpătoare.
Pentru înzestrarea bisericii, tot mobilierul a fost cumpărat. O strană costa atunci
La intrare în biserică, deasupra uşilor, se află o pisanie care sta mărturie în faţa istoriei:
„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, s-a zidit din temelie, pe locul unei case vechi de rugăciune, această biserică cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. S-a turnat fundaţia la 20 iulie 1971 şi s-a terminat zidăria în luna octombrie 1973. Pictura s-a început în 1974 şi s-a terminat în 1975. Sfiţirea Sfântului locaş s-a făcut la 30 mai 1976 de către P.S. Epifanie Tomitanul. Catapeteasma, stranele şi tot mobilierul s-au executat în atelierele Sfintei Patriarhii de la Mănăstirea Plumbuita
Toate lucrările sau făcut cu concursul necrupeţit al Consiliului Parohial. Fondurile necesare au fost asigurate din contribuţia credincioşilr, precum şi din ajutoarele băneşti de la Sfânta Patriarhie şi de la Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, patriarh fiind P.F. Iustinian Marina, Arhiepiscop I.P.S. Dr. Antim Nica, Protoereu P.C. preot Dumitru Stănei, Preot paroh Comn T. Ioan.
Dumnezeu să-i treacă în cartea veşniciei pe toţi binefăcătorii acestui umnezeiesc locaş, care este o podoabă a oraşului şi o mândre a Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum au constatat cei 12 înalţi ierarhi din ţară şi de peste hotare care au vizitat biserica la data de 8 noiembrie 1975 ,i s-au semnat pe Sfânta Evanghelie”.
