A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. Pe malul drept al Dunării, la 3 km. sud de com.
Ostrov, se află satul Almalău. Satul este așezat pe mai multe văi, care se unesc într-o luncă ce face legătura cu lacul Gârlița și, prin acesta, cu Dunărea. Nomenclatura satului este turcească – “Alma” înseamnă măr în limba turcă – “Almalău” se traduce prin “satul cu meri“. Această denumire i-a fost dată sau de stăpânirea turcească, sau de turcii de prin satele vecine, deoarece în Almalău n-au existat turci și nu există urme turcești. Aceasta ne îndreptățește să credem că vechimea satului să fie la peste 200 de ani. Așezarea satului pe aceste locuri s-ar datora abundenței de apă ce există. În sat sunt astăzi 9 cișmele cu apă multă, rece și bună de băut. Casele locuitorilor așezate pe centrul văii, ca și pe coastele dealurilor, dau satului o înfățișare pitorească. Majoritatea populației satului Almalău până în 1940 o formau cetățenii de origine bulgară, care prin Convenția de la Craiova din 1940 au făcut obiectul schimbului de populație. Români până la acea dată erau puțini, veterani și fii de veterani din războiul de independență de la 1877, care au fost împropietăriți pe mereaua satului Almalău. Ei au venit aici pe la 1904-1905, și cei mai mulți au fost cei veniți din regiunile Oltenia și Argeș. În prezent locuitorii satului sunt foștii coloniști din Cadrilater și sunt de fel de prin toate regiunile țării. Satul Almalău își are importanța sa geografică. Fiind așezat chiar pe frontieră, el este socotit ca piatră de hotar între România și Bulgaria. Atât harta dinainte de 1913, cât și documentul încheiat prin Convenția de la Craiova din 1940, fac mențiune de el. Satul mai este cunoscut și centru viticol. Pe versantele dealurilor se văd nesfârșite plantații de vii și pomi fructiferi aliniați într-o simetrie perfectă. În anii comunismului, suprafețele ocupate cu vii și livezi au crescut considerabil. Ocupația principală a locuitorilor este agricultura, viticultura, creșterea vitelor și grădinăritul. Toți sunt oameni harnici, pașnici și înțelegători. Tot în perioada aceasta s-au construit săli de clasă pentru școala generală de 8 ani, s-a construit un cămin cultural tip, un magazin mixt, casa agrnomului, s-a electrificat și radioficat comuna, etc.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]. Biserica, așezată în centrul satului pe un loc mai ridicat, este prima clădire care se vede la intrarea în sat. Construită de obștea satului, este terminată complet în anul 1905, când credem că a și fost sfințită. Cu toate că nu are o vechime prea mare, nu s-a păstrat nici un act care să ateste împrejurările în care a luat ființă. Primul război monial din 1916-1918 a adus satului mult rău. Toată populația a fost evacuată în Moldova, multe case au fost arse, altele jefuite. Bănuim că nici biserica n-a fost scutită de ororile războiului. Nici prin tradiție nu putem afla prea multe știri, pentru că bătrânii care poate știau ceva din trecutul bisericii au trecut în republica Bulgaria din 1940. Se știe că înaintea actualei biserici a mai existat o biserică veche, pe locul unde se află acum școala generală de 8 ani. În curtea școlii au existat până nu de mult pietre funerare și oseminte, ceea ce denotă că primul cimitir a fost în curtea acelei bisericii. De la biserica veche s-au păstrat numai doi stâlpi de piatră cu o sumară dăltuire pe ei, care au fost probabil sfeșnicele mari de la icoanele împărătești. Stâlpii se află acum în curtea bisericii, la intrare. Arhitectura bisericii a fost de la început în formă de cruce cu trei turle, stil româno-moldovenesc. Această formă a avut-o biserica până în anul 1932 când, din cauza unei furtuni puternice, primele două turle au fost dislocate și aruncate la zeci de metri. Atunci s-a făcut o reparație grabnică, refăcându-se acoperișul, dar fără să se mai construiască cele două turle din față.
Astăzi biserica are o singură turlă. În anul 1943 i s-a mai făcut o reparație generală când s-a acoperit din nou cu tablă galvanizată, s-a refăcut plafonul care era căzut și s-a vopsit exteriorul. Biserica este construită din piatră la fundație și soclu, pereții sunt din cărămidă și este acoperită cu tablă galvanizată. Cutremurul din 1940 nu i-a făcut nici un fel de stricăciuni, de unde denotă că este o construcție solidă. Arhitectul, precum și meșterii, sunt necunoscuți. Biserica a fost pictată, dar astăzi picturta se mai păstrează numai pe pereți deoarece plafonul a fost refăcut. Pictura a fost executată de pictorii Anton și Petre Serafim din București în anul 1905. Următorele reparații au avut loc în anul 2008 și au constat în refacerea tencuielii exterioare și înlocuirea ferestrelor și ușilor, iar în anul 2009 s-au restaurat interiorul și fragmentele de frescă rămase. În anul 2010 s-a înlocuit gardul de scândură ce împrejmuiește curtea bisericii și a fost construită o nouă clopotniță de zid. Obiecte cu o importanță deosebită sunt: Chivotul în forma mănăstirii Curtea de Argeș, o cruce filigram pe sf. Masă.
C. CIMITIRUL …………….
D. ACTIVITATI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] ………………….
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL – MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] ………………..
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Înăltarea Domnului”; [ADRESA] sat Almalău, com. Ostrov, Jud. Constanța; [OFICIU PAROHIAL. Nu are telefon și site oficial.
