„Preoţii de armată şi-au făcut mai mult decât datoria; este o cinste pentru cler că alături de ostaşi au făcut mai mult decât li s-a cerut pentru Ţară şi Neam” (Generalul Constantin PRESAN)
A. STORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V.GEOGRAFIC, ISTORICO – DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Din scrierile lui Eusebius din Cezarea, apostolul Andrei este cel care a creştinat Scythia, provincie romană care cuprindea şi Dobrogea şi unde a avut numeroşi prozeliţi. Acesta aminteşte şi de un edict din anul 303 al împăratului Dioclețian privind îndepărtarea a numeroşi militari din armată pentru că aderaseră la religia creştină. Martirium-ul descoperit la Niculiţel, judeţul Tulcea demonstrează că şi în rândul trupelor romane de la Dunăre au existat numeroşi martiri. Prezenţa preotului în mijlocul oştirii și a arhiereilor, alături de domnitori, a fost o realitate incontestabilă de-a lungul istoriei Ţărilor Române . La 22 februarie 1879, prin Înalt Decret 373, se înfiinţa la Constanţa prima mare unitate militară, sub denumirea de „Divizia Activă Dobrogea”. Acest moment din istoria militară a Dobrogei se întâmpla la scurt timp după revenirea la patria mamă a străvechiului pământ românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră, în urma Războiului de Independenţă din anii 1877-1978. În anul 1903, prin ordinul Circular 15, diviziei i s-a schimbat denumirea în Divizia 9 Infanterie . În ziua de 16 decembrie 1899, recruţii Batalionului 2 de vânători au depus jurământul în curtea cazărmii din oraşul Constanţa. Drapelul şi toţi ofiţerii batalionului erau de faţă. Trupa era format în careu. După sfârşitul ceremoniei religioase, generalul Alexandru Candiano Popescu, comandantul Diviziei Active Dobrogea, a ţinut recruţilor o cuvântare patriotică: „Copii, Fericit acela pe care sorţul sau soarta îl hotărăsc să fie ostaş; el este alesul lui Dumnezeu şi alesul norocului, căci lui i se încredinţează sfânta sarcină de a apăra Patria, Tronul şi Steagul. Dacă n-am avea ţară, n-am avea oaste […]. De aceea soldatul are o sarcină mare şi nobilă. Şi cum preotul slujeşte bisericii, soldatul slujeşte steagului. Dar pentru ca el să aibă cinstea să fie braţul siguranţei obşteşti şi a legilor, trebuie să depună jurământ că va fi credincios chemării sale. Acest jurământ l-aţi săvârşit voi azi, copii. Şi Dumnezeu s-a uitat la voi când aţi făcut această legătură sfântă şi v-a însemnat. Cine va fi credincios jurământului, cinste şi răsplată va avea pe pământ şi în cer. Cine îl va călca, de milăşi de râsul lumii va fi, căci va fi pedepsit cu neînduplecarea legii şi huiduit de oameni […]” . Autorităţile ecleziastice s-au străduit să arate importanţa pregătirii sufleteşti a soldatului, alături de cea militară şi, în consecinţă, necesitatea permanentizării preotului în armată, luând ca exemplu multe ţări europene, unde un serviciu asemănător funcţiona chiar pe timp de pace . Divizia 9 infanterie dobrogeană a participat la campaniile militare ale armatei române. „Contribuţia cu totul specială la succesul unor confruntări de anvergură a desemnat-o drept una dintre marile unităţi de bază ale armatei noastre”, a precizat generalul Constantin Zeca, unul dintre comandanţii unităţii. Destinul a făcut ca Divizia 9 să apere sectorul Mărăşeşti în Războiul de reintegrare naţională. În semn de recunoaştere a faptelor de vitejie şi în cinstirea memoriei celor decedaţi pe câmpul de luptă, la aniversarea a 40 de ani de la celebra bătălie a Mărăşeştilor, Diviziei 9 Infanterie i s-a decernat titlul „Mărăşeşti” pentru a aminti imensul sacrificiu al ostaşilor dobrogeni şi rolul important pe care l-a avut acestă mare unitate în istorica bătălie. Serviciul religios al Armatei Române înfiinţat în 1916 a fost premisa permanentizării clerului militar în armata română prin înfiinţarea Episcopiei Armatei în 1921. A fost instituit Inspectoratul Clerului Militar al cărui şef avea rangul de general de brigadă şi era arhiereu