A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIME, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL ECONOMIC] Biserica este situată în cartierul Tomis II, zona Piața Chiliei, fostul Cartier Românesc, pe strada Nicolae Iorga nr. 12, în imediata apropiere a școlilor nr. 4 si 5. Este a treia biserică românească din oraș ca și vechime. Enoriașii sunt majoritari români și aromâni, dar și câteva familii de armeni.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] „În primăvara anului 1915 primarul orașului Constanța, domnul Virgil Andronescu, văzând insuficiența celor două biserici existente (Bis. Catedrala și Bis. Adormirea Maicii Domnului) față de creșterea în mod vertiginos a populațiunei creștine, precum și stăruința preotului Nicolae Paveliu pe lângă domnia sa, ca mare român și bun creștin, a cerut și obținut aprobarea autorităților în drept, pentru construirea unei a treia biserici în cartierul de peste linia ferată Mamaia (Bulevardul Regina Maria), așa zis cartierul Românesc. Astfel că chiar în acest an de la Hristos 1915 luna septembrie 13 pe spesele și controlul primăriei se pune temeliei acestei sfinte biserici, pusă sub ocrotirea Sf. M. M. Gheorghe, întreprinderea lucrărilor fiind dată domnului Aristide Iacob constructor de lucrări publice. Actul sfințirei temeliei s-a săvârșit de însăși P. S. Episcop al Dunărei de Jos D. Nifon, asistat de întregul cler din oraș cum și de suita Prea Sfinției Sale de la Episcopia din Galați. Deși întreaga Europă se găsea în crâncenul război mondial cu o activitate febrilă au mers lucrările în toamna anului 1915, primăvara și vara anului 1916 până în ziua de 14 august, când decretându-se mobilizarea armatelor romane, pentru ca și țara noastră să-și dea obolul său în înfăptuirea idealului național și politic al neamului nostru urmărit de veacuri și lucrările bisericii au încetat lucrări ce ajunseseră sub cornișe.
În 1916 Constanța fiind ocupată de turci, bulgari, nemți și unguri, care au lăsat în urmă numai jaf și pârjol de această nenorocire nu a scăpat nici sfântul locaș, transformat fiind în grajd, spălătorie de rufe și în urma în loc și mai josnic, arzându-se totodată și întreaga schelărie dinăuntru și dinafară. Sfârșindu-se războiul în 1919 prin decret regal nr. 4341 din 13 octombrie biserica Sfântul M. M. Gheorghe deși numai cu temelia și zidirea ajunsă până la cornișe, este declarată parohie. Aceasta numără la înființare peste opt sute de familii creștine aproape toți români, foarte puține familii de greci, bulgari, albanezi și macedoneni. Parohia era cuprinsă în unghiul format de strada Carol și linia ferată Mamaia de pe Bulevardul Regina Maria, pe o întindere de 1,5 kilometri către comuna Anadalchioiu și ghiol în lung și aceeași întindere către Mare în lat. Tot în acest an 1919 antreprenorul constructor domnul Aristide Iacob din cauza marei scumpete a materialelor nemaiputând continua lucrările în vechile condițiuni a reziliat contractul său.
Întreaga obște creștină sub îndemnul preotului și al epitropilor pentru a nu lăsa lăcașul așa în părăsire expus a se ruina din cauza vremurilor pe deoparte, iar pe de alta cerințele religioase ale enoriașilor în urma groaznicului război fiind mult mai pronunțate ca oricand s-a ales un comitet bisericesc care să adune ofrandele de la credincioși pentru a amenaja în mod provizoriu biserica, astfel încât să se poată folosi de ea, până ce timpuri mai bune va determina Primăria orașului, în sarcina căreia cade și construcția ei, să o poată termina conform planurilor. Comitetul astfel format în ziua de 24 martie întâia zi de Paște a anului 1920, având și concursul epitropului s-a început pe de o parte strângerea sumelor necesare, iar pe de altă imediat și lucrările provizorii (punându-se un acoperiș provizoriu care va fi modificat odată cu ridicarea turlelor). În ziua de 29 iunie (Sfinții Apostoli Petru și Pavel) același an la numai trei luni de când fuseseră reluate lucrările, biserica astfel aranjată a fost sfințită cu mare pompă de către însuși P. S. Episcop al Dunării de Jos, asistat de suita P. S. Sale din Galați, cum și de întregul cler din oraș, în asistența tuturor autorităților civile prefect al județului fiind domnul G. Berea, primar al orașului domnul doctor Emil Sachelarie, și autorităților militare din oraș în frunte cu domnul general Pătrașcu comandantul corpului 5 de armată.
În anul 1922 venind primar al acestui oraș iarași fondatorul ei domnul Virgiliu Andronescu, rugat fiind de preotul Paveliu să-și desăvârșească opera începută, domnia sa fără întârziere a și întocmit din nou devize corespunzătoare costului materialelor și mânei de lucru din această epocă și scoțând la licitație publică continuarea lucrărilor conform planurilor s-a adjudecat pentru suma de 1.300.000 lei asupra aceluiași antreprenor Aristide Iacob care a avut-o și la început. (Datele și informațiile au fost transcrise din istoricul parohiei scris cu mâna sa de către preotul Nicolae Paveliu, păstrând exprimările și cuvintele acelor vremuri.) În anul 1923, biserica a fost terminată, având o catapeteasmă provizorie și nefiind pictată. Pictura actuală a fost realizată în anii 1931 – 1932 de către pictorul Nicolae Tonitza împreună cu doi colegi, domnii Constantin Băcalu și Jean Buiuk. Datorită unor neînțelegeri, Tonitza nu a mai terminat lucrarea, picturile din pridvor fiind realizate de către un alt Pictor.
C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir.
D. ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALA, ACTIVITATE FILANTROPICA] Anumite articole religioase au fost publicate de către preoții care au slujit la acest sfânt lăcaș, primul fiind chiar ctitorul acestei biserici Stavroforul Nicolae Paveliu.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Actualmente parohia contruiește o casă praznicală în care se dorește a se desfășura activități social-filantropice.
F. DATE DE CONTACT. [HRAM] “Sfântul Gheorghe”, [ADRESA] Str. Nicolae Iorga nr. 12- Constanța, [OFICIU PAROHIAL] Telefon 0241616922. Nu are site oficial.
• Bibligrafie: Istoricul bisericii scris de preotul Nicolae Paveliu, ctitor al bisericilor Adormirea Maicii Domnului I (magazin Tomis) și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
