La baza administratiei Bisericii Ortodoxe Romane sta Statutul pentru organizare si functionare:

Hotarare privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, hotarare nr. 53/2008


Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 50 din 22/01/2008

In temeiul art. 29 alin. (3) si al art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, precum si al art. 49 alin. (2) si (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Art. 1
Se recunoaste Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 2
Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Decretul Prezidului Marii Adunari Nationale nr. 233/1949 pentru aprobarea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, nepublicat, cu modificarile ulterioare.

Din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, din 16/01/2008

Art. 1
Biserica Ortodoxa Romana este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici, monahi si mireni, constituiti canonic in parohii si manastiri din eparhiile Patriarhiei Romane aflate in interiorul si in afara granitelor Romaniei, care marturisesc pe Dumnezeu in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pe temeiul Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii, si participa la viata Bisericii prin aceleasi Sfinte Taine, slujbe liturgice si randuieli canonice.

Art. 2
(1) Biserica Ortodoxa Romana, de origine apostolica, este si ramane in comuniune si unitate dogmatica, liturgica si canonica cu Biserica Ortodoxa universala.
(2) Biserica Ortodoxa Romana este autocefala si unitara in organizarea si in lucrarea sa pastorala, misionara si administrativa.

Art. 3
(1) Biserica Ortodoxa Romana are conducere sinodala ierarhica, potrivit invataturii si canoanelor Bisericii Ortodoxe si traditiei sale istorice.
(2) Biserica Ortodoxa Romana se administreaza in mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici si mireni, potrivit Sfintelor canoane, dispozitiilor prezentului statut si altor dispozitii ale autoritatii bisericesti competente.

Art. 4
(1) Biserica Ortodoxa Romana este autonoma fata de stat si fata de alte institutii.
(2) Biserica Ortodoxa Romana stabileste relatii de dialog si cooperare cu statul si cu diferite institutii pentru implinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educationale si social-filantropice.

Art. 5
(1) Biserica Ortodoxa Romana ii cuprinde pe crestinii ortodocsi din tara si pe crestinii ortodocsi romani din afara granitelor tarii, precum si pe cei primiti canonic in comunitatile ei.
(2) Biserica Ortodoxa Romana este nationala si majoritara, potrivit vechimii apostolice, traditiei, numarului de credinciosi si contributiei sale deosebite la viata si cultura poporului roman. Biserica Ortodoxa Romana este Biserica neamului romanesc.

Eparhia (arhiepiscopia şi episcopia)

Art. 84 – (1) Eparhiile sunt unităţi bisericeşti constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din mânăstirile aflate pe un anumit teritoriu. În cuprinsul eparhiilor pot funcţiona instituţii de învăţământ teologic şi confesional, socialfilantropice etc.

(2) Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de către arhiepiscop sau episcop.

(3) Nici o eparhie nu poate avea, înfiinţa sau administra unităţi de cult pe teritoriul altei eparhii.

Art. 85 – Organismele de conducere ale eparhiei sunt: chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot), Adunarea eparhială ca organism deliberativ, Consiliul eparhial şi Permanenţa Consiliului eparhial ca organisme executive.

Consiliul eparhial

Art. 95 – Consiliul eparhial este organism executiv al Adunării eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga eparhie.

Art. 96 – (1) Consiliul eparhial se compune din 9 membri, 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea eparhială dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate. Pentru activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea chiriarhului.

(2) Preşedintele Consiliului eparhial este chiriarhul, iar în caz de vacanţă locţiitorul desemnat canonic şi statutar.

(3) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Consiliului eparhial, cu vot deliberativ.

(4) Din încredinţarea chiriarhului, şedinţele Consiliului eparhial pot fi prezidate şi de către episcopul-vicar, respectiv de arhiereul-vicar. În această situaţie, procesul-verbal al lucrărilor este supus aprobării chiriarhului.

