ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE
Parohia este situată în Cartierul Tomis IV, cunoscut mai mult sub denumirea de „Zona Brotăcei“, un nume vesel preluat de la piaţa cu acelaşi nume, edificată în perioada comunistă. Cartierul are aproximativ patru decenii de la construirea sa pe un teren viran, fără vestigii istorice, aflat pe atunci la periferia oraşului. Cartierul se învecinează, la sud cu Parcul Tăbăcărie, la est cu „Zona Cireşica“, la vest cu Cartierul Tomis III, iar la nord cu „Zona Macul Roşu“. Locuitorii cartierului, ca de altfel toată populaţia Constanţei, alcătuiesc o diversitate, formată din etnii care convieţuiesc paşnic (majoritatea români, urmaţi, din punct de vedere numeric, de turco-tătari). Jurisdicţia parohiei se întinde în zona cuprinsă aproximativ între străzile Soveja, Adamclisi, Suceava şi bulevardul Alexandru Lăpuşneanu. Ca fapt interesant, amintim că forma geografică a parohiei este cea a unui vapor ale cărui contururi sunt trasate de străzile menţionate.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
Parohia noastră este una nou-înfiinţată. În anul 2001, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a întemeiat o nouă parohie, în jurul Pr. Dr. Mircea Pricop, primul paroh al ei, având ca obiectiv de importanţă majoră construirea unui lăcaş de cult. Toate obstacolele de natură să împiedice misiunea cu care a fost investită, pe care parohia, prin mila lui Dumnezeu, le-a biruit, dovedesc, pentru cei credincioşi, manifestarea voinţei dumnezeieşti asupra comunităţii noastre. Pr. Dr. Mircea Pricop a subliniat, de la început, faptul că prioritatea sa este edificarea bisericii celei vii, prin imprimarea unui ritm şi a unui program duhovnicesc-liturgic bogat. Evident, roadele rugăciunii şi ale răbdării nu s-au lăsat aşteptate, întrucât, prin binecuvântare dumnezeiască şi sfidând toate „previziunile“ lumii acesteia, în cei paisprezece ani, biserica cea vie, condusă de un păstor vrednic, a ridicat Sfântului Ioan, în inima de piatră a unui cartier de tip comunist, lăcaşul de cult inspirat din seninătatea euharistică a arhitecturii mănăstirilor Cozia, Sfântul Nicolae – Domnesc de la Curtea de Argeş sau Sfântul Ioan din Rila (Bulgaria). Planul arhitectonic este cel de cruce greacă înscrisă cu pronaos supralărgit, elementul inedit fiind dat de cerdacul dublu, de inspiraţie brâncovenească. Conceptul părintelui Mircea Pricop a fost transpus de către arhitect Mariana Doina Poenaru, trecută la cele veşnice în anul 2013. Actualmente, preoţii conslujitori împreună cu enoriaşii micuţei parohii din spatele pieţei Brotăcei se luptă din răsputeri să ducă mai departe pe acelaşi drum opera de ancorare în săvârşirea Sfintelor Taine şi Ierurgii, a Laudelor bisericeşti, a Paracliselor şi Acatistelor de care avem atâta nevoie în aceste clipe de luptă duhovnicească, în paralel cu treptele de lucru privind construcţia bisericii (care acum se află în stadiul finisărilor interioare). Biserica nu este pictată. [SFINTELE MOAŞTE] Cel mai important tezaur al parohiei noastre constă în racla cu o parte din moaştele Sfinţilor 20 de Cuvioși Mucenici ucişi de arabi în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina în anul 796, prăznuiţi în fiecare an la 20 martie. Aceste odoare de mare preţ au fost dăruite Pr. paroh Dr. Mircea Pricop, în anul 1999, de către Înaltpresfinţitul Varsanufie,
Arhiepiscop al Râmnicului, ca semn de prietenie duhovnicească şi de apreciere faţă de personalitatea şi bogata sa activitate pastoral-misionară.
ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT
Parohia are, încă din 2004, o publicaţie catehetică intitulată Dreapta Credinţă, în care preoţii şi credincioşii contribuie cu articole. De peste zece ani, parohia ţine o condică a milei creştine în care sunt notate toate cazurile sociale cu ajutorul corespunzător acordat de către comunitate. S-a obţinut autorizaţia de construcţie
pentru un complex educaţional socio-filantropic ce urmează a fi edificat în curtea parohială.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI
Catehezele se ţin în fiecare miercuri, după oficierea Tainei Sfântului Maslu. Cu implicarea celor patru preoţi slujitori, s-au constituit mai multe grupuri de misiune creştină (formate din cel puţin cinci credincioşi) care vizitează persoanele cu situaţii grele (sociale sau de sănătate) cel puţin o dată pe lună, ajutând, pe cât este posibil, material şi duhovniceşte, pe cel aflat la nevoie.
