Satul Nisipari este poziționat în partea sud-estică a României, în Dobrogea de Sud, județul Constanța, în partea de răsărit a orașului Medgidia și a comunei Castelu.
Ca poziție geografică, localitatea se situează între 44 grade și 15 minute lat. N si 28 grade și 24 minute long. E, având o altitudine deasupra nivelului mării de 25m.
Nisipariul se află poziționat în partea de nord a D.N. 22C (E81) Constanța-Medgidia-Cernavodă-Fetești-București; între localitățile Poarta Albă și Castelu, în punctul feroviar Dorobanțu, din DN 22C se face o bifurcație la dreapta (DC 90) și, după circa 3 km. se ajunge în sat.
Suprafața intravilană a localității este de 190 ha.
Satul ocupă toată regiunea din stânga Văii Carasu (pe Valea Caratai), fiind dominat de dealurile Nisipari (78.6m) și Hagi-Cabul (95,6 m). Este străbatut de la NE spre SV, prin centru, de pârâul Caratai, cota cea mai înaltă este de 40 m și partea cea mai joasa, la cota de +20m. Acest curs de apă se varsă în Canalul Dunăre-Marea Neagră, după ce străbate circa 4 km de la ieșirea din sat.
Așezarea se înscrie în categoria satelor de vale de tip adunat cu textura deseori ordonată ca urmare a faptului că obarșia văii este largă, puțin adâncită în suprafață, ea putând fi definită ca un ansamblu de construcții (locuințe, construcții gospodarești, edificii de interes public etc.) grupate în vatră,care este cadrul vieții sociale, economice și culturale precum și teritoriul numit hotar, alcătuit din trupul mamă plus alte 8 trupuri izolate. Cele mai multe din aceste trupuri izolate, au funcțiuni agro-zootehnice, dar unele din ele cuprind și locuinte, în cadrul acestora, problemele de relații cu vatra satului sunt mai complexe. Din bilanțul teritorial rezultă ponderea mare a incintelor agro-zootehnice – cca. 21%.
La o privire mai amanunțită (îndeosebi pe Strada Nemțească) iese in evidență fenotipică liniară a caselor, acest tip de locuință a fost folosit îndeosebi de coloniștii germani (268 de persoane) veniți în sat de la 1922, care închideau curtea în forma de L prin anexele construite în spatele curții. Această tipologie a fost atent analizată de către arhitectul C.D Mazilu, între anii 1993-1995.
Din punct de vedere al populării, satul Nisipari se înscrie în categoria satelor mari propriu-zise, cu populație de peste 1501 locuitori, densitatea fiind în zona de locuit de 15,4 loc/ha. Un indicator al ocupării terenului îl constituie densitatea populației în intravilan și în zona de locuit.
Casele se desfașoara destul de aproape una de alta, într-o inșiruire pe ambele laturi ale străzilor, fapt ce-i conferă satului caracterul de așezare aglomerată.
Străzile principale urmează albia pârâului Caratai si anume Str. Nemțească, Str. Gh.Dumitrașcu, Str. Aromânilor, Str. Narciselor, Str.Stadionului, Str. Mihai Viteazul. În majoritatea cazurilor, străzile principale sunt destul de întreținute, ca urmare a PROGRAMULUI SAPARD (comuna Castelu este prima așezare rurală din România în care s-a derulat acest program), în sat au fost pietruite drumuri pe o distanță de 7 km, lucrările debutând în anul 2003 și fiind finalizate la 30 iunie 2004.
Probleme majore ridică în schimb întreținerea străzilor secundare de pământ, care, mai ales în perioada ploioasă, devin aproape impracticabile.
Vatra satului s-a extins considerabil din a doua jumatate a secolului XX, prin construirea de case in vale (inițial vatra satului a fost pe deal, în jurul a ceea ce se vede astăzi ca fiind ruinele vechii biserici).
În prezent, satul se înscrie în 38 de străzi, toate electrificate și majoritatea conectate la sistemul centralizat de alimentare cu apă, aproape fiecare gospodarie deținând un canal.
Cea mai lungă stradă din sat este Str. Nemțească, cu 83 de locuințe.
Cea mai scurtă stradă din sat este Str. I.G.Duca, cu o singură locuință.
Până la construirea rețelei de apă curentă (ca urmare a H.G.nr.577/1997, lucrările fiind demarate în anul 2000 și finalizate la 30 iunie 2004 cu o investiție de 22 mld. ROL), alimentarea cu apă a fost asigurată doar de fântânile cu stâlpi de fier pe care era montat cilindrul cu manivelă pe care se înfasura lanțul la capătul caruia se află caldare simplă sau dotată cu supapă, aflate aproape în fiecare gospodarie și câteva situate la stradă (una pe strada Nemțească ce astăzi nu mai este funcțională).
