A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]Parohia este situată în zona Peninsulară a oraşului, în vecinătatea Catedralei ortodoxe „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Str. Arhiepiscopiei, nr.23), a Palatului Episcopal, a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Anton” (Str. Nicolae Titulescu, nr. 11), Bisericii Armene (str. Callatis, nr. 5), Bisericii greceşti (Str. Mircea cel Bătrân, nr.36), Moscheii „Regele Carol I”(Str. Arhiepiscopiei, nr.5), Sinagogii de rit mozaic (Str. C. A. Rosetti, nr.2), a Geamiei Hunchiar (Bd. Tomis, nr.5), iar până în anii 80 şi a Sinagogii de rit spaniol, de pe strada Mircea, nr.14.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]După Războiul de Independenţă, din 1877, atunci când a fost abrogată legea conform căreia nicio biserică nu putea fi mai înaltă decât Geamia, comunitatea bulgară din Constanţa a cerut autorităţilor locale, pe 8 octombrie 1898, atribuirea unui teren pe care urma să construiască biserica cu hramul ”Sf. Chiril şi Metodiu”, (actualmente Sf. Nicolae Vechi) care a fost sfinţită în anul 1907, fiind pictată de către meşterul zugrav Ioanid Bătrânul. Construcţia este una tradiţională, sub formă de cruce, cu braţul lung de 27 m, cel scurt de 9 m, iar înălţimea turlei mari atingând 17 m.După Tratatul de la Craiova din 1941, odată cu schimbul de populaţie, bulgarilor le-au revenit toate locaşurile de cult construite pe teritoriul Cadrilaterului, iar nouă, revenindu-ne dreptul de proprietate asupra celor din Dobrogea.Parohia a funcţionat în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, după 3 august 1941, atunci când o bombă a căzut pe altarul Catedralei „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, în calitate de biserică eparhială. Începând cu anii 50, ocupaţia sovietică şi-a stabilit cartierul general în vecinătatea bisericii parohiale, izolând-o şi lăsând-o în paragină.Între anii 1941 şi 1947, actele Cancelariei Parohiale au fost semnate de către vrednicul de pomenire Părinte Iconom Stavrofor Constantin Staicu, care solicita Primăriei diverse ajutoare financiare în vederea întreţinerii sfântului locaş cât şi pentru funcţionarea unui cor.În anul 1961, când au început lucrările de construcţie la Sala Sporturilor din Constanţa, a fost demolată Biserica cultului Evanghelic de confesiune augustană, de pe Bd. Karol, actualmente Tomis, astfel la 9 aprilie 1963, Consiliul Popular Orăşenesc Constanţa, a repartizat acestui cult, biserica de pe str. Maior Gh. Şonţu, nr.7, cu dreptul de folosinţă şi reamenajare interioară, conform cerinţelor cultului. (Arhiva Primăriei Constanţa, Dosar 1162, Decizia nr. 989 din 9 aprilie 1963).[PICTURA]Biserica fusese repictată după 1940, restaurarea încredinţându-i-se de către Municipalitate, celebrului pictor bisericesc Ion Musceleanu, odată cu sarcina de a înlocui grafia slavonă cu cea latină. ( Turism Cultural Istoric, Arhiectural și Religios, Descoperiți vestigiile urbane ale Constanței, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrație Publică, ianuarie 2013). Până în anul 1987 cât a fost în folosinţa Cultului Evanghelic, biserica a funcţionat fără catapeteasmă, iar pictura a fost radiată.Membrii cultului fiind în număr din ce în ce mai mic nu au mai putut întreţine sfântul locaş, motiv pentru care la 9 septembrie 1987 a fost încheiat protocolul de predare primire către Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos prin protoiereul de Constanţa, preotul Nicolae Voicu, aparatul tehnic constatând că locaşul prezenta un grad avansat de uzură atât la interior, cât şi la exterior, dar mai ales la acoperişul prin care ploaia făcuse să se instaleze igrasia şi mucegaiul, şi recomanda luarea de măsuri de consolidare, executarea trotuarelor şi sistematizarea verticală. Din partea Consiliului Popular Judeţean Constanţa a fost delegat domnul Adrian Nicolaescu, din partea Departamentului Cultelor, Protocolul este semnat de către Inspectorul teritorial al Departamentului, Prof. Aurel Mocanu, iar Biserica Evanghelică C.A. a fost reprezentată de către jurist consultul Gunesch Friedrich şi preotul Hans Martin Trinnes.Părintele Protoiereu Nicolae Voicu a început lucrările de consolidare, iar la 6 decembrie 1987, cu ocazia hramului, a oficiat Sf. Liturghie pentru prima dată după anul 1963. S-a îngrijit de separarea naosului de altar printr-o catapeteasmă comandată şi executată de către meşterii din Vânători Neamţ, a consolidat zidurile, le-a tencuit şi a pregătit la interior suprafaţa pentru demararea picturii în tehnica frescă. [ŞIRUL PREOŢILOR]Revoluţia din 1989 a trezit în părintele Nicolae Voicu gânduri de ctitorie a unei noi biserci în zona în care parohia Sf.Nicolae Vechi primise sector aferent. (Biserica Sf. Maria din apropierea farului maritim). Pentru o scurtă perioadă de timp, biserica a fost condusă de către Pr. Iacob Ciupitu de la Parohia Sf. Dumitru din Constanţa.Din anul 1992 până în 1995 slujbele duminicale au fost oficiate pe rând de către preoţii Catedralei „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”: Pr. Viorel Picu, Pr. Dumitru Văcărăscu, Pr. Costică Antohe şi Pr. Nicolae Herghelegiu.La 1 octombrie 1995 a fost instalat preot paroh de către Arhiepiscopul Lucian al Tomisului, prin transfer din postul de diacon al Catedralei „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, preotul Marius Moşteanu, care s-a îngrijit de şantierul de pictură între anii 1996-1998, iar pictura din nou în tehnica frescă a fost executată de către pictorul bisericesc Mihail Fordea şi ucenicul său Vlad Florin din Bucureşti, iar sfinţirea picturii a avut loc la 21 noiembrie 1998 şi a fost oficiată de către IPS Lucian.Neavând sector aferent, iar preotul Marius Moşteanu fiind cadru didactic universitar, biserica a fost considerată paraclis studenţesc, cursurile de Formare duhovnicească şi Practică liturgică desfăşurându-se în sfântul locaş.Începând cu 12 noiembrie 2001 a fost instalat conslujitor părintele Bogdan Moise care pe 3 aprilie 2003 a plecat să ctitorească biserica cu hramul ”Sf. Antonie cel Mare şi Iosif”, din zona Soveja.Pe 4 aprilie 2003 IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, numeşte în postul lăsat vacant pe secretarul eparhial, preotul Alin Constantin Boc.
C. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICEÎN TRECUT.[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]Tradiţia ca răspunsurile liturgice să fie date de către o formaţie corală începută de către diaconul profesor Dragoş Alexandrescu (1941-1943), continuată de către Florica Chiriac (1943-1949), apoi de către Alexandrina Ţintă (1953), a fost păstrată prin grupurile de studenţi care, odată cu studiile, au participat la sfintele slujbe.Începând cu anul 2002 şi până în prezent corurile care au dat răspunsurile au fost formate în cadrul orelor de muzică bisericească şi ritual de către preotul paroh dr. Marius Moşteanu şi dirijate de către studentul, apoi masterandul Marian Dragomir.Biserica are parteneriate cu şcoala generală nr.6, nr.11, nr.12 , precum şi cu Centrul medical MEDSTAR, obiectul parteneriatului constând în asistenţa religioasă a pacienţilor acestei unităţi medicale, care are şi secţie de chirurgie unde bolnavii petrec mai mult timp.
D. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.]Actualmente media de vârstă a celor ce frecventează parohia în duminici şi sărbători fiind foarte mică, accentul misiunii cade pe programul relaţiei cu copiii şi cu familiile tinere. În timpul unui an bisericesc se pregătesc pentru copii diverse surprize cu ocazia hramului (6 decembrie), a Sf. Paşti, a Zilei Internaţionale a copilului (1 Iunie) şi a începutului de an Şcolar (15 septembrie), ca dealtfel şi în fiecare duminică, iar familiile tinere sunt consiliate în special în zilele de vineri, după slujba Sf. Maslu.Nici bătrânii şi nici persoanele singure nu sunt date uitării, în fiecare an biserica organizează înainte de Crăciun şi Paşti, vizite cu daruri şi cântări specifice perioadei, de către preoţii parohiei însoţiţi de seminarişti şi studenţi.
