B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]“Vremuri trecute, vremuri de neuitat, vremuri de cronică” – este istoria noastră şi a parohiei ce cuprinde prin biserică ruga enoriaşilor ei către cer. La 19 iulie 1929, un ofiţer al bravei armate române pe nume Beldiman Cocaneanu dăruieşte loc de 3.500 m pentru zidirea unei bisericuţe în această zonă, marginașă pe atunci, aparţinând localităţii Cumpăna, unde ici şi colo erau presărate doar câteva case printre lanuri de grâu şi porumb.Cu ajutorul lui Dumnezeu, în doar câţiva ani a fost ridicată biserica, având şi un preot destoinic, apropiat credincioşilor – Apostolescu Ioan – ce-şi odihneste somnul de veci în cimitirul din Viile Noi.Toţi au înţeles că deasupra este mâna protectoare a Sfintei Treimi, atunci când în anul 1989, în ziua Schimbării la Faţă, după terminarea Sfintei Liturghii şi plecarea credincioşilor cu binecuvântare, a căzut tavanul bisericii care era din stuf acoperit cu mortar, rupând candelabrul sfântului locaş. Dumnezeu a dăruit zile de bucurie duhovnicească – cum spune şi Mantuitorul că “doar adevarul vă face liberi” – încât după evenimentele din 1989 s-a reuşit săpictarea bisericii, terasitarea, împrejmuirea la nișă cu patruzecișicinci de icoane pictate pe lemn. S-a pardosit sfântul locaş cu marmură albă, deoarece această biserică avea să devină un paraclis de slujire pentru parastase şi înmormântări.Râvnă pentru biserica lui Dumnezeu şi dorinţa credincioşilor de a nu mai îndura zăduful şi gerul pe treptele micii biserici, le-a dat credincioșilor puterea, însufleţiţi de Duhul Sfant, să ridiceîn incinta parohiei o nouă biserică. De la mic la mare, împreună cu consiliul parohial s-a dorit cu toată credinţa să se înașțe în vremuri libere a deplinei conştiinte religioase, cu osteneală şi efort deosebit, biserica, care prin voinţa bunului Dumnezeu a primit hramul Sfantul Nicolae. Binecuvântarea sfinţirii locului, adusă de Inaltpreasfinţitul Lucian, a fost un eveniment al oraşului la care a participat şi prefectul judeţului, întru amintire – istoricul Adrian Rădulescu.De la constructor până la enoriaş, ajutaţi de binefăcători şi sponsori, fiecare după puterea lor au pus în zidul acestei biserici o cărămidă, cu credința, dragostea şi nădejdea acestui neam românesc ce poartă în suflet veșnicia. Zile şi luni, consilieri bătrâni, cu toiag în mână, obosiţi de vreme, au bătut la porţile oamenilor vrând parcă să-i trezească din “somnul cel de moarte în care ne adânciră barbarii de tirani” spunându-le că suntem în stare să ridicăm o cruce spre cer.Bănuţ cu bănuţ, în zile cernite de tranziţie economică, s-a pus piatră peste piatră ca toți să înţeleagă că “piatra bisericii rămâne Hristos, pe care porţile iadului nu o pot birui”. Sutele de biserici ce se ridică, întăresc această mărturie.Ziua de 22 august 1993 a fost şi va rămâne nu numai sărbătoarea parohiei – prin sfinţirea bisericii – ci şi a marinarilor români, care din puţinul lor au contribuit la ridicarea acestei corăbii mântuitoare. Pentru fapta lor, consiliul parohial, vrând să răsplătescă acest ajutor, a consimţit că este bine şi de folos ca biserica să poarte hramul şi numele Catedrala Navigatorilor Români.
Biserica impunătoare are trei turle este pardosită cu marmură, gard şi portal mare de marmură, icoane de jur împrejur în incinta bisericii – ce îndeamnăla rugăciune –, aer condiționat, birouri moderne, centrală telefonică şi studiou parohial pentru emisiuni religioase, clopotniţă nou zidită, centrală termică, casa parohiala şi multe altele ce întregesc superlativul muncii şi efortul credincioşilor parohiei, de a se mândri în smerenie creştină cu o nouă biserică catedrală a oraşului. Zidită în patru ani şi pictatăde renumitul profesor de pictură monumentală – Achitenie Petre – în opt luni, în zile de vară şi iarnă, în timp record s-au încheiat lucrările.[PISANIA]“Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Duhului Sfânt s-a construit această Sfântă Biserică cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în anul 1937. S-au făcut lucrări de înlocuire a tablei de pe acoperiş, clopotniţa nouă, catapeteasma, strănile din lemn de stejar sculptat în cursul anilor 1980-1982, în timpul arhipăstoriei Înaltpreasfinţitului Arhiereu Dr. Antim Nica al Sfintei Arhiepiscopii a Tomisului şi Dunării de Jos. Pictura în interior a fost executată în anul 1982 de pictorul Mecenco Gabriel din Constanţa, sub îndrumarea pictorului Toma Lascoiu din Bucuresti.”Zidit-am această biserică catedrală cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul navigatorilor romani, în anul mântuirii 1991-1993, urmare a libertăţii religioase caştigate prin revoluţia din decembrie 1989, sub oblâduirea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Lucian al Tomisului, cu osteneala preotului paroh Zisu Iulian, cu dăruirea consiliului parohial şi dărnicia enoriaşilor acestei parohii, ajutaţi de obolul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Biserica este sfinţită în ziua de 22 august 1993, devenind “far călăuzitor tuturor călătorilor pe marea vieţii trecatoare”.[ŞIRUL PREOŢILOR]Preot Paroh Nicolae Poalelungi, Preoți slujitori: Iulian Zisu, Gheorghe Cernica, Marin Fleșaru și Bogdan Petru Malaxa.
