A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V.GEOGRAFIC, ISTORICO – DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în satul Zorile, acesta aparținând comunei Adamclisi din județul Constanța, iar documentele istorice atestă existența unei așezări cu vechime de peste 500 ani. Satul Zorile, situat la circa 3 km vest de comuna Adamclisi, de care și depinde, este situat pe 3 coline și 2 văi. Două coline sunt situate spre vest cu direcția est-vest; dealul mic înspre nord și dealul mare înspre sud sunt despărțite de o mare prăpastie numită canara sau derea, formată de apa – cișmeaua situată la vest–sud pe colină și a cărei apă a săpat valea prăpastiei de care am amintit, în stânca de calcar; în partea de est la poalele dealurilor amintite din direcția N-E întretaie satul o vale ce vine tocmai de la Dunăre de la satul Vlahi și merge până la Mangalia, la mare. În trecut satul Zorile purta denumirea de Kerim Kunis, cuvânt turcesc care în versiunea română înseamnă „groapa lui Kerim”. Se spune că un turc cu acest nume s-a instalat cu turma de vite lângă cișmea, iar cu timpul s-a populat cu familii de turci până la 1877. După dobândirea independenței României de sub turci de la 1877, nu după mult timp, cam pe la anul 1880, satul s-a populat cu români din Muntenia și Oltenia colonizați și împroprietăriți cu câte 25 ha; se presupune că majoritatea turcilor emigraseră în Turcia, cu timpul împuținându-se din ce în ce mai mult; astfel, după 24 de ani, în anul 1904, au fost împroprietăriți alți români veniți de peste Dunăre, cu câte 10 ha; aceștia purtau numele de veterani; ocupațiile principale ale locuitorilor satului Zorile sunt agricultura, viticultura și zootehnia. În satul Zorile se găsesc două instituții principale și anume: Școala primară cu clasele I-IV și biserica cu hramul „Sfântul Proroc Ilie”; școala a fost construită în anul 1904 primul ei învățător fiind un anume Pelinuș; pe atunci sătenii erau organizați într-un C.A.P. puternic și înfloritor care a ținut până la anul 1989; nu se pomenește ca până în anul 1914 să fi fost în satul Zorile vreun lăcaș de cult sau vreun preot; deoarece parohia Zorile este la o distanță de circa 3 km de comuna Adamclisi, unde a fost biserică și preot de care depindea.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] Abia în anul 1907 obștea satului alcătuită numai din creștini ortodocși, prin cei mai credincioși reprezentanți ai lor au luat inițiativa strângerii de fonduri și material pentru construcția unei biserici; truda s-a finalizat după 7 ani, în anul 1914, pe dealul mare, pe o poziție dominantă și pitorească, construcție frumoasă și impunătoare din piatră și cărămidă cu 3 turle acoperită cu tablă; biserica este prevăzută cu o curte largă, în care se află clopotnița, un cimitir al eroilor și numeroși pomi fructiferi, pe care îi desparte o alee din ciment, având deoparte și de alta gard viu și flori; aceasta face legătura între poarta bisericii și scările acesteia; la intrare în biserică se găsește un pridvor prevăzut cu două coloane rotunde din piatră și 4 arcade; ușa de la intrare este masivă, din stejar sculptat, iar cea de la altar este din brad, sculptată, de asemenea, prezentând două cruci atât pe exterior cât și pe interior; acestea au fost donate în vara anului 2005, de domnul Gabriel Ristea, om credincios al satului, stabilit în orașul Constanța; pășind în interior găsim două uși vechi laterale în pronaos. Camera din dreapta e rânduită pentru taina spovedaniei și ca mică bibliotecă, iar ușa din stânga se deschide pentru suirea în cafas pe niște scări de lemn; naosul e prevăzut cu strane din lemn foarte vechi datând din anul 1914 și cu două abside laterale destul de largi și cu o cupolă înaltă de care atârnă un policandru foarte vechi cu trei rânduri de brațe; biserica nu prezintă amvon; soleea este încadrată frumos între două iconostase, frumos sculptate; catapeteasma datează din anul 1914, picturile abia zărindu-se; altarul este destul de încăpător, cu absidă centrală și cu proscomidiar mic; [ARHITECTURA, PLAN , DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] La exterior biserica prezintă plan brâncovenesc, specific în Mitropolia Munteniei cu ogive pe margine; biserica a fost renovată în anul 1936 în interior și în anul 1948 în exterior; locașul a fost construit din blocuri de piatră la temelie iar zidurile din cărămidă; turlele sunt acoperite cu tablă zincată. [PICTURA] S-a refăcut în proportie de 70% , lucrările de refacere a picturii începând în anul 2012; [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica are în posesie un nr. de 15 cărți vechi de peste 100 ani și o bibliotecă. [ȘIRUL PREOȚILOR] Primul preot pe seama parohiei Zorile a fost preotul Vasiliu Ion, apoi preoții: pr. Panait Florea, pr. Iordănescu Ilarion, pr. Onea Ștefan Ilie, pr. Ceapă Vasile, pr. Becu Lucian, pr. Alexandru Daniel, pr. Strujan Daniel Cristian, pr. Roată Nicolae și din anul 2010 până în prezent pr. Boarță Vasile Emilian. [ANEXE] În anul 2013, cu binecuvantarea I.P.S .Dr. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului s-a construit o clopotniță la intrarea în curtea bisericii, iar în prezent se construiește un paraclis cu hramul „Sf. Ierarh Nectarie”. Aceste două construcții sunt ctitorite de o familie credincioasă – Olescu Gheorghe și Aurelia din satul Zorile.
C . CIMITIRUL: Parohia deține un cimitir parohial construit de autoritățile locale și un cimitir al Eroilor în curtea bisericii.
D . ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALă, ACTIVITATE FILANTROPICă] Nu este cazul.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE s.a.] Se întreprind activități de ajutorare a celor mai nevoiași și catehizarea tinerilor din parohie.
DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Proroc Ilie Tezviteanul”; [ADRESA]; Strada Adamclisi, com. Adamclisi, sat Zorile , jud. Constanța. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon sau site.
BIBLIOGRAFIE: Note biografice privind pe Jean Dinu din Adamclisi 1890-1965; Biografia Liceului Tehnologic „Jean Dinu” 1889; Preocupări ale lui Ion Dinu privind educația moral – creștină și dezvoltarea vieții creștine dobrogene. Note biografice 1890- 1965.