Biserica satului (fosta casă de rugaciune germană) situată pe Str. Nemțească în centrul satului, a fost construită în anul 1924 de populația germană evanghelistă și baptistă stabilită aici. După repatrierea acestora în anul 1940 în Germania, lăcașul a fost preluat de Biserica Ortodoxă Română, primind hramul “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil„,, fiind folosită până în prezent. Nu deținem în arhiva parohiei acte de proprietate pentru acest imobil. De asemenea, biserica nu posedă casa parohială.
Lângă acest edificiu se construiește biserica cea nouă cu un plan arhitectural impunător, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 2002 și având ca ocrotitor pe Sf. Ierarh Nicolae. Termenul de finalizare al lucrării este anul 2010, costurile fiind suportate de Primăria Castelu, comunitatea oamenilor de afaceri de pe raza localității Nisipari și, nu în ultimul rând, de enoriașii parohiei ortodoxe de aici.
Școala din Nisipari datează din anul 1904 (cu local propriu); actuala clădire, școala model, a fost construită în anul 1940 prin contribuția materială în cea mai mare parte a familiei Valaor. Astăzi edificiul școlii a fost restaurat și adus la un nivel de folosință după toate standardele europene, prin investițiile ce s-au realizat între anii 2003-2004 de către Guvernul României și Primăria Comunei Castelu. Împreună cu Sala de Sport, reprezintă finalizarea unui program de parteneriat al Primăriei Castelu cu Banca Mondială, cu o valoare totală de 65.000 de dolari.
Grădinița “Speranța” a fost ridicată în anul 1997 prin contribuția financiară a familiei primarului comunei Castelu – Ec. Anghel Nicolae (fiu al satului Nisipari) și donat comunității în anul 2000. Fiind un edificiu modern, valoarea investiției fiind de 1.5 mld ROL
Caminul Cultural a fost reabilitat prin invesțiile Primariei Castelu, având o capacitate de 200 de locuri, devenind funcțional din anul 2002. În incinta sa își au sediul Oficiul Poștal Nisipari și Farmacia. Dispensarul uman situat pe Strada Nemțească, funcționează în clădirea fostei Case a Agronomului.
Scurt istoric al satului.
Nisipariul face parte intrinsecă a arealului etnogenezei românești, daco-romane, martora acțiunii de încreștinare de către Sf. Ap. Andrei în primele secole ale erei de după Hristos. În perimetrul localității s-au făcut săpaturi arheologice ce au scos la lumină urme ale vieții materiale care atestă existența unor așezări străvechi pe aceste meleaguri, argumentând permanența populației de-a lungul timpului, aici. Descoperirile arheologice scoase la lumină dovedesc existența unei populații românești, urmașă a populației romanice, rezultată din contopirea autohtonilor geți cu coloniștii romani, mărturie în acest sens constituind un altar al zeiței fertilității descoperit în anul 1976. În Evul Mediu, în timpul perioadei dominației otomane, alături de populația românească autohtonă, s-au stabilit în această așezare și elemente alogene musulmane (în 1851 satul apare sub denumirea de Karatai, după expresia tătărească kara-negru, tai-noaten- ocupația de bază a acestora era creșterea cailor).
Unii cercetatori sunt de părere că satul Nisipari ar fi fost întemeiat de tătari. Nu putem fi de acord cu această afirmație dintr-un motiv foarte simplu și întemeiat credem noi din punct de vedere istoric și anume: Voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1418) s-a intitulat, după cum se știe, Domn al Țării Românesti până la Marea cea Mare; ceea ce numim astăzi Nisipari, era parte componentă a vastului teritoriu românesc dintre Dunăre și Marea Neagra-Dobrogea, stăpânit de domnitor. Spațiul acestei mici așezari din stepa dobrogeană a fost fără îndoială locuit de români, e drept foarte puțini dar…a fost!! Este imposibil să nu fi existat ceva: o vatră, o afumătoare, o aplecătoare. Actuala așezare s-a format pe locul unei vetre preexistente. Pământul nu era al nimanui! Tătarii, cand au descălecat aici din Insula Crimeea, au înghițit puțina populație românească pe care au gasit-o aici. Din acest motiv, este lesne de înteles că ei au dat denumirea așezarii Karatai si Hagi Cabul, lăsându-și amprenta asupra locului după principiul minoritatea (românii) se supune majorității (tătarii).
Anexam de asemenea numărul preotului paroh Hangi Cristian -0784352929 si adresa de e-mail: nisipariparohia@yahoo.com
