A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. Parohia este situată în satul Aliman, comuna Aliman, județul Constanța. Este o veche vatră românească, născută pe fondul unor așezări și cetăți geto-dacice și romane, fiind situată pe malul Dunării în partea de sud-vest a județului Constanța, în podișul Oltinei, și are următoarele vecinătăți: la nord – comuna Rasova, la sud – comuna Ion Corvin, la est – comuna Adamclisi și la vest – Fluviul Dunărea. Denumirea satului provine, atât din tradiția populară cât și din scrierile istorice, de la întemeietorul ei, Ion Alimanu, un cioban care împreună cu mai multe familii românești s-au stabilit aici, proveniți fiind din localitatea Cogarcea, județul Ialomița, înainte de anul 1779. Referitor la aceasta, Ionescu de la Brad considera că această comunitate exista deja la jumătatea secolului al XIX-lea și se numea „Alimiran” . Tot despre existența acestei comunități găsim dovezi și în ziarul „România liberă” în care se preciza că: „Alimanu, are 120 de familii românești” care dețineau la anul 1869 o școală românească „filială a celei de la Silistra” și prin „adresa din 7 februarie 1869 a lui Costache Petrescu, acesta promitea învățătorului din Alimanu manuale pentru noua școală înființată și totodată se aduceau mulțumiri preotului din localitate pentru sprijinul acordat înființării acestei școli” . Din punct de vedere arheologic, localitatea Aliman are în administrare un tip de rezervație paleontologică cu o suprafață de 14,62 ha, unde s-au identificat peste 100 de specii de corali, bivalve și gasteropode de talie mare, având o deosebită importanță științifică atât pe plan național cât și internațional, recunoscut ca fiind unul dintre puținele locuri din țară unde se poate studia succesiunea stratigrafică a cretacicului inferior. Despre vechimea localității Aliman, domnul conferențiar universitar dr. Gheorghe Dumitrașcu ne relatează urmatoarele: „Tradiția populară consideră că satul exista înainte de 1800, fiind format din câteva familii românești venite din Cogarcea de Ialomița. Unul dintre întemeietori e Ion Alimanu”
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]. Despre existența unui locaș de cult în localitatea Aliman știm că: „biserica este refăcută pe la 1779” . Datorită faptului că în acea perioadă Dobrogea se afla sub stăpânire otomană, creștinii nu aveau dreptul de a ridica biserici cu turle și clopot, astfel că atât din tradiția populară dar și din studiile ce s-au întocmit cu privire la comunitatea existentă aici se știe că: „bătrânii păstrează amintirea unei biserici construită pe la sfârșitul sec. al-XVIII-lea și reconstruită la 1859” iar domnul profesor Niculescu G.V. amintește în lucrarea sa că la Aliman biserica semăna cu o „căsuță” . Atât din tradiția populară cât și din studiile care s-au făcut dar și din istoricul parohiei Aliman, în această localitate a existat o biserică construită din nuiele încă din anul 1779, refăcută în anul 1859 și ulterior între anii 1880-1881 s-a ridicat biserica care există și astăzi, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, prin râvna și osteneala enoriașilor: „Rămânem la concluzia că biserica românească din Alimanu datează, ca instituție, cel puțin de la 1779. Vechea biserică era ridicată înainte de 1877 din lemne, nuiele și lut. Inscripțiile de pe catapeteasma bisericii „Adormirea Maicii Domnului” dovedesc că locașul s-a terminat în anul 1880” . O parte din istoricul bisericii este redat și prin textul [pisaniei] situat la intrarea în biserică și al cărui conținut îl reproducem în continuare: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și desăvârșirea Sfântului Duh s-a zidit din temelie acest Sfânt locaș cu hramul Adormirea Maicii Domnului în anul mântuirii 1880, prin râvna și osteneala bunilor creștini din această parohie, în anul 2003 s-au executat lucrările de pictură în tehnica fresco. Lucrările de împodobire ale bisericii s-au desfășurat sub îndrumarea și coordonarea permanentă a pr. paroh Mihai Grigore, protoiereu fiind Marius Mustață, cu sprijinul major al primăriei reprezentată de domnul primar Nicolae Georgescu și cu cheltuiala enoriașilor acestei parohii. Slujba de sfințire a fost oficiată de I.P.S. dr.Teodosie Arhiepiscop al Tomisului împreună cu un sobor de preoți și diaconi, anul/luna/ziua. Scrie Doamne în cartea vieții pe cei ce iubesc podoaba casei Tale. Pictori Teodor și Domnica Munteanu”.
[ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este construită în formă de cruce, cu o suprafață de construcție la sol de 158,00 mp și suprafață utilă de 112,00 mp; zidită în totalitate din piatră, cu o tencuială exterioară din terasit și acoperită cu tablă ce ulterior a fost vopsită. Ca dimensiuni, pronaosul are suprafața de 14,00 mp, naosul are suprafața de 79,00 mp și Sfântul Altar suprafața de 19,00 mp iar turla are înălțimea de 6 metri.
[PICTURA] Lucrările de pictură ale bisericii au fost realizate în anul 2003 în tehnica fresco de către pictorii Teodor și Domnica Munteanu.
[ANEXE] Clopotnița este construită din beton, acoperită cu tablă și are o suprafață de 6 mp. Biserica este împrejmuită de un trotuar cu o lățime de 6 metri, turnat în anul 2013, iar ca tâmplărie ușile și geamurile sunt din termopan. Casa parohială a fost construită în anul 1966 și a fost așezată pe temelie din piatră, zidărie și chirpici iar acoperișul este din chirpici.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Aliman deține ca și obiect de mare valoare catapeteasma bisericii, care a fost pictată și așezată aici încă din anul 1880. Catapeteasma se află într-o stare bună, are toate inscripțiile în limba chirilică, a fost donată și adusă de enoriași în momentul inaugurării și sfințirii bisericii, adică în anul 1880.
[ȘIRUL PREOȚILOR] Încă din vechile atestări se vorbește despre existența crucii unuia dintre cei mai vechi preoți slujitori ai parohiei: „O piatră funerară aflată în spatele paraclisului menționează numele preotului Gheorghe, decedat în 1853” ; „La 1879, preot în Alimanu era Paraschiv Popescu, de 35 de ani hirotonisit în 1872” , astfel că primul preot cunoscut este Gheorghe (???-1853), Paraschiv Popescu (1872-1919), Traian I. Georgescu (1925-1964), Bădârcă Gheorghe (1969-1981), Lazăr Florin (1981-1988), Dobre Gheorghe (1988-2002), Grigore Mihai (2002-20 iunie 2005).
C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir.
D. ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE] Săptămânal parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din apropiere, respectiv mănăstirea Sfântul Apostol Andrei și mănăstirea Dervent. Parohia s-a implicat în parteneriat cu Școala I-VIII din localitate pentru prevenirea abandonului școlar și implementarea proiectului Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române „Hristos împărtășit copiilor”. În cadrul parohiei funcționează un grup de cateheză ce se întrunește săptămânal.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESĂ] Str. Bisericii Nr.36, satul Aliman, comuna Aliman, județul Constanța; [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.
Bibliografie:
1.Arhiva Centrală de Stat, Fond MinisterulCultelor și Instrucției, dosar 193/187, p.3; XLIV.
2. Carp Sandu, Promovarea culturii românești în Dobrogea, Silistra, 1926.
3. Culea Apostol, Cât trebuie să știe oricine despre Dobrogea, București, Ed. Flacăra, 1928.
4. D.M. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, București, Ed. Cristal, 1904.
5. Drăgoi Eugen, Precizări pe marginea unui studiu despre intelectualii români din Dobrogea, în „Pontica”, Rev. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța, XX, 1987.
6. Dumitrașcu, conf.univ.dr. Gheorghe, Localități, Biserici și Mănăstiri Românești în Dobrogea, până la 1878, Ed.Fundației „Andrei Șaguna” Constanța 1996.
7. G.V.Niculescu, Dare de seamă a protopopiei județului Tulcea alcătuită cu ocazia jubileului a 40 de ani de domnie a M.S. Regele Carol I al României, București, Ed. România Creștină, 1906.
8. Ionescu de la Brad, Excursie agricolă în Dobrogea (1850), traducere în „Analele Dobrogei”, nr.1 din 1922.
9. Ziarul „România liberă” din 11 septembrie 1877.
