Mănăstirea Sfânta Cruce

Mănăstirea Sfânta Cruce, cu hramul Izvorul Tămăduirii (Vinerea din Săptămâna Luminată), se află sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Tomisului. Este situată în partea de nord-vest a judeţului Constanţa, pe teritoriul comunei Crucea, la 33 de kilometri de oraşul Mihail Kogălniceanu. La mănăstire se ajunge dinspre şoseaua judeţeană Crucea-Băltăgeşti (DJ 224), pe un drum pietruit, lung de 4 kilometri.

Aşezământul este situat într-o zonă pitorească, în vecinătatea rezervaţiei naturale Allah-Bair (Movila lui Dumnezeu, în limba turcă). Lângă mănăstire se află un izvor, cunoscut de localnici sub numele de Izvorul Tămăduirii, căruia credincioşii îi atribuie proprietăţi curative.

În perioada interbelică, izvorul a devenit loc de pelerinaj la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. În ziua praznicului, preoţii săvârşeau slujbe – iniţial Sfântul Maslu, ulterior sfinţirea mică a apei – pentru credincioşii adunaţi în poiana de lângă izvor, urmate de o serbare câmpenească. Pelerinajul a căpătat amploare deosebită după căderea regimului comunist.

În anul 2001, aflând tradiţiile populare legate de acest izvor, Inaltpreasfintitul Teodosie, arhiepiscopul  Tomisului (2001-) a hotărât înfiinţarea în poiana de lângă el a unui aşezământ monahal.

Mănăstirea Sfânta Cruce a fost înfiinţată la 1 iulie 2005. Misiunea de a organiza si a administra manastirea a fost incedintata monahiei Teodora Tabaranu, actuala stareta.

Biserica aşezământului a fost ridicată în anul 2007 şi sfinţită în 5 iulie 2009. Primul corp de chilii a fost construit între anii 2005-2007, cel de-al doilea, între anii 2007-2010. Au mai fost ridicate clopotniţa, altarul de vară şi câteva dependinţe. Urmează a fi construite biserica mare şi alte corpuri de chilii.

Paraclisul actual, cu hramurile Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), este construit din lemn, în stil maramureşean, uşor modificat. Este de plan triconc, cu toate cele trei abside poligonale cu cinci laturi. Se compune din pridvor deschis, pronaos, naos şi altar. Pronaosul este suprapus de un turn-clopotniţă cu foişor. Pridvorul, împodobit cu sculpturi, este dezvoltat pe trei laturi în jurul pronaosului. În părţile de apus şi de miazăzi, prevăzute cu intrări, pridvorul este suprapus de câte un balcon. Partea de miazăzi a pridvorului este uşor lărgită şi are acoperişul asemănător unei turle de dimensiuni mai mici. Întregul edificiu este amplasat pe un postament din piatră.

Corpurile de chilii ale aşezământului, construite din zidărie, au stilul arhitectonic vechi românesc, cu pridvor deschis la parter şi balcon la etaj.

Altarul de vară, amplasat în partea de apus a paraclisului, este construit din lemn, asemenea locaşului de rugăciune. Are planul octogonal, cu toate laturile deschise. Deasupra este împodobit cu o turlă în stil maramureşan. Pe latura de apus a incintei se află turnul-clopotniţă, cu aceeaşi structură din lemn. Pe la baza sa se face accesul în curtea mănăstirii. Clădirile anexă din curtea mănăstirii au pereţii cu aspect de piatră aparentă la exterior şi sunt acoperite cu ţiglă. La intrare, au câte un pridvor din lemn acoperit tot cu ţiglă. După terminarea tuturor edificiilor proiectate, planul general al mănăstirii va urma linia unui patrulater discontinuu, în centrul căruia se va afla biserica mare din zidărie.

Edificiile actuale ale mănăstirii se sincronizează prin arhitectura şi cromatica lor, creând o atmosferă plăcută, primitoare.
Unul dintre punctele de atracţie pentru pelerinii sosiţi la mănăstirea Sfânta Cruce îl constituie Izvorul Tămăduirii. Credinţa privind proprietăţile curative ale acestui izvor pare a fi fost preluată de românii ortodocşi de la populaţia musulmană din zonă. Membrii acestei comunităţi obişnuiau să se spele aici şi să atârne lângă izvor batiste sau cârpe, probabil, ca mărturie a trecerii lor. Ulterior, aceste gesturi rituale au fost preluate şi de către creştini. De la acest izvor provine şi cel mai important hram al aşezământului monahal – Izvorul Tămăduirii.

Mănăstirea are un atelier de croitorie, în care maicile confecţionează veşminte liturgice si monahale precum si alte obiecte lucrate manual (cruciulite si iconite).

Aşezământul monahal Sfânta Cruce are statut de mănăstire de maici, cu viaţă de obşte. În mănăstire vietuiesc sub indrumarea maicii starete 7 rasofore si 3 surori . Duhovnic este ieromonahul Ilarion Dan.

Slujbele zilnice se desfasoara dupa urmatorul program:

Luni  – Sambata  incepand cu orele   3,00 : miezonoptica, utrenie, ceasurile, acatist

Sfânta liturghie  ( marti, joi, sambata );

incepand cu orele   16,00 :  ceasul noua, vecernia ,pavecernita (priveghere sambata seara si in zilele de sarbatoare din timpul saptaminii);

Duminica incepand cu orele   07,30 : canoanele si catismele  utreniei, ceasurile, actist, sfanta liturgie;

%d bloggers like this: