A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTARE GENERALĂ A
LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]. În localitatea Remus Opreanu au venit colonişti din părţile Brăilei, din Orleasca, începând cu anul 1880. Deşi la numai 4 km distanţă de Medgidia, a fost repartizat, în decursul timpului, la diferite comune. Astfel, până în 1910 a ţinut de comuna Cogarcea, care se află la o distanţă de 24 km. Din 1911 până în 1924 a ţinut de comuna Peştera. Din 1924 până în 1930 a trecut la Satu Nou, iar din 1930 până în 1951 – data raionării – a ţinut de Mircea – Vodă“. În prezent satul aparţine de Primăria Municipiului Medgidia. Cel mai de seamă toponim , alături de Alibei, rămâne Remus Opreanu.
B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Deşi ne aflăm pe un pământ binecuvântat de Apostolul Andrei, cu învăţăturile Fiului Omului printre cele dintâi locuri, totuşi satul nostru, fiind mic, n-a cunoscut bucuria existenţei unei biserici proprii. Dar, situat aproape de oraşul Medgidia şi de alte câteva centre comunale (Peştera, Satu Nou, Mircea Vodă), consătenii şi-au făcut simţită prezenţa în „casele Domnului” de-a lungul vremii. Pe de altă parte, preoţii lăcaşurilor sfinte, n-au lăsat uitării, la importantele sărbători, pe oamenii dornici de ascultarea serviciului bisericesc. De asemenea, în momentele cruciale – botez, căsătorie, înmormântare, strânsă legătura dintre slujitorii bisericii şi enoriaşi, dincolo de lumina spiritualităţii creştine, a făcut a nu seca izvorul românismului infuzat în credinţă, limbă şi obiceiuri străbune.Voineagu Teodor ( n 23.06.1903). Preot. Originar din localitatea Pantelimonu de Sus, judeţul Constanţa spune: „Am păstorit enoriaşii din localitatea Medgidia şi REMUS Opreanu, timp de patruzeci și patru de ani „Face parte din Partidul Naţional Ţărănesc, aflându-se, în luna noiembrie 1946, pe listele candidaţilor pentru alegeri. Este arestat de către autorităţile comuniste: 16.08.1949 – 18.08.1950; 15.08.1953, pentru încă un an; 1959 iarăşi, înscenându-i-se proces de către Securitatea Constanţa, în urma căruia primeşte doisprezece ani de temniţă grea. În timpul detenţiei a trecut prin lagărele de la Peninsula, Galeşu. Remusenii, frecventând cu destulă regularitate biserica „Sf.Dumitru” Medgidia, unde mai slujea încă un alt preot, ardelean de origine, I.Rogoveanu, aveau să le cunoască lipsa, din perioada „totalitarismului roşu”, cu sporită durere. Ei simţeau acea prevestire deloc bună. În 1880 se pune piatra fundamental bisericii având, hramul “Sf. Apostol şi Pavel”. În vremea când satul ţinea de comunele Mircea Vodă, Peştera, Satu Nou, Pietreni etc. erau frecventate şi lăcaşurile sfinte ale acestor localităţi. După momentul Decembrie 1989, satul are bisericuţa visată, cu hramul “Sf.Apostol şi Evanghelist Ioan”. Înaintea titularizării unui preot – Grosu GH.Leonard – trei ani, după sfinţire, slujbele au fost oficiate de preoţi din oraş. Parohia Remus Opreanu este înfiinţată, cu acte, la 1 iunie 2006, până atunci figurând drept o comunitate de creştini. După venirea preotului, s-a realizat programul stabil: slujbele duminicale, sărbătorile de peste an; vinerea, sfântul maslu; sâmbăta dimineaţa “ slujba celor adormiţi” şi seara “slujba vecerniei”. Între timp, parohia este trecută la stadiul de parohie misionară, avându-se în vedere numărul mic de familii.
