A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE.[TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Callatis a fost unul dintre episcopatele aflate sub orânduiala Tomisului. Loc binecuvântat, Callatisul păstra urmele începutului creştinismului. Sfântul Andrei, în misiunea sa apostolică, crease deja, pe aceste teritorii, prima comunitate creştină, fapt întărit şi de descoperirea Mormântului Creştin cu Psalmi în marea necropolă a cetăţii Callatis, databil din epoca romano-bizantină, aparţinând categoriei de morminte de tip hypogeu răspândite pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Pe tencuiala camerei funerare au fost pictate două inscripţii cu caracter creştin, citate din Psalmi: „Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul (Mântuitorul) meu” şi „Nu mă voi teme de rele, pentru că Tu cu mine eşti, Doamne!”. Mormântul se află în Mangalia, în colţul unei incinte împrejmuite de pe strada Oituz, în zona istorică, în prezent este zidit, închis şi nu poate fi vizitat. După aproape un mileniu Mangalia interbelică avea trei biserici creştine şi două geamii: Biserica „Sfântul Gheorghe” veche (1884-1956), Biserica Grecească „Sfântul Nicolae” (1832-1956) şi Biserica „Sfântul Gheorghe” inaugurată la 1929, astăzi cea mai veche biserică ortodoxă din oraş. Vechea Biserică „Sfântul Gheorghe”, înfiinţată în 1884, era situată pe strada Vasile Pârvan, între străzile Mărăşeşti şi Eminescu (conform denumirilor de azi). Nu există nicio fotografie a acestei bisericuţe, fiind doar consemnată pe hărţi vechi ale oraşului. De altfel, după Primul Râzboi Mondial, la iniţiativa lui Vasile Pârvan şi apoi a profesorului Iorga, biserica a servit şi ca spaţiu de depozitare a artefactelor arheologice descoperite în timpul săpăturilor de la Mangalia, atâtea câte s-au mai putut salva, rămânând, de la un moment dat, doar cu funcţia de muzeu, până la demolarea sa, în 1956. Cea mai importantă instituţie de cult cunoscută, de care beneficiau românii la Mangalia, era o biserică ortodoxă veche, ctitorită în 1832, Biserica Grecească “Sfântul Nicolae”, şi a fost demolată în 1956. O bună parte din bunurile bisericii se află la Biserica Grecească din Constanţa. Între preoţii acestei biserici, a rămas în memoria oraşului arhimandritul Neofitos, ultimul preot cunoscut fiind J.B.Carabatache (1856-1931), după moartea acestuia biserica fiind lăsată în părăsire. Biserica “Sfântul Gheorghe” are începuturi zbuciumate. În 1914, s-a constituit un “comitet de ctitorire”, în persoanele primarului liberal, avocatul Nicolae Roşculeţ, a preotului paroh Ion Roşculeţ, a moşierilor şi oamenilor de afaceri Nicolae Aldea, Ion Aldea, Gheorghe Stoia, Ion Coman Stoian, Ştefan Blebea, Iani Comino, cel care a donat terenul de 1512 mp, pentru viitoarea construcţie, din vecinătatea hanului său.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.[ISTORIA ZIDIRII EI]Primele preocupări privind construcția bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Mangalia, au început în anul 1906, când, creștinii ortodocși români din Mangalia, au format un comitet parohial care să se ocupe de acest lucru. În anul 1910, comitetul era format din următorii membri: preotul paroh Ioan Roșculeț – președinte, I. Aldea și Gheorghe Paraipan – vicepreședinți, N. Stoica, M. Curte, I. Stoian, Theodor Theodoru, G. Stoia, P. Vasiliu, I. Curte, I Dobre, St. Jecu, D. Ionașcu și T. Curte, toți proprietari și comercianți din oraș. În anul 1911 Comitetul bisericesc dispunea de un teren destinat pentru construcția bisericii de 650 mp, de o catapeteasmă donată de Gheorghe Stoia, de 16.000 lei 100.000 de cărămizi donate de doamna Maria N. Stoia.