A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE. [PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Descoperirile arheologice şi sursele epigrafice arată că regiunea este locuită din cele mai vechi perioade, începând cu legenda frumoasei Medeea, cea care provoacă marea dramă a Regelui Aietés, obligat să adune din apa mării bucăţile fiului ucis chiar de propria soră, dramă desfăşurată la ţărmul euxin. Nu vom ştii niciodata dacă Medeea şi Iason s-au plimbat pe langă apa sărată a lacului Techirghiol…, dar cert este că în zona actualului Lac Techirghiol, fostă lagună a Mării Negre, s-a aflat cetatea antică Stratonis, punct de referinţă pe parcursul drumului imperial între Callatis şi Tomis. Legendele sunt multe, dar ne vom opri la cea mai populară şi cea mai des rostită de localnicii acestei localităţi. Perioada 1445-1462 definitivează cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman şi patru secole şi jumătate ea devine ţinut Islamic, integrat Sangeacului Silistrei. În componenţa Sangeacului Silistrei erau evidenţiate districtele Chilia, Isaccea, Hârşova sau Babadag, Tekfürgolu şi Silistra.
Prima menţiune documentară a aşezării Techirghiol datează din 1560 când Tekfür-köy (Tekfür – vargat, iar köy/golü – lac pe turceşte, lacul apărând deseori, sub influenţa văntului şi a sării, cu un aspect vărgat) este amintit în două firmane ale Sultanului Suleiman Magnificul, către domnitorul Moldovei. Toate acestea fiind spuse, ramâne să discutăm şi despre etnogeneza toponimică a lacului şi localităţii Techirghiol, având ca rădăcină eponimul primului beneficiar notoriu ale curelor balneare şi heliomarine de aici. Legenda aminteşte despre un batrân olog şi orb pe nume Techir, ale cărui rude şi urmaşi au murit, lăsându-l singur şi având drept sprijin doar măgarul său, bătrân şi beteag. Iernile lui Techir erau îngrozitoare din cauza durerilor de oase pe care le avea, însă verile erau ceva mai domoale din pricina căldurii. Techir şi măgarul său au ajuns într-o zi din întâmplare, chiar pe malul Lacului Techirghiol. S-a chinuit batrânul ore în şire să iasă din noroiul puternic mirositor, dar măgarul încăpăţânat nici că vroia să se clintească; astfel au rămas amândoi ceva timp în noroiul lacului. Odată ieşiţi din lac, Techir realizeză că de acum ochii săi puteau distinge din nou lumina, iar picioarele sale de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte. De asemenea măgarului i se vindecaseră rănile deschise de pe coapse şi spate, iar trupul său se înviorase vizibil. Vestea că nămolul din Lacul Techirghiol ar fi miraculos s-a răspândit cu repeziciune, astfel că auzind ce minune li s-au întâmplat lui Techir şi măgarului său, puhoi de oameni au venit la Techirghiol, scăldându-se şi ungându-se cu nămol pentru tămăduire. “Şi câte minuni nu se petrec la Techirghiol: ologii încep să meargă, oasele înţepenite îşi redobândesc tinereţea, femeile îşi recapătă fertilitatea.” – se menţionează într-un articol din presa interbelică locală, care promova turismul marin. La 14 noiembrie 1878 trupele române intră în Dobrogea, ceea ce reprezintă şi practic, revenirea provinciei în graniţele ţării. Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împropietărire, a fost şi Mihail Kogălniceanu, care cumpără pământ şi imobile în jurul lacului şi care a şi construit o fântână publică în localitate, dar şi boierul moldovean Ioan I. Movilă, întemeitorul staţiunii balneare. Printre proeminenţii locuitori ai Techirghiolului se numără şi Mircea Eliade, ai cărui părinţi deţineau din 1906, o casă de vacanţă în Techirghiol – Vila Claudia. Un alt proeminent şi binefăcător care s-a angajat mult în Techirghiol, a fost marele artist Constantin Tănase. Se angajează în construcţia unui Sanatoriu pentru artişti (Vila Scena), contribuie financiar la clădirea Căminului Cultural şi la construcţia bisericii Sf. Ilie. În anii ’20 erau oaspeţi permanenţi vara, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi cu familiile. Ionel Teodoreanu şi-a scris o parte însemnată din romanele lui la Techirghiol, unde de asemenea, era vara cu familia. În 1894, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor vinde Societăţii de binefacere Eforia Spitalelor Civile, din Bucureşti, 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezintă şi primul pas în constituirea staţiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai târziu va deveni Techirghiol-Eforie și apoi staţiunea bleno-climaterică de inters naţional, de astăzi, Techirghiol. La 1 ianuarie 1928, îşi capătă statutul de staţiune balneară şi are dreptul să se organizeze după regulamentul comunelor. În 1930, Techirghiolul avea o plajă amenajată pe 6.000 mp cu 80 de cabine, 23 de hoteluri şi 318 vile cu un total de 4.000 camere. La sfârşitul lui august 1930, din ordinul Ministerului Sănătăţii, prin Direcţia Recensământului, se solicită inventarierea tuturor străzilor, din localitate şi numerotarea lor. Cele 52 de străzi păstrau în cea mai mare parte vechile denumiri turceşti.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica Sf. Prooroc Ilie se hotărăşte a fi construită încă din 1907, dar piatra de temelie se pune abia în 1909, iar construcţia în mare se realizează până în 1914. Un comitet de construcţie având ca preşedinte pe Ruxandra Popescu, soţia lui Clement Popescu – proprietar al sanatoriului ce stă la baza sanatoriului de copii din zilele noastre, cuprindea pe Mihalache Gheorghiu, Anastase Eftimiadi, Ioan Cernat, Radu Bageac, Nicolae Bejan, Nicolae Vidrighin, Ioan Constantinescu, Bucur Mardare, toţi oameni cu dare de mână şi contribuabili la ridicarea bisericii. Un important contribuabil a fost şi actorul Constantin Tănase, după cum afirma, în 1935, primarul Techirghiolului, Petre Macri: “căci graţie preţiosului său concurs, construcţia bisericii s-a putut termina, el suportând aproape jumătate din cheltuieli”. În 1929, la Techirghiol este numit un harnic slujitor al bisercii în persoana vrednicului de pomenire preot Iacob Antohi, care începe restaurarea întregului sfânt locaş, aflat în ruină, ca urmare a războiului, cu zidurile ciuruite de gloanţe, acoperişul şi ferestrele sparte, apoi se trece la pictura bisericii. În anul 1941, preotul Iacob Antohi a fost concentrat şi apoi trimis pe front cu regimentul “II Roşiori“ ca preot militar, cu grad de căpitan. Pentru meritale sale, şi faptul că a însoţit trupa în linia întâi a frontului, a fost decorat cu ordinul “Coroana României“. După cei 55 de ani de păstorire a credincioşilor din această parohie, distinsul preot se retrage la casa sa, unde, la data de 13 decembrie 1987, îşi dă obştescul sfârşit, încredinţând sufletul celui căruia i-a slujit o viaţă întreagă, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul său fiind înhumat în cimitirul oraşului, alături de harnica sa soţie, prezbitera Maria.