(5) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef, sunt membri permanenţi ai Consiliului eparhial, cu vot consultativ. Conducătorii instituţiilor de învăţământ teologic din eparhie participă la lucrări în calitate de invitaţi.

(6) Secretarul eparhial este şi secretar al Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrărilor.

Art. 97 – (1) Consiliul eparhial se întruneşte la convocarea preşedintelui de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.

(2) Consiliul eparhial este legal constituit cu prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.

Art. 98 – Consiliul eparhial exercită în timpul dintre şedinţele Adunării eparhiale atribuţiile acesteia prevăzute în art. 92, lit. a), b), c) şi l), precum şi următoarele atribuţii:

a) întocmeşte darea de seamă anuală asupra activităţii sectoarelor Administraţiei eparhiale, a instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;

b) întocmeşte şi prezintă Adunării eparhiale contul de execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale şi propune măsuri de asigurare a bunurilor bisericeşti;

c) întocmeşte bugetul general anual al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale;

d) propune Adunării eparhiale înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a protopopiatelor;

e) aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a parohiilor, precum şi transformarea filiilor în parohii;

f) sprijină catehizarea copiilor, tinerilor şi adulţilor şi ia mă- suri pentru procurarea mijloacelor materiale necesare susţinerii programelor culturale şi educativ-religioase în eparhie;

g) îngrijeşte de bunul mers al instituţiilor de învăţământ teologic şi al şcolilor confesionale din eparhie, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti;

h) înfiinţează, organizează şi supraveghează activitatea editurii şi tipografiei eparhiale, a atelierelor de lumânări şi pentru producerea veşmintelor şi a obiectelor de cult, precum şi a magazinelor pentru desfacerea acestora şi a produselor achiziţionate de la tipografia şi atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;

i) aprobă înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea de asociaţii şi fundaţii bisericeşti locale care activează în cuprinsul eparhiei, precum şi funcţionarea pe teritoriul eparhiei a filialelor asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti înfiinţate cu binecuvântarea Sfântului Sinod;

j) hotărăşte înfiinţarea de fonduri eparhiale destinate ajutorării parohiilor sărace, acordării de burse tinerilor care se pregă- tesc în instituţiile de învăţământ, precum şi sprijinirii programelor locale de asistenţă social-filantropică şi cultural-misionară;

k) hotărăşte cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti din eparhie (vânzare, cumpărare, închiriere, schimb etc.), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a bunurilor acestor unităţi, cu excepţia bunurilor sacre care sunt inalienabile;

l) în cazul înstrăinării (vânzare, donaţie etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial (clădiri sau terenuri), Consiliul eparhial propune spre aprobare Adunării eparhiale, soluţii statutare. Hotă- rârile privind înstrăinarea devin valide numai după aprobarea lor de către Sinodul mitropolitan;

m) administrează bunurile mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu hotărârile Adunării eparhiale;

n) verifică şi aprobă raportul anual privind situaţia bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sau folosinţa unităţilor de cult din eparhie (inventar, stare fizică etc.);

o) verifică respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti cu privire la alegerile de membri mireni şi clerici în organismele bisericeşti deliberative şi executive;

p) confirmă, suspendă sau dizolvă consiliile parohiale, la sesizarea preotului şi la propunerea motivată a protopopului, dispunând instituirea de comisii interimare până la alegerea unor noi organisme parohiale;

q) verifică, aprobă, respinge sau modifică hotărârile organismelor parohiale, în conformitate cu prevederile art. 55, alin. (2).

r) exercită orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotărâri ale organismelor centrale bisericeşti şi ale Adunării eparhiale.

Art. 99 – Hotărârile Adunării eparhiale, ale Consiliului eparhial şi ale Permanenţei Consiliului eparhial devin executorii după confirmarea lor în scris de către chiriarhul locului. În caz de neconfirmare, chiriarhul dispune rediscutarea problemei.

Protopopiatul (protoieria)

Art. 69 – (1) Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericească administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.

