A. Istoric. La Tomis, pe meleagurile dunărene și pontice, a existat cel mai vechi leagăn al poporului nostru. Lumina Evangheliei lui Hristos, vestită strămoșilor noștri de Sfântul Apostol Andrei, viața spirituală a creștinilor de aici, la sfârșitul secolului al-III-lea, au dus la întemeierea Arhiepiscopiei Tomisului, mai târziu mitropolie autonomă, cea mai veche organizare bisericească de pe pământul românesc.
În negura și zbuciumul veacurilor care au urmat, ideea readucerii în actualitare a vechii eparhii a început o dată cu revenirea Dobrogei la patria mamă în 1879 și s-a concretizat prin reînființarea Episcopiei Constanței în 1923.
Contopirea ei cu Episcopia Dunării de jos, în anul 1950, a fost un pas înapoi din cauza motivațiilor politice și ideologice, dar ea a prins contur și s-a realizat plenar prin înființarea în 1975 a Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu jurisdicție bisericească asupra județelor Constanța, Tulcea și Galați. În anul 1990, Arhiepiscopia Tomisului cu cele două județe dobrogene, Constanța și Tulcea, va deveni eparhie de sine stătătoare, continuare a vechii mitropolii. Se cuvenea să oferim o imagine întregită a activității și realizărilor clerului tomitan, reliefând meritele culturale, științifice și sociale ale preoțimii dobrogene, cu precădere a celei din Protoieria Constanța.
După cum am amintit, Dobrogea a intrat în administrarea bisericească a românilor în anul 1879; este momentul de la care vom pleca în urmărirea unor nume de protopopi și preoți distinși din județul Constanța, care s-au păstrat în conștiința posterității prin fapte demne de a fi reținute.
Anterior, vrednicul preot Dimitrie Chirescu, tatăl compozitorului Ioan D. Chirescu, a îndeplinit misiunea de protoiereu al părții de sud a Dobrogei între 15 mai 1875 și 1878, fiind preot la Cernavodă, unde a zidit o casă parohială în care a întemeiat Școala românească. Cu mândrie națională a întâmpinat armata română la întoarcerea glorioasă de pe frontul Războiului de Independență. La 1 mai 1879, preotul Chirescu a fost instalat oficial ca subprotoiereu al județului Constanța.
Primul protoiereu al acestui județ, după revenirea Dobrogei la patria mamă, preotul Nicolae Rîșcanu, a fost instalat oficial la 1 mai 1879, stabilindu-și reședința la Cernavodă. Sub directa sa supraveghere s-au construit, până în anul 1884, anul trecerii sale la Domnul, peste 20 de biserici în tot județul.
Fratele protopopului de la Constanța, preotul Gheorghe Râscanu, a fost protoiereu al protoieriei județului Tulcea între 1879 și 1866; a urmat protoiereul Atanasie Frimu între anii 1884 și 1888 și continuatorul operei sale, protopopul Radu Mircea, între anii 1888 și 1893, ambii cu reședința tot la Cernavodă, având permanent sprijinul nemijlocit al episcopului Partenie Clinceni.
O perioadă înfloritoare a cunoscut protoieria Constanța,sub conducerea protopopului Dr.Gheorghe Rădulescu (1866-1848), care mută reșesința protoieriei în orașul Constanța și care avea în componență prin Legea clerului din 1883-6 parohii urbane și 49 rurale. În cei 10 ani (Iunie 1893-25 mai 1902), protoiereul Rădulescu a stăruit mai ales pentru creșterea nivelului cultural al preoților. S-au construit mai multe biserici și s-a finalizat construcția catedralei ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, sfințită la 22 mai 1895 de episcopul Partenie Clinceni.
A fost un protoiereu vrednic, intelectual de marcă, director al Seminarului din Constanța (1923) și Doctor în teologie.
Urmașul său protoiereul Gheorghe V.Niculescu (1874-1942),viitor episcop al Buzăului (1923-1942) cu numele de Ghenadie, a fost protopop și la Tulcea, după ce între anii 1902-1904 a fost protopop la Constanța.
A întocmit o dare de seamă , Despre afacerile bisericești Protopopia județului Constanța, București, 1905-126 pagini și Protopopia Tulcea, București 1906-128 pagini.
I-a urmat protopopul Ioan Grigorescu (7 octombrie 1904 – 1 iulie 1910) care venea de la conducerea protoieriei Tulcea, desfășurând o activitate administrativă laborioasă și ca preot la parohia Adormirea 1 din Constanța.
După 110, pentru mei mulți ani fostul funcționar al cancelariei Mitropoliei București, Toma Protopopescu va conduce destinele protoieriei Constanța, traducând din limba franceză romanul religios ” Să-L urmăm” de H. Slekiewicz- în patru ediții (prima 1903)
În 1936 Protoieria Constanța cuprindea 54 de parohii, dar se consemnează și existența Protoieriei Medgidia cu reședința în comuna Cuza Vodă, protoiereul Pr.Ec.Emanuel Mărculescu.
De asemenea se atestă existența în județul Constanța și a protoieriei Ioan Corvin, protoiereu ec. Constantin Vasilescu. În anul 1946 reședința protoieriei Constanța se afla într-un imobil, astăzi demolat pe strada Avram Iancu nr.4 iar protoiereu era preotul Dumitru Andrei de laparohia Cuvioasa Parascheva- Constanța, fondator al ” Misiunii creștine ortodoxe Cuvioasa Parascheva”, care între altele se ocupa de ajutorarea ostașilor și răniților de pe front aflați în spitalele din Constanța.
În acel an se consemnează și o nouă împărțire administrativ bisericească a județului Constanța în 4 protoierii: Constanța, Cogealac, Ostrov și Cobadin.
– Cogealac – reședința în comuna Gura Dobrogei, protoiereu – Duțu Ștefan ;
– Ostrov – reședința în Ostrov, protoiereu Paul Dobrescu;
– Cobadin – reședința în G-ral Scarisoreanu, protoiereu Ilie Dragomirescu;
Între anii 1952-1961, protoiereu al Constanșei a fost preotul Ioan Dragomir de la parohoa Sf. Dumitru – Constanța, mutat ulterior la parohia Adormirea 1-Constanța și decedat în februarie 1995.
La 13 septembrie 1956 a fost cumpărat un nou imobil pe str. Mihai Viteazu nr.85, de către preotul Colibaș Pavel, clădirea fiind restaurată succesiv în anii 1970-2001, sediul care se păstrează și astăzi în condiții deosebite.
Între anii 1962-1971 protoiereu al Constanței a funcționat preotul Nicolae Codreanu de la parohia Ovidiu, decedat în anul 1980.
După anul 1971 și până în anul 1986 protoiereul Constanței a fost preotul Dumitru Stănei de la parohia Eforie Nord , transferat ulterior la parohia ”Sf. Împărați ” din Constanța și pensionat la data de 1 iunie 2003.
De la 16 iunie 1986 și până la 1 martie 1990, protoiereu a fost preotul Neculai Voicu de la parohia Sf. Nicolae Vechi-Constanța, ulterior transferat la parohia Sf. Maria.
Din decembrie 1989 pentru câteva luni protoieria Constanța a avut la conducere un interimat format din trei persoane – pr. Vasile I. Vasile, pr. Averche Simion și pr. Antoche Costică, iar apoi titular pentru circa trei luni de zile a fost pr. Vasile I. Vasile de la parohia Năvodari.
Au urmat în șirul protoiereilor Constanței, protoiereul Marin Stoica, preot la parohia Sf. Împărați II- Constanța, între anii 1990-1992, protoiereul Costache Aurel, preot la parohia Sf. Ilie – Constanța între anii 1992-1994, protoiereul Stoica Gheorghe preot la parohia Sf. Gheorghe- Constanța și apoi Adormirea I din Constanța între anii 1994-2001 și actual protoiereu preot Grigore Prodan, confirmat la data de 1 iulie 2001, preot la parohia Sf. Împărați I- Constanța.
Până la reforma administrativă din anul 1968 au mai funcționat protoierii la Băneasa și Hârșova.
După 1968, reformarea administrativ teritorială a impus și reorganizarea administrativ bisericească, astfel încât în județul Constanța au funcționat doar două protoierii la Constanța și Medgidia.
După 1990 s-au reînființat protoierii, cum a fost cea de la Hârșova în aprilie 1996 cea de la Medgidia din 2001 și cele de la Constanța II și Băneasa în iulie 2002.
Astăzi, protoieria Constanța I se continuă cu râvnă în îndeplinirea multiplelor sarcini încredințate de Înalt Prea Sfințitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, de administrația eparhială pentru îndrumarea clerului și a vieții bisericești din parohii.
PROTOIEREU,
Pr. Grigore Prodan