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Ridicată după un proiect al vrednicului de pomenire Episcop Partenie Ciopron, din piatră şi cărămidă, şi acoperită cu tablă, biserica este în stil neo-bizantin, cu edificiul în forma de cruce, cu o turlă octagonală pe naos şi două în faţă, cu lungimea de 25 m, lăţimea de 8m şi 16 m la abside.
[PICTURA] În 1915, pictorul Dimitrie Belizarie pictează icoanele tâmplei, sculptată în lemn de stejar. Pictura bisericii, în suprafaţă de 925 mp, a fost realizată în tehnica fresco de artistul constănţean Jean Buiuk, discipol al pictorului Belizarie D., pictura fiind gata în 1938, urmând a se mai picta peretele din spate ce trebuia să înfăţişeze pe M.S.Regele Carol al-II-lea, Episcopul Gherontie şi eventualii ctitori. În 1992 preotul Timoteiu Popa împreună cu membrii consiliului parohial, hotărăsc restaurarea picturii, astfel în anul 1998 are loc resfinţirea de către vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Lucian Florea al Tomisului înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. [ANEXE] După primul razboi, biserica este împroprietărită cu 5 ha. de pământ. La 20 mai 2008, Înaltpreasfinţitul Teodosie este prezent în mijlocul credincioşilor pentru a pune piatra de temelie la noul paraclis cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, din curtea bisericii Sf. Ilie, la propunerea preotului paroh iconom stavrofor Viorel Daniel Pasmangiu, după un proiect realizat de domnul arhitect Teodor Ion, având lungimea de 12 metri, lăţimea de 4,5 m, iar la abside 8 m, în formă de cruce, cu o turlă octogonală pe naos, zidită din BCA şi acoperită cu tablă, ctitorie a domnului ing. Constandin Florea. În toamna anului 2012, se finalizează lucrările de pictură la noul paraclis, cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, şi astfel, la data de 12 noiembrie 2012, are loc târnosirea noului locaş de către vrednicul ierarh dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare.
[ŞIRUL PREOŢILOR] Iacob Antohi (1929-1984), Dumitru Stănei (împuternicit o perioadă cât părintele Iacob Antohi a fost bolnav), Timoteiu Popa (1984-prezent), Viorel Daniel Pasmangiu (2007 paroh-prezent), Eugen Grădinariu (2011-prezent).
C. CIMITIRUL. Parohia nu deţine cimitir.
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL – MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] De ziua pomenirii Sf. Ilie, la 20 iulie 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teodosie al Tomisului, sunt aduse spre binecuvântarea credincioşilor moaştele Sf. Ap. Andrei. La 20 iulie, de praznicul Sf. Ilie, sunt aduse spre binecuvântarea credincioşilor moaştele Sf. M. Mc. Gheorghe de la parohia Feredeni, protoieria Hârlău. La 20 iulie 2009, odată cu împlinirea a 100 de ani de la punerea pietrei de temelie, credincioşii parohiei se bucură de prezenţa şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care aduce spre închinare moaştele Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, oferind în dar pentru sfânta biserică, un veşmânt al Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov, o cruce de binecuvântare şi un Liturghier, ediţie jubiliară, iar părintelui paroh i-a oferit Diploma Sfântul Apostol Andrei. În anul 2014, parohia primeşte în dar, la cererea părintelui paroh Pasmangiu Viorel Daniel, un fragment din moaştele Sf. Ier. Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, de la Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Cu prilejul hramului bisericii, în ajunul prăznuirii, pe data de 19 iulie 2014, este sfinţită noua raclă, baldachinul şi icoana sfântului, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, astfel sfintele odoare fiind aşezate spre închinare permanentă. Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din ţară, şi are un grup de cateheză.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Prooroc Ilie”; [ADRESA] Str. Alexandru S. Puşkin, nr. 18, oraş Techirghiol, judeţul Constanţa; [OFICIU PAROHIAL] Tel. 0745.308.097, e-mail: parohiatechirghiol1@yahoo.com.
BIBLIOGRAFIE: Colectiv: Petrilă T., Popescu D., Porumbescu M., Constanţa şi împrejurimile ei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960; Lăpuşan A., Lăpuşan Ş., Techirghiol pentru Europa, Editura Alma, Galaţi, 1999.
