A. Parohia Palazu Mare I, cu hramul ,, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’’, face parte din protopopiatul Constanţa I, al Arhiepiscopiei Tomisului.
Localitatea care a dat şi numele parohiei, actualmente unul din cartierele municipiului Constanţa, este situată pe malul vestic al lacului Siutghiol (,,lac lăptos’’, lb. turcă), faţă-n faţă cu vestita staţiune Mamaia străjuită de Insula Ovidiu la răsărit, orăşelul Ovidiu la nord, mărginită la apus cu D.N. 22.
Căutarea semnificaţiei toponimice a ,,palazului mare’’, permite abordarea a cel puţin două variante, ambele plauzibile. Prima, legată de familia cuvântului de origine cumană (sec. VI)‚ laz (palaz, izlaz), cu înţelesul de loc liber, pădure defrişată, spaţiu de păşunat, atestă vechimea aşezării şi indică ocupaţiile de bază ale locuitorilor: agricultura şi creşterea animalelor (vite, cai, oi). Cea de a doua se deduce din certa şi benefica prezenţă aici a germanilor dobrogeni (Dobruschadeutsche). Sosiţi din Imperiul Ţarist, Basarabia şi regiunea transnistreană a Chersonului, imigraţi ulterior din Suedia sud-germană în etape succesive (1841- 1856, 1873-1883, 1890-1991) etnicii coloniști germani s-au stabilit în noul land, aflat sub stăpânire otomană până în 1878, numindu-şi aşezările în limba nativă, cea în discuţie consemnată ca şi ,,Groβ Pallas’’. În traducere autohtonă şi cu pronunţia s-ului intervocalic, după regula citirii în lb. germană z, avem încă o etimologie posibilă a ,,palazului mare’’.
La începutul sec. al XX-lea, ca formă de organizare administrativă, satul Palazu Mare (Groβ Pallas), majoritar etnic german cuprindea demografic şi un mozaic de familii, de mici comunităţi de români, turci, tătari, ţigani, element specific zonei geografice şi istorice.
În perioada interbelică localitatea cunoaşte o înflorire deosebită. La iniţiativa pastorului J. Schubert din Kara-Murat (azi Kogălniceanu), în 1928, este edificat localul şcolii. În 1935 se află în uz pentru cultul protestant un lăcaş de rugăciune (capelă) cu suprafaţa de 50 m2. Pe locul actualei cantine sociale se vorbeşte despre clădirea unei biserici catolice, de construcţie mai amplă.
Existenţa în proximitate (lacul Siutghiol) a unor unităţi de aviaţie, hidroavioane şi nave utilitare, a însemnat o oportunitate de dezvoltare a localităţii prin ocuparea locurilor de muncă de către etnici germani, angrenaţi de asemenea în exploatarea şi mentenanţa utilajelor importate din Germania pentru carierele de piatră de la Ovidiu şi Tulcea.
Conflagraţia celui de al II- lea război mondial va produce schimbări majore şi în Palazu Mare. Vara anului 1939 şi începutul anului 1940 în urma acţiunii organizate de Germania nazistă, parafată prin înţelegere de stat cu Regatul României (22 oct. 1940), sub deviza ,,Heim ins Reich’’( Acasă în Reich), de repatriere a germanilor dobrogeni (şi bucovineni) prin strămutare (Umsiedlung), a dus la o depopulare masivă şi în Palazu Mare. Dintre cei 13.979 de strămutaţi germani, tranzitaţi prin portul Cernavodă, via Dunăre, Serbia, Austria…., 515 etnici germani erau din Palazu Mare. Au mai rămas un număr de 15 persoane din comunitatea lor. În locul germanilor şi în casele lor din Palazu Mare, urmare a schimbului de populaţie din 1940 cu Bulgaria, au fost aşezaţi mai întâi familii de aromâni din Durostor şi Cadrilater proveniţi din Albania, Grecia, apoi alţii, aromâni în principal, foşti deportaţi în regimul comunist (1949, 1952, 1965).
Recensământul populaţiei din 2004 arată că populaţia totală de 4176 persoane era alcatuită din 3320 români (majoritatea acestora fiind aromânii), 642 ţigani (rromi), 163 tătari, 31 turci, 6 maghiari. Împreună sunt un model de bună convieţuire interetnică, iar păstrarea identităţii culturale şi conservarea tradiţiilor lor (ex. Julamila) dau o notă aparte specificului local.
Pentru nevoile spirituale, educaţionale şi alte cerinţe, în cartierul Palazu Mare funcţionează în prezent două biserici creştin-ortodoxe, o moschee, o şcoală gimnazială (nr. 14), dispensar, poştă, două spitale.
B. Actuala parohie Palazu Mare I, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, deşi înfiinţată la început ca filie (1940) a bisericii Anadalchioi ( satul anadolenilor, lb. turcă), preluată apoi ca filie a bisericii din Ovidiu (1960), în cele din urmă de sine stătătoare (1976), are ca şi locaş de cult o biserică relativ nouă, construită în 1996.
O perioadă îndelungată, serviciul divin liturgic a fost oficiat în vechea capelă a etnicilor germani protestanţi, cedată cultului Bisericii Ortodoxe Române, modificată şi completată corespunzator în timp (adăugarea unui pridvor, altar cu Sfânta Masă, clopotniţă, pictură murală). Acest aşezământ religios va fi întrebuinţat din 1996 până în 2002 ca şi casă mortuară. 1996 este anul sfinţirii noii biserici, iar 2002 reprezintă data înfiinţării celei de a doua parohii, Palazu Mare II, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Şi această parohie are astăzi o biserică nouă reconstruită din temelii (2008), în locul celei străvechi, demolată din cauza degradării.
Numele hramului bisericii parohiei Palazu Mare I, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, se pare că a fost ales ca aducere aminte a bisericii cu acelaşi sfânt protector, construite de aromâni în localitatea Fraşari (Farşala), din Durostor, Bulgaria.
Biserica are două pisanii. Una menţionează încheierea lucrărilor de zidire a sfântului locaş şi darea lui în folosinţă în anul 1996 (06.oct.), cealaltă pictarea şi sfinţirea bisericii în anul 2002 (19. oct.).
Binecuvântarea pentru începerea şi săvârşirea lucrărilor (1992-1996) a fost dată de I.P.S. Lucian Florea, arhiepiscop al Tomisului la acea vreme, care a şi condus slujba de târnosire a bisericii, preot paroh fiind Lungu Florin.
Pictura, în stil neobizantin, executată în tehnica ,,Alfresco’’, între anii 2001-2002, de către pictorii Costin şi Zenaida Răcheriu, a fost sfinţită în sobor de Î.P.S. Dr. Teodosie Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, preoţi slujitori ai bisericii fiind Lungu Florin, ca paroh şi Mariş Vasile ca preot II.
Realizarea acestui obiectiv religios şi lăcaş de închinăciune a fost posibilă prin contribuţia şi efortul material deosebit al enoriaşilor, dar şi prin sprijinul important al multor credincioşi emigraţi în SUA, originari din comunitate.
Ca arhitectură, biserica se prezintă ca o cruce greacă înscrisă, cu semicercurile absidelor laterale tăiate parţial, având o turlă principală deasupra naosului şi două amplasate deasupra cafasului.
Acoperişul navei este în două ape, liniile frânte, unghiurile faţadei la intrarea în biserică, zvelteţea construcţiei în general, evocă elemente din stilul romanic. Pridvorul, de înălţime joasă, cu plafonul plat pare un adaos planului original. Structura de rezistenţă, (stâlpi, grinzi, arce, pandantivi…) este din beton armat, ramele (frame-urile) fiind completate cu cărămidă.
Biserica are ca dimensiuni lungimea de 22,8 m, lăţimea de 10,6m, înălţimea 17,5m şi este amplasată într-o curte de 1700m2.
Şirul preoţilor slujitori cunoscuţi la parohia Palazu Mare I începe cu pr. Codreanu (1960- filie a bisericii din satul Ovidiu). Îi succede pr. Mihai Dumitru, fost protopop de Hârşova, ca paroh din 1976 până în 1988. Între anii 1988-2014 (luna oct.) oficiul de preot paroh a fost îndeplinit de pr. Lungu Florin. În noiembrie 2014 a fost numit paroh pr. Preoteasa Constantin.
Din 1997 când se înfiinţează la parohia Palazu Mare I postul de preot II, preoți co-slujitori au fost: pr. Nicolae Viorel (1997-1999), pr. Mariş Vasile (1999-2002), pr. Dima George (2002-prezent ).
Datele de contact ale parohiei sunt:
Parohia Palazu Mare I
str. Năvodului Nr.1 A, Constanţa cod. 600002
tel: 0241/696.533