(2) Înfiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobă de Adunarea eparhială, la propunerea Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele misionarpastorale locale, precum şi de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o zonă geografică.

(3) Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativă proprie în cadrul căreia funcţionează personal clerical şi neclerical aferent competenţelor date prin statut şi regulamentele bisericeşti.

(4) Personalul administrativ clerical şi neclerical din cancelaria protopopiatului se numeşte de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, pe baza unei liste de mai mulţi candidaţi intervievaţi în prealabil la Centrul eparhial

Parohia

Art. 43 – Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Art. 44 – Înfiinţarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale şi desfiinţarea de parohii se aprobă de către Consiliul eparhial, ţinând seamă de cerinţele misionare şi pastorale din teritoriu.

Art. 45 – Credincioşii parohiei au următoarele drepturi: de a beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi; şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.

Art. 46 – (1) Comunitatea credincioşilor care nu poate susţine cu mijloace proprii o parohie, prin hotarâre a Permanentei Consiliului eparhial, se poate alătura la o comunitate vecină, împreună cu care formează parohia. În acest caz, comunitatea care se alătură poartă denumirea de filie, iar membrii săi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de parohie ca şi cei din comunitatea la care se alătură.

(2) Prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, parohiile cu posibilităţi economice ajută parohiile sărace şi cu număr mic de credincioşi.

Art. 47 – (1) În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, ţinând cont de condiţiile misionar-pastorale şi de numărul de credincioşi, de posibilităţile materiale, ca şi de situarea lor în mediul urban şi rural, parohiile sunt de 3 categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile eparhiale.

(2) Clasificarea pe categorii a parohiilor se aprobă de Permanenţa Consiliul eparhial, în baza raportului cuprinzând datele statistice oficiale (număr de credincioşi, condiţii materiale, zonă geografică, medie de vârstă etc.).

Art. 48 – (1) Pe durata activităţii lor în parohie, preoţii şi diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea există, sau în case închiriate, şi au dreptul de folosinţă gratuită a unei anumite suprafeţe de teren, proprietatea parohiei, aprobată de Centrul eparhial.

(2) Pentru asigurarea unei prezenţe stabile a preotului (preoţilor) în parohie, acolo unde nu se află casă parohială, aceasta va fi construită, iar dacă nu sunt condiţii pentru construire, Consiliul parohial va lua măsuri pentru achiziţionarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuinţei preotului, până când se va construi o casă parohială nouă.

(3) La parohiile şi bisericile noi, consiliile parohiale, sub îndrumarea Centrului eparhial, vor prevedea în buget, vor iniţia şi susţine construirea de case parohiale destinate ca locuinţă slujitorilor Sfântului Altar.

Mânăstirea

Art. 74 – (1) Mânăstirea este o comunitate de călugări sau călugăriţe care s-au hotărât în mod liber să-şi ducă viaţa în înfrâ- nare, sărăcie de bună voie şi ascultare.

(2) Schitul şi metocul funcţionează în subordinea mânăstirii rânduită de chiriarh sau, direct, a Centrului eparhial.

(3) Catedrala eparhială are statut canonic de mânăstire.

(4) Mânăstirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducătorul ei canonic, în condiţiile art. 79, alin. (1) din prezentul statut.

Art. 75 – (1) Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea mâ- năstirilor de călugări în mânăstiri de călugăriţe sau a mânăstirilor de călugăriţe în mânăstiri de călugări, precum şi ridicarea schiturilor la rang de mânăstiri se aprobă de către Sinodul mitropolitan la propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragane, după o atentă şi riguroasă evaluare a motivelor, a existenţei bazei materiale şi a personalului monahal necesar, precum şi a condiţiilor misionare locale.

(2) Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea schiturilor şi a metocurilor de călugări în schituri şi metocuri de călugăriţe sau a schiturilor şi a metocurilor de călugăriţe în schituri şi metocuri de călugări se aprobă de către chiriarh, aducându-se la cunoştinţa Consiliului eparhial.

