A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. Filiala este situată în satul Vlahi, comuna Aliman, județul Constanța. Este o veche vatră românească, ce datează încă înainte de anul 1770, fiind situată pe malul Dunării în partea de sud-vest a județului Constanța, în podișul Oltinei, și are următoarele vecinătăți: la nord – comuna Rasova, la sud – satul Aliman, la est -comuna Adamclisi și la vest – Fluviul Dunărea. Denumirea satului este menționată în documentele vechi atât românești și otomane cât și în cele bulgare, astfel încât conf. univ. dr. Dumitrașcu Gheorghe citează în lucrarea sa, o lucrare a muzeului din Varna, care vorbește despre termenul efliac în traducere valahul: „amintește din documentele osmane Selo Efliak, printre locuitori un Aramă Efliac adică Aramă Valahul” . Despre întemeierea acestei comunități, știm că acest lucru s-a întâmplat între anii 1770-1780: „Satul e înființat cam între 1770-1780” și a purtat în vechime nume ca: Vlahchioi, Clahchioi, Ulah astfel că: „turcescul Ulah, turcizatul Vlahi este socotit între localitățile românești din secolul XVIII-XIX și la 1828 avea 20 de case”. Tradiția populară, ce a fost transcrisă cu multă atenție, ne relatează că satul Vlahi a fost: „înființat cam în același timp cu Alimanu, la sfârșitul secolului XVIII, și locuit numai de români veniți din stânga Dunării” ; chiar și Ionescu de la Brad afirmă: „Vlahchioi e românesc”, menționându-se faptul ca acești locuitori erau crescători de animale: „iconomul de vite din Vlahchioi, Ion Tuțuianu”. Știm și că în anul 1800 în localitatea Vlahi erau: „85 de familii românești”.
B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]. Despre existența unui locaș de cult în localitatea Vlahi știm că: „satul are o casă de rugăciune deservită de un preot”. Lucrările de construcție ale actualei biserici au început în anul 1909 și au fost finalizate în anul 1912: „zidită între anii 1909-1912, cu hramul Sfinții Arhangheli” O parte din istoricul bisericii este redat și prin textul [pisaniei] situat la intrarea în biserică și al cărui conținut îl reproducem în continuare: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și desăvârșirