A. ISTORICUL COMUNITATII PAROHIALE. [TOPONIMIE, REZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V.GEOGRAFIC, ISTORIC – DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Adamclisi este situată în comuna cu același nume Adamclisi și face parte din Protoieria Altinum. Localitatea Adamclisi, având coordonatele topografice între paralelele de 44 01 10 și 44 11 02 latitudine nordică și între meridianele de 27 53 25 și 28 02 25 longitudine estică, se află la distanța de 64 km față de municipiul de județ Constanța, la 47 km față de municipiul Medgidia, la 35 km față de orașul Băneasa și la 68 km față de comuna Ostrov, situate pe Dunăre, iar principala cale de comunicație care traversează teritoriul comunei este DN3, Constanța – Adamclisi – Ostrov.
Numele de Adamclisi provine din limba turcă și înseamnă ,,Biserica Omului“, fiind denumirea dată de turci, întâi monumentului din apropiere despre care credeau că este un locaș creștin, denumire care a împrumutat-o și satul existent în perioada stăpânirii otomane a Dobrogei. Primele atestări ale denumirii de Adamclisi cu specificația că înseamnă “biserica lui Adam“, apar în secolul al XIX–lea, la călătorii străini care din diferite considerente se abat prin zonă. Astfel, căpitanul prusac Helmuth von moltke, care vizitează locul, nota într-o scrisoare, datată la 2 noiembrie1837: „….. la două ore și jumătate de Rasova, am găsit o ruină pe care turcii o denumesc Adam – Kilisse sau Biserica lui Adam“. 
Urmele de locuire pe teritoriul localității Adamclisi datează încă din antichitate. Cercetarile arhiologice efectuate în straturile de adâncime ale cetății localității Adamclisi au dus la descoperirea unei așezări geto – dacice existentă în sec. I î.Hr. și în prima jumatate a sec I d.Hr. Inventarul arheologic descoperit atestă nivelul civilizației materiale și legăturile comerciale cu lumea greacă și lumea romană. Secolul al II – lea d.Hr., marchează ascensiunea așezării, determinate de evenimente politico – militare desfășurate în iarna anului 101 – 102 pe platoul din apropiere, când un atac al dacilor și al aliaților lor a fost respins cu jertfa a 3800 de soldați romani și a unui comandant, căzuți în luptă. În urma evenimentelor, pe locul bătăliei se ridică un complex comemorativ-funerar, alcătuit din trei repere: Monumentul Tropaeum Traiani, a cărui denumire o împrumută și așezarea romană, Altarul și Mausoleul. În sec. IV – VII se remarcă construcția de noi edificii publice, printre care, datorită răspândirii creștinismului, șase basilici paleocreștine, cinci în interior și una cimitirială, ceea ce subliniează importanța religioasă a așezării, aceea de episcopat. Dupa războiul de independență și reintegrarea Dobrogei la România, provincia dintre Dunăre și Mare a fost colonizată de către stat cu elemente românești, dorindu-se astfel schimbarea echilibrului etnic și introducerea ținutului în circuitul economic comercial al țării. Primele colonizări făcute la Adamclisi sunt cele de la 1882, fiind vorba de 14 familii care au fost împroprietărite cu 10 ha de teren arabil și izlaz pentru animale. În același an sosea la Adamclisi Grigore Tocilescu, în vederea începerii săpăturilor arheologice la cetate și monument. El nota în însemnările sale că, de lângă monument se puteau vedea vârfurile copacilor și acoperișul câtorva case din Adamclisi, ceea ce însemna că localitatea exista înainte de prima colonizare. Au urmat colonizările din 1884 și 1894, care au modificat caracterul etnic al localității în favoarea elementului românesc. Coloniștii proveneau din zona Făgărașului și Sibiului, mocani care au venit cu turmele de oi. În Memoriul preotului Greorghe Preotescu se arată că în 1898 în Adamclisi erau 13 case și 15 bordeie. Până în 1908, Adamclisi a fost un cătun ce aparținea comunei Enigea (Deleni). În acel an localitatea a fost ridicată la rangul de comună rurală, devenind reședința plășii Traian, fapt ce i-a deschis o dezvoltare vertiginoasă în anii care au urmat, întreruptă de declanșarea primului război mondial. Datorită evenimentelor care s-au petrecut în anii războiului, respectiv ocuparea localității de către trupele inamice, casele din sat au fost distruse, rămânând doar biserica și școala. În perioada de după război, localitatea Adamclisi s-a dezvoltat, devenind un focar de cultură pentru partea de sud-vest a Dobrogei.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica din Adamclisi a făcut parte între anii 1898 – 1906 din parohia Cocargea (Pietreni), alături de alte patru biserici din satele învecinate. În urma intervențiilor făcute de către protoiereul județului Constanța, Gheorghe V. Nicolescu, cu ocazia jubileului de 40 de ani ai domniei regelui Carol I, Ministerul Cultelor a ridicat biserica din Adamclisi la rang de parohie, cuprinzând satele Adamclisi, Zorile și Urluia. Construcția bisericii cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe“ a început în anul 1901 și s-a definitivat în anul 1907, an în care a avut loc și sfintirea acesteia. În stânga ușii de la intrare se află o placă de marmură cu inscriptia: „Pusus-a temelia acestei biserici cu hramul “Adormirea Maicii Domnului“ în anul 1901, în satul Adamclisi, între rămășițele de la strămoșii nostrii romani “Tropaeum Traiani Municipium Trophaei Traiani“ și s-a sfințit în anul 1907, în al 41 – lea an de domnie a MS Carol I regele României și al 28-lea an de la alipirea de veci a Dobrogei la țara mamă, de către PS Episcop Pimen, în al 5-lea an al Arhipăstoriei sale, fiind președinte al Consiliului de Miniștri Dl. D.A. Sturza, ministru de Culte Spiru Haret și Ioan Grigorescu Protopop. Planurile au fost alcătuite de dl. Inginer al județului D.Banescu”. În dreapta ușii de la intrare se află o altă placă de marmură cu următoarea inscriptie: „Această biserică s-a făcut cu cheltuiala locuitorilor din acest sat, Adamclisi, la care au ajutat PS Episop Pimen, Ministerul Cultelor, Prefecturea județului Constanța și alți binefăcători“. Biserica a fost sfințită pe 8 septembrie 1907, așa cum rezultă din actul de sfințire a bisericii.
[ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica în formă de cruce, cu o turlă octogonală pe naos, cu lungimea de 21 m, lățimea de 6,5 m și 12 m la strane, este lucrată din piatră și cărămida, pe temelie de piatră, acoperită cu tablă galvanizată. Are trei turle, două în față și una în spate, pe care sunt montate trei cruci din fier forjat. Ușile de la intrare sunt din lemn de stejar masiv scluptat, la fel și scaunele și stranele.
[PICTURA] Pictura bisericii, în suprafață de 600 mp, a fost realizată în stil realist în tehnica uleiului în anul 1940, de către Pr. Paroh Pictor Lembrău Constantin. Pentru că pictura se degradase mult, în anul 1996 au început lucrările de repictare a bisercii în stil bizantin și tehică tempera de catre Preotul Mustață Marius, iar în anul 2001 s-a efectuat pictura exterioară în același stil și tehnică de către Pr. Corleancă Ștefan.
[ANEXE] Clopotnița, detașată de biserică, este construită din beton armat, având o înălțime de 14,60 m, acoperită cu tablă în anul 2013 de către Pr. Paroh Corleancă Ștefan. Casa parohială a fost cumpărată cu contribuția enoriașilor în anul 1990 de catre Pr. Coșcă Marin.
[OBIECTE DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte valoroase. [ȘIRUL PREOȚILOR] Pr. Preoțescu Gheorghe (1898 – 1934), Pr Lembrău Constantin (1934 – 1947), Pr. Țilea Sergiu (???? – ????), Pr. Cezar Constantin (1976 – 1987), Pr. Cloșcă Marin (1987 – 1990), Pr. Diacu Ștefan (1990 – 1996), Pr. Mustață Marius (1996 – 1999), Pr. Corleancă Ștefan din 1999 până în prezent.
C. CIMITIRUL În cimitirul parohiei nu sunt înmormantate personalități bisericești sau laice.
D. ACTIVITATI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu se cunosc activități culturale și filantropice în trecut.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL – MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației World Vision – România – Hristos împărtășit copiilor.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”; [ADRESA] Str. Pr. Gheorghe Preotescu , nr. 3, comuna Adamclisi, județul Constanța. [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICA NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Nu are telefon și site oficial.