(3) În mânăstirea, schitul sau metocul date în folosinţă prin sfinţire, nici unul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spirituală a acestora.

Art. 76 – Potrivit menirii sale, fiecare mânăstire sau schit, prin organismele sale de conducere, are datoria:

a) să-şi rânduiască programul în aşa fel încât să devină un loc de aleasă viaţă duhovnicească, de practicare a virtuţilor creştineşti, de evlavioasă participare la slujbele religioase, de zidire sufletească, atât pentru vieţuitori, cât şi pentru închinători;

b) să practice îndeletniciri potrivite cu sfinţenia locului, atât pentru folosul vieţuitorilor, cât şi al credincioşilor, dovedind prin fapte bune dragoste faţă de comunitatea monahală, de Biserică şi de popor;

c) să vegheze ca toţi călugării şi călugăriţele cu aptitudini pentru studiu să fie îndatoraţi, cu binecuvântarea chiriarhului, să urmeze studii la instituţiile de învăţământ teologic din eparhie sau din eparhiile învecinate;

d) potrivit mijloacelor materiale pe care le are, mânăstirea sau schitul să vină în ajutor eparhiei şi tuturor instituţiilor acesteia, după solicitările Centrului eparhial, precum şi să susţină aşeză- minte social-filantropice;

e) să se aprovizioneze cu lumânări şi colportaj de la Centrul eparhial;

f) să asigure călugărilor sau călugăriţelor condiţii adecvate vieţii chinoviale (de obşte).

Art. 77 – Cu aprobarea chiriarhului, în mânăstiri se pot organiza:

a) şcoli teologice preuniversitare: seminarii teologice liceale pentru pregătirea teologică a personalului monahal în domeniul asistenţei sociale, al educaţiei religioase şi al restaurării patrimoniului bisericesc, precum şi şcoli de cântăreţi bisericeşti;

b) cursuri religioase aprobate de chiriarh, pentru îndrumarea monahală duhovnicească a personalului monahal;

c) cursuri de arte şi meserii, precum şi ateliere în domeniile picturii şi iconografiei, vitraliilor şi mozaicului religios, sculpturii, broderiei artistice, ţesătoriei de stofe bisericeşti şi îmbrăcă- minte, argintăriei bisericeşti, metalelor şi emailării, croitoriei, ţesătoriei de covoare şi alte activităţi compatibile cu viaţa monahală aprobate de chiriarh, personalul monahal fiind dator ca, pe lângă ascultările din obşte, să lucreze în cadrul acestora, acolo unde sunt organizate;

Art. 78 – (1) Primirea în mânăstire a celor ce doresc să intre în monahism se face la cererea scrisă a candidatului, cu recomandare de la duhovnic şi stareţ (ă) şi cu aprobarea chiriarhului.

(2) Vârsta minimă pentru primirea în mânăstire, ca novice, este de 18 ani. Sub această vârstă, dar nu mai puţin de 16 ani, este necesar acordul scris al părinţilor sau tutorilor legali. De asemenea, este interzisă închinovierea şi promovarea în cinul monahal a celor cu obligaţii şi responsabilităţi familiale sau urmăriţi penal.

(3) Tunderea în monahism se face, cu aprobarea chiriarhului, după cel puţin 3 ani de cercetare canonică şi vieţuire în mânăstire. Derogarea de la această regulă o poate decide numai chiriarhul din motive misionare urgente.

(4) Hirotonirea monahilor în treapta de ierodiacon şi ieromonah se face cu aprobarea chiriarhului, numai după ce aceştia au absolvit o şcoală teologică (seminar sau facultate) şi au promovat examenul de capacitate.

(5) Toţi monahii (monahiile) dintr-o mânăstire (schit), inclusiv pensionarii, indiferent de rangurile şi funcţiile deţinute anterior, se vor supune rânduielilor mânăstireşti, comune pentru întreaga obşte.