La ultimul recensământ (aprilie 2008) au fost o sută de familii, municipalitatea organizând licitaţia pentru acordarea terenurilor de construcţie a locuitorilor în zona Remusului, iar, ca urmare, s-au eliberat autorizaţii pentru un număr ce va spori comunitatea; implicit sporeşte şi numărul creştinilor ce vor frecventa biserica. Hotărârile Arhiepiscopiei Tomisului şi municipalităţii s-au dovedit binevenite, întrucât locuitorii frecventează slujbele bisericeşti. În comun acord, Consiliul Parohial şi restul creştinilor din parohie au hotărât să înceapă construcţia unei case parohiale şi a unei „trapeze” ( sală de mese) necesară la: hram şi colive, totodată servind pentru capela mortuară. Prin înţelegerea conducerii actuale, Primăria municipală, s-au întocmit actele privind cei 3088 m2, teren aferent bisericii şi celorlalte construcţii. Redăm, în continuare, „Hrisov-ul” Arhiepiscopiei Tomisului Constanţa, Parohiei Medgidiei pentru “Parohia Sf. Ev. Ioan”. “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh s-a zidit acest lăcaş de închinăciune spre lauda lui Dumnezeu şi întru cinstirea Sfântului Evanghelist Ioan, spre hrănirea duhovnicească a creştinilor ortodocşi din această parohie, sat Remus Opreanu, municipiul Medgidia, judeţul Constanţa”. Acest sfânt lăcaş este ridicat spre cinstirea martirilor patriei, a celor ce au luptat pentru neatârnare şi idealurile României Mari, pentru respectarea demnităţii şi valorilor moral-creştine ale acestui neam. Pentru zidirea acestui sfânt lăcaş au purces la lucru Primăria municipiului Medgidia – reprezentată de primar, ing. Mircea Pintilie, viceprimar ing. Marian Iordachie, ing. Vasile Burceanu, prin serviciul Direcţia de Gospodărie Comunală, sing. Mioara Clinciu, prin serviciul de Administrare a Domeniului Public şi Privat. Terenul pentru construcţia lăcaşului de cult ortodox a fost atribuit de Consiliul Local, al Municipiului Medgidia, încă din anul 1999, la propunerea consilierului municipal, prof. Popa Octavian Tel. Credincioşii din Remus Opreanu vor avea, astfel, un locaş de cult propriu, pentru nevoile lor spirituale. Proiectul de execuţie a fost întocmit de către domnul arhitect Călin Nicolae, împreună cu domnul proiectant Ştefan Vasilescu. Prin permanenta supraveghere a Primăriei Medgidia, în intervalul iulie-septembrie 2003, s-au executat lucrările de construcţie. Prin dragoste faţă de Biserica neamului şi Ţară, au contribuit la finalizarea lucrărilor de construcţie şi următoarele instituţii: S.C. Lafarge Romcim S.A. Medgidia, S.C. Etermed S.A., S.C.Bigiz Construct S.R.L., S.C. Ferastel Mod S.R.L. şi S.C. Bell’s Electronic S.R.L. Slujba de sfinţire a avut loc în 23 septembrie 2003, şi a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului şi a toată Dobrogea, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, protoiereu fiind prea cucernicul preot Copaceanu Vasile, preot Popa Octavian Tel, preot Iftimie Tănase, preot Gheorghe Costică, preot Demir Nicolae, preot Despa Ionuţ. “Scrie Doamne în cartea vieţii pe toţi slujitorii şi sprijinitorii acestui sfânt locaş”. [PICTURA] …… [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] ………….. [ȘIRUL PREOȚILOR] ………….
C.CIMITIRUL. Este situat dincolo de calea ferată, la 10-20 m distanţă într-o zonă liniştită, sub poala Dealului Mare, în linie cu cele două puţuri pentru adăpatul vitelor şi pe vremea colectivităţii, cu grajdurilor sectorului zootehnic al G.A.C. – ului. La 100-200 de metri, spre Medgidia, pe coasta pomenitului deal, era via unui consătean, mult respectat pentru omenia sa, Ilie Ciutacu. Locul fusese dat chiar de la înfiinţarea satului, iar cetăţenii şi-au onorat obligaţia de a-l ocroti prin zidul de împrejmuire şi poarta metalică. În vremurile copilăriei, pe aleea dintre morminte, se păstra curăţenie fără cusur, ca şi îngrijirea mormintelor, de-a lungul anilor, arătând un adevărat mai mult de “ Valea Regilor”, a Egiptului, unde trona moartea, decât de viaţă stăpânitoare pe afluentul Săpânţa, găzduitoare a Cimitirului vesel de pe Tisa. Totodată, constituţia un spaţiu sobru, ca în sărbători să fie comemoraţi cei trecuţi în lumea veşnicei. Reculegerea la piatra mormântului, adeseori, se făcea cu lacrimi, suspine, chiar strigăte sfâşietoare către cel plecat Dincolo şi întrebări, înecate cu lacrimi, pentru Dumnezeu. Cei mai mulţi odihnesc, în cimitirul satului, apropiaţi de familia defunctă ori neam. Alţii, tot mai mulţi în urmă, la cimitirele oraşelor patriei sau din străinătate. A slăbit dorinţa reîntoarcerii la pământul natal, probabil şi datorită greutăţilor de ordin de ordin material. Apoi, că şi componenţii colectivităţii rurale, fiind, în mare parte, la vârsta senectuţii, lăcaşul eternităţii are o întreţinere încă modestă, pe măsura forţelor ce străbat, cu greu, fiinţa biciuită de ani.
D.ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Având în vedere data târzie când s-a pus piatra de temelie, atât consiliul parohial cât şi părintele slujitor s-au ocupat foarte mult de lucrările de ridicare şi terminarea bisericii, neavând timp şi pentru alte activităţi filantropice şi culturale urmând a se implica în viitor.
E.PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Actualmente se întreprind activităţi de ajutorare a celor nevoiaşi cât şi catehizarea celor mai tineri creştini.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan”; [ADRESA] Str.1 Decembrie nr.2A, localitatea Remus Opreanu, județul Constanța [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.
Bibliografie: Ion Faiter, Remus Opreanu, Povestea unui sat dobrogean.
