ISTORICUL COMUNITĂȚII Pe vârful Dealului Casian, în vecinătatea Peşterii Casian și a satului Casian, se ridicăMănăstirea Sfântul Ioan Casian, în amintirea și spre cinstirea Sfântului Ioan Casian Daco-Romanul (360-435), Părinte al Bisericii. Situată în mijlocul unui peisaj domol, aşezământulmonahal este înconjurat de cununa dealurilor acoperite cu pajişti şi pâlcuri de arbuşti. Oprivelişte largă cuprinde o înşiruire de dealuri domoale, rotunjite, îmbinate prin văi largi. Pânăastăzi totul este aproape neschimbat. Acelaşi peisaj arid, de stepă. Doar meandrele râuluiCasimcea de la poalele Dealului Casian sunt puţin modificate încât să dea la iveală două lacuride acumulare care înfrumuseţează pitorescul peisaj. Mănăstirea Sfântul Ioan Casian este situatăpe granița dintre Rezervațiile naturale Gura Dobrogei și Cheile Dobrogei.Cercetătorii afirmă două origini posibile ale numelui satului Casian (Vicus Cassiani), dela care provine și numele Sfântului. Prima origine ar proveni de la cuvântul latinesc cassus=„gol,pustiu, lipsit de vegetaţie”. Termenul s-ar fi folosit prin comparaţie cu vechea denumire Ulmetuma comunei Pantelimon, care însemna pădure de ulmi. A doua origine posibilă ar proveni de lanumele latin Cassius, care a aparţinut unui colonist roman întemeietor al primelor aşezări dinstrăvechiul sat Casian, prin secolul I d. Hr. În secolele romanizării exista obiceiul de a se ridicade coloniştii romani sate care primeau numele celui mai important colonist al lor (satul eranumit vicus). Astfel, Vasile Pârvan menţionează satele Vicus Clementiani, Vicus Celeris, VicusCassiani sau Cassianum, etc. După o activitate în serviciul militar al Romei durând 20 de ani,veteranii aveau posibilitatea să primească pământ şi să se aşeze la ţară. Soldaţii lăsaţi la vatrăprimeau câte o bucată de pământ destul de întinsă aproape de locul unde slujiseră. Acolo sestabileau, clădeau casă, gospodărie şi făceau agricultură. Aceste terenuri, numite villa romanasau villa rusticae (villa=conac, moşie), au constituit nuclee ale aşezărilor rurale ulterioare. Oasemenea villa romana s-a găsit în vecinătatea satului Casian, pe malul stâng al văii Casimcea,chiar în faţa Peşterii Casian. Probabil că acest sit arheologic e o ruină rămasă de la anticul satVicus Cassiani.În perioada stăpânirii otomane satul Casian s-a numit Şeremet, denumire citată în
documentele vremurilor până în secolul XX. Numele turcesc Şeremet înseamnă „om vrednic”,care poate fi o aluzie la Sfântul Ioan Casian. De regulă, turcii redenumeau localităţile dinprovinciile cucerite după denumirile iniţiale date de creştini ori făceau referire la specificul sauimportanţa aşezării. Pentru ei, un important sfânt creştin putea fi socotit cel puţin un om vrednic.
Pietrele scrise.La poalele Dealului Casian, în vecinătatea Peşterii Casian, se află două inscripţii săpate înstâncă. Ele se află la o distanţă de aproximativ 100 de metri una de alta, pe o râpă, ascunse într-opădurice. Denumite de localnici Pietrele Scrise, ele au fost cercetate în 1912 de reputatul istoricVasile Pârvan care scrie ulterior un articol în Analele Academiei cu titlul Stâncile cu inscripţiigreceşti din pădurea Şeremetului. Vasile Pârvan ne relatează cum, străbătând valea Casimcei, lao cotitură a drumului, „ne întâmpină o imensă stâncă, destul de netedă, şi pe stâncă citim miraţi,în litere greceşti destul de bine săpate, următoarea inscripţie: OROI KASIANON KAISPILOUHA. Inscripţia se traduce: „Hotarele Casienilor şi Peştera”. Mesajul este scris pe douărânduri pe stâncă, la o înălţime de cca 1,90 m. A doua inscripţie, dăltuită pe o stâncă tot aşa deregulat netezită, dar la mai mică înălţime, este puţin diferită în conţinut: OROI KASIANONSPILOUHON. Aceasta se traduce: „Hotarele Casienilor Peşterilor” sau „Hotarele CasienilorSpilioți (locuitori ai Peşterilor).” (Atât substantivul Kasianon, cât și Spilouxon sunt la genitiv)Vasile Pârvan datează inscripţiile ca fiind din secolele II-III (între anii 100 şi 240) cândProvincia se afla sub influenţa culturii greceşti. Cei mai mulţi cercetători apreciază acesteinscripţii ca fiind pietre de hotar ale unui teritoriu al „casienilor”, adică locuitori ai unui satCasian (pe atunci Vicus Casiani sau Vicus Casianum).Descoperiri recente, citate de arheolog Valentina Voinea, vin să confirme existenţa unuiVicus Cassianus. La Tariverde (cca 10 km distanţă de Mănăstirea Casian) a fost descoperit unbloc de piatră, contemporan cu celelalte două inscripţii, pe care sunt gravate cu litere greceşti,două cuvinte dispuse de o parte şi de alta a pietrei: KASIANA SPILOUXA (Peștera Casiană).(”SPILOUHA” se citea ”SPILUNKA”). Negreșit, o piatră de hotar, o bornă ce delimita de regulăun teritoriu, nu avea niciun motiv să conțină doar indicația unei peșteri decât dacă această peșterăreprezenta o importanță deosebită pentru locuitorii ținutului. Peștera ar fi putut servi dreptbiserică, mai ales că are o arhitectură asemănătoare cu a unei biserici, în mijlocul peșterii fiindsăpate în piatră câteva trepte care amintesc de treptele din fața altarului.Pietrele Scrise rămân pentru posteritate un vestigiu al antichității grecești civilizatoare,sub a cărei înrâurire a fost un timp și zona Casienilor, inclusă pe atunci în districtul cetățiiHistria.Peştera Casian. Situată pe versantul nordic al Dealului Casian, Peştera Casian se deschide într-un peretecalcaros deasupra văii Casimcea. O potecă îngustă, cu trepte săpate în stâncă, se înfundă sub gurapeşterii. În dreptul intrării boltite se ajunge pe o scară metalică de 8-10 metri. Se accede într-ogrotă spaţioasă, alungită şi cu firide laterale. Ramificaţia din dreapta e o crăpătură inaccesibilă,dar ramificaţia din stânga urcă pe nişte trepte line săpate în stâncă şi după 10 metri se deschideîntr-o mică grotă ca o mică încăpere cu temperatura constantă, şi vara și iarna, în care s-ar fiputut adăposti sihaştrii de odinioară.După cercetările arheologice din anii 1984-1985, pe peretele din dreapta intrării, s-audescoperit cu acest prilej mai multe litere incizate, câteva cruciuliţe şi semne monogramatice.Totodată, pe povârnişul din faţa peşterii, s-au găsit fragmente ceramice din perioada romanătârzie (perioada creștină). În anul 1985, după ce au fost reluate cercetările, s-au descoperit înpeşteră noi litere incizate şi o altă cruciuliţă. S-au descoperit de asemenea foarte multe fragmentede ceramică romană târzie (sec. IV d. Hr.).În dreapta peşterii (cum se intră) se pot observă între cruciuliţe incizate literele mari K şiN. Pe peretele din stânga se disting literele Π şi N. Separat o altă cruciuliţă este zgâriată deasupraunei firide special amenajate pentru opaiţe. Aceste inscripţii, similare celor descoperite în peşterade la Dumbrăveni, sunt considerate de cercetători că ar fi aparţinut unor aşezăminte monahaledin sec. IX-XI.Materialul ceramic de epocă romană târzie, predominant cantitativ şi care a fost datat însec. IV, indică urme certe de locuire încă din acele vremuri. Datorită poziţiei sale, este foarteprobabil ca peştera să fi constituit un refugiu al unor comunităţi creştine timpurii în vremeapersecuţiei declanşate de împăratul roman Diocleţian (până la 304). După cum ştim, persecuţia samanifestat cu destulă violenţă şi pe teritoriul Dobrogei (pe atunci provincia romană ScythiaMinor), fiind cunoscuţi un număr mare de martiri. În orice caz, abundenţa materialului din sec.IV indică prezenţa în peşteră a unor grupuri restrânse de creştini, refugiate din calea persecuţieiautorităţilor imperiale. E posibil ca locuirea peşterii de către creştini mărturisitori să fi dat loculuio încărcătură spirituală deosebită pentru urmaşi şi pentru doritorii de viaţă pustnicească. Cu toatecă dimensiunile peşterii sunt modeste, se puteau oficia ceremonii religioase, fapt sugerat şi deexistenţa treptelor mari din mijlocul peşterii, făcând fundul peşterii să poată funcţiona ca un altar.La hramurile mănăstirii, dar și cu alte prilejuri, la miez de noapte, încă se mai oficiazăslujba Sfintei Liturghii în Peștera Casian, care devine uneori neîncăpătoare de mulțimeacredincioșilor.
ISTORICUL BISERICII Peştera Casian era şi mai înainte loc de pelerinaj, dar în 2002, cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţiei Sale Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a început ctitorirea Mănăstirii SfântulIoan Casian. Ridicarea pe loc pustiu, din piatră stearpă şi iarbă verde, a noului aşezământmonahal, a însemnat trudă şi rugăciune. La început, părintele stareţ – protosinghlelul Iustin Petre,alături de părintele Casian şi câțiva fraţi, au fost nevoiți să stea două ierni şi o vară într-uncontainer de tip vagon, până s-a reuşit construirea primelor clădiri. Mai târziu, mica obşte de laCasian a obţinut aprobarea să demoleze patru clădiri de piatră ale gării Derin, piatra urmând săfie folosită la ridicarea bisericii paraclis. S-a dovedit a fi o muncă din cele mai istovitoare.Pietrele recuperate manual au fost transportate apoi la mănăstire, unde meşteri pietrari de laSlava Cercheză şi-au arătat măiestria zidind un frumos paraclis, care a fost sfinţit de sărbătoareahramului, la 28 februarie 2006.Până acum s-au construit o biserică paraclis, patru corpuri de chilii, o clopotniță și câtevadependințe. Mănăstirea poate găzdui 70 de pelerini în condiții decente de cazare, trapeza avândcapacitatea de 100 de locuri.O biserică impunătoare se construieşte acum în mijlocul incintei, fiind în faza de finisaje.În demisolul bisericii mari se va amenaja un muzeu de istorie și spiritualitate în colaborare cuMuzeul Național de Istorie din Constanța. Va fi un muzeu reprezentativ sub aspect istoric șicultural pentru zona în care se află mănăstirea.În octombrie 2002, delegația care a însoțit de la Marsilia moaștele Sfântului Ioan Casianîn România a promis Înaltpreafințitului Teodosie că vor dărui o părticică din moaștele SfântuluiIoan Casian mănăstirii nou înființate în momentul târnosirii bisericii mari. Venirea moaștelorSfântului Ioan Casian în România, în anul 2002, a coincis cu începuturile noului așezământmonahal. A fost ca o binecuvântare pe care sfântul a dat-o frumoasei inițiative de a zidi omănăstire pe locul nașterii lui.
ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT Mănăstirea Sfântul Ioan Casian a avut de-a lungul anilor mai multe proiecte culturale șiduhovnicești: a organizat zeci de conferinţe susținute la Constanţa, la mănăstire și în alte oraședin apropiere, a găzduit mai multe întruniri naționale Provita, a organizat, în ultimii 4 ani, taberede vară pentru tineri ortodocşi din țară și străinătate și o tabără internațională de pictură care aajuns anul acesta la a 2-a ediție. Mănăstirea a organizat, cu diverse prilejuri festive, la Constanţa,spectacole de teatru creştin şi de muzică românească veche, cu artişti consacraţi. De asemenea, apublicat şi lansat mai mult de 15 titluri de cărţi cu subiect duhovnicesc, literar, istoric sauştiinţific, deosebit de importante pentru educaţia actuală a tinerilor.
PROFILUL ACTUAL AL MĂNĂSTIRII Mănăstirea promovează ca alternativă la noile tendințe în alimentația românească, oalimentație inspirată după învățăturile și practica Sfinților Părinți.Desigur, activitatea specifică rămâne rugăciunea, slujbele ţinându-se după tipiculmonahal.
DATE DE CONTACT MĂNĂSTIRE. [HRAM]„Sfântul Ioan Casian”;[ADRESA]Sat Adâncata, comuna Târguşor, județul Constanța, cod poștal 907275;[OFICIU PAROHIAL]Email: manastireacasian@gmail.com., Site: www.ioancasian.ro.
