Satul Cuza Vodă a luat naştere pe timpul turcilor şi se numea pe vremea aceea Docuzol, ce se traduce „9 fraţi”, după numărul copiilor înstăritului tătar de atunci, Mimid Ali. În anul 1886 satul a fost populat cu români veniţi din judeţele Brăila şi Râmnicu-Sărat.
Primul preot al satului a fost Radu Ionescu, care a slujit foarte putin, între anii 1886 şi 1890. După el în sat a slujit preotul Teodor Martinescu, care, a amenajat în casa credinciosului Ion Căciula, o bisericuţă.
Actuala biserică a fost construită în anul 1891, la iniţiativa aceluiaşi preot Teodor Martinescu, după planul întocmit de un arhitectului bulgar, Ivanov. Biserica în formă de cruce, este realizată din blocuri de piatră extrasă din cariera satului şi din cărămădă fabricată de meşteri bulgari, în cuptoarele din vatra satului.
Catapeteasma şi icoanele praznicare au fost executate de pictorul Vasile Mărgărit din Constanţa, în anul 1891.
Biserica a fost sfinţită pe 21 noiembrie 1891, de către protoiereul judeţului Constanţa Radu Mircea şi a fost închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
În timpul primului război mondial lăcaşul de rugăciune a avut foarte mult de suferit. Ostaşii inamici au tras cu armele în chipul Maicii Domnului şi pruncului Iisus, de pe bolta Sfântului Altar. Alte chipuri de sfinţi din naos şi pronaos au fost răzuite cu baioneta.
Lăsată în paragină, biserica avea să scrie din nou în viaţa ei un capitol frumos, prin venirea în sat, la 1 aprilie 1920, a unui nou preot, Emanuil Mărculescu. Acesta a mobilizat românii creştini ortodocşi şi în foarte scurtă vreme biserica a fost restaurată şi împodobită cu noi icoane. Chiar Ministerul Cultelor, în anul 1921, a donat o parte din cărţile de cult necesare slujirii.
Biserica a fost din nou sfinţită, pe 18 iulie 1926, de Gherontie Nicolau, Episcopul Constanţei.