În aceste condiții, la 16 august 1911, Ministerul Cultelor, aprobă planul și devizul pentru construcția bisericii din Mangalia, depuse de Comitetul parohial la Episcopia Dunării de Jos – Galați. Cu toate acestea, până în anul 1914, nu se întreprinde nicio acțiune concretă pentru costrucția bisericii.Într-o vizită în Mangalia, la 28 mai 1914, Majestatea Sa Carol I, Regele României, donează pentru începerea lucrărilor la biserică 25.000 lei, fiind considerat unul din primii ctitori ai bisericii.Astfel, la 14 septembrie 1914, episcopul Nifon Niculescu al Dunării de Jos, sfințește piatra de temelie a bisericii, preot paroh fiind Ioan Roșculeț, iar constructorul bisericii Avram Marcu din Constanța, care s-a angajat să predea biserica la roșu în toamna anului 1916. Acest lucru nu a fost posibil, deoarece, biserica, construită până la corniza superioară, a fost bombardată în 1916, de turci, de pe mare, după începerea primului război mondial. În timpul bombardamentelor asupra bisericii a murit șeful de șantier Dimitrie Marcu, unchiul antreprenorului bisericii.Deoarece în perioada primului război mondial părintele Ioan Roșculeț a fost mobilizat pe front, dar și pentru faptul că în primii ani de după rzboi biserica a fost suplinită de mai mulți preoți, clădirea bisericii a rămas în paragină până în anul 1925, când a fost numit paroh preotul Gheorghe Chiorpec.Părintele Chiorpec a refăcut devizul și planul bisericii, a reangajat primul antreprenor și a reușit să finalizeze construcția bisericii, care a fost sfințită în ziua de 2 iunie 1929 de Gherontie Nicolau, Episcopul Constanței.În anul 1927 au fost donate și cele trei clopote de domnul Nicolae Aldea. [PICTURA]Pictarea bisericii a început în vara anului 1964, deși în anul 1947 pentru pictarea bisericii din Mnagalia s-a organizat un concurs la biserica Radu Vodă din București, care a avut și un câștigător. Din cauza vremurilor banii strânși pentru picrută, cca. 300.000 lei, s-au devalorizat peste noapte și astfel pictarea bisericii a fost amânată.Biserica a fost pictată până la urmă în tehnica fresco între anii 1964 și 1968, de pictorul Gheorghe Răducanu, membru al Uniunii artiștilor plastici din România. Recepția picturii, care a costat în total 132793,20 lei, s-a făcut pe 17 martie 1969, de o comisie a Episcopiei Dunării de Jos – Galați, din care au făcut parte: preotul Gheorghe Ciuperc și pictorul bisericesc Iosif Vass. Tot Gheorghe Răducanu a pictat între anii 1980 și 1982 în tehnică mozaic tip murano medalioanele de pe exteriorul bisericii.După cutremurul din 1977 turlele mici ale bisericii au suferit mari stricăciuni motiv pentru care au fost consolidate „prin țesere de cărămizi cu mortar tare și armat cu fier” în vara anului 1978. Lucrările au fost executate sub parohiatul vrednicului preot Vasile Nartea.Printre lucrările întreprinse la biserică în timpul preotului paroh Petru Restanția se numără schimbarea postamentelor de la crucile turlelor, consolidarea bolților cupolelor în anul 1999 și spălarea picturii în anul 2008.[ŞIRUL PREOŢILOR]Preoții care au slujit în această biserică de la înfijințarea ei sunt: preotul paroh Ioan Roșculeț, preotul Eraclie Nicolaide, preotul Nicolae Pufulescu, preotul Gheorghe Dobrescu, ieromonahul Epifanie Crăciun, preotul paroh Gheorghe Chiorpec, preotul paroh Gheorghe Căciulă, diaconul Marin Ciotti, preotul Constantin Baciu, preotul paroh Vasile Nartea, preotul Emil Măldăianu, preotul Ioan Constantin, preotul Nicolae Controloru, preotul paroh Ilie Iulian Ritaru și preotul Sorin Cîrlan. Azi slujesc: preotul Mădălin Dragomir și preotul paroh Petru Restanția. Cântăreț bisericesc este Andrei Octavian Rusu.