şi membru al Sfântului Sinod, purtând titlul de Episcop de Alba Iulia. După mai bine de patru decenii de regim comunist (ateu), după Revoluţia din decembrie 1989, în 1994, Armata şi Biserica s-au regăsit în Compartimentul de Asistenţă Religioasă al Armatei, înfiinţat ca o etapă necesară în continuarea tradiţiei preotului militar. Din anul 1995, în Armata Română a fost reintrodusă funcţia de preot militar . Existenţa preoţilor militari este pomenită şi în pasajele din Biblie. Pe timp de război, rolul unui preot militar este foarte bine stabilit. Prezenţa acestuia în mijlocul trupelor combatante de pe front reprezintă un important sprijin moral şi un mijloc de încurajare. În timpul conflagraţiilor, preoţii sunt cei care aleg locurile pentru cimitire şi tot ei ţin evidenţa militarilor căzuţi pe front. În Dobrogea exista un singur preot militar din aceasta primă promoţie „Partenie Ciopron”, acesta fiind părintele Emilian Munteanu, care slujea în cadrul Comandamentului 9 Operational „Dobrogea”. În restul zonei Dobrogea mai existau şi alţi preoţi militari mai noi, în garnizoana Tulcea, la Comandamentul Flotei Militare Maritime şi la Baza Aeriană 57 din Mihail Kogălniceanu. Preoţii militari au grade, dar, aşa cum afirma și parintele Emilian Munteanu, „aceştia nu sunt activaţi, ci asimilaţi” . În Dobrogea există doar patru capele construite în incinta unităţilor militare după 1990, la Constanţa în incinta Comandamentului 9 Operaţional „Dobrogea”, la Batalionul 341 infanterie de la Topraisar, la Tulcea şi la Baza 57 de la Mihail Kogălniceanu . Prima biserică de acest fel, construită în Dobrogea în perioada post-comunistă, este cea din curtea Comandamentului 9, lucrările au durat un an de zile, din 1995 până în 1996. Capela Militară „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena 3” este un lăcaş de cult amplasat în curtea vechii unităţi militare, care a fost Comandamentul Corpului 9 Armată „Mărăşeşti”, astăzi fiind Comandamentul Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti” . Capela are şi hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, fiind patronul trupelor de uscat . 
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Capela a fost construită între anii 1996-1999. La 1 august 1996, s-a pus piatra de temelie din iniţiativa generalului de brigadă, Constantin Zeca, comandantul Corpului Armată 9 „Mărăşeşti” şi a preotului militar Emil Munteanu. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica a fost construită după proiectul Bisericii cu hramul „Sfânta Maria” din Mănăstirea Techirghiol . Are forma de navă, cu altarul semicircular, în corpul bisericii fiind integrat un turn-clopotniţă, cu turla pe pronaos, în stil maramureşean . Materialele de construcţie folosite au fost materialul B.C.A, lemn, piatră pentru fundaţie, ciment pentru temelie, lemn, fier. Podeaua, care era din carton presat. Iniţial, s-a vrut ca biserica să fie construită sau mai exact transformată dintr-o baracă din lemn, existentă atunci pe platoul unităţii, dar s-a luat decizia construirii Sfântului Altar din material B.C.A, iar restul construcţiei a fost ridicat cu materiale de lemn, avându-se în plan ca ulterior să fie zidită toată Biserica . Lucrările de construcţie au fost realizate în totalitate de către personalul militar, echipe de soldaţi în termen, civili angajaţi pe bază de contract din cadrul Corpului 9 Armată „Mărăşeşti”, sub coordonarea locotenentului-colonel Barbu Angelescu, a căpitanului Gigi Badea şi a părintelui militar Emil Munteanu . [PICTURA] Pictura a fost realizată în stil realist inspirată din „Mica Biblie”, excepţie făcând bolta, care este privată de pictură, în afară de „Pantocrator şi Maica Domnului”. Pictura originală a fost realizată de doi soldaţi în termen, Adrian Reuceanu şi Gabriel Matei, care se pricepeau la desen, nu la pictură. Preotul militar Emil Munteanu a trebuit să-i supravegheze cu şublerul, pentru că nu se pricepeau, nu aveau simţul proporţiei. Pe pal, s-au ataşat cearceafuri şi feţe de pernă albe şi s-a lucrat cu ulei simplu, de masă, neavând materialele necesare pentru o pictură corespunzătoare. Altarul şi pronaosul sunt pictate în stil realist pe frescă, iar în naos şi pe catapeteasmă sunt icoane montate. La 22 februarie 1999, cu prilejul aniversării a 120 de ani de la înfiinţarea primei strucuturi militare terestre române în Dobrogea, a Diviziei 9 Active „Dobrogea”, a avut loc sfinţirea mică a Capelei militare de către o delegaţie trimisă de Înaltpreasfinţitul Lucian Arhiepiscopul Tomisului. În anul 2007, Capela Militară a devenit parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena 3” . Între anii 2010-2011 s-au adus refăcut pereţii exteriori ai Bisericii prin montarea materialelor de izolaţie termică şi fonică, a geamurilor de tip P.V.C. S-a vopsit tabla de pe acoperiş şi s-a înlocuit bolta din lemn degradată cu una din lambriu plastifiat, de culoarea lemnului . Au fost înlocuite icoanele de la catapeteasmă cu altele noi, pictate în stil neobizantin, precum şi pictarea icoanelor praznicale în exterior de o parte şi de alta a uşilor de la intrare, tot în stil neobizantin . Din anul 1999, Biserica a fost renovată la exterior în anul 2011, dar nu a mai fost renovată pe interior. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Sfintelor Paşti din anul 2013, în prima săptămână din aprilie, a început renovarea altarului, prin pictarea acestuia şi achiziţionarea de mobilier, precum şi refacerea picturii în toată biserica. Sfânta masă a fost îmbrăcată în marmură şi a fost adus mobilier, pentru că nu exista deloc în altar. Mobilierul a fost donat de un tâmplar, care s-a oferit să o aducă, fără să ceară bani. În interior, am fost schimbate şi lustrele, tot cu ajutorul enoriaşilor. Podeaua, care era din carton presat, a fost înlocuită cu gresie. Pictura în întreaga biserică a fost terminată până la sfârşitul lunii aprilie 2013. S-a aplicat var lavabil (alb), peste lucrarea existent şi s-a pictat. Acum, sunt redate pe pereţi scene din Mica Biblie pentru Copiii, iar la intrarea în capelă, sunt pictate icoanele Sfintei Cuvioase Parascheva, a lui Dionisie Exiguul, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul trupelor de uscat. Pictura este realizată în tehnica tempera, de pictori autorizaţi în devenire, Claudiu Voineagu şi Iulian Şveţ . Sfinţirea cea Mare a Capelei Militare s-a înfăptuit, duminică, 19 mai 2013, de către Î.P.S. Teodosie şi s-a sărbătorit hramul bisericii, în ziua sfinţilor Constantin şi Elena, 21 mai 2013 . Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a slujit la Capela Militară „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – III” din incinta Comandamentului Brigăzii 9 Mecanizate din Constanţa în Duminica a III-a după Paşti, mai 2014 . La 22 februarie 2014, la ora 10.00, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat ceremonialul religios de pomenire a eroilor din Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti”. Slujba s-a oficiat în biserica „Sfinţii Constantin şi Elena”, cu prilejul împlinirii a 135 de ani de la înfiinţarea Diviziei 9 infanterie „Mărăşeşti”. [ANEXE] În primele luni din anul 2015 au început lucrările la Casa mortuară din vecinătatea bisericii. Lucrările sunt coordonate de către părintele paroh Ciprian Vasile Rus şi epitrop Neagu Constantin.
C. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE S.A.] Preotul militar are menirea să binecuvânteze trupele înaintea fiecărei lupte, împărtăşeşte, binecuvântează şi încurajează combatanţii. Tot el are rolul de a crea o punte informaţională între militarii de pe front şi familiile acestora. În timp de război, preoţii ţin legătura strâns cu organizaţiile de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. Pe front, capela în care slujeşte preotul militar este de rit ecumenic, acest lucru însemnând că orice soldat, indiferent de religie, poate veni şi poate folosi capela pentru săvârşirea confesiunilor sau rugăciunilor.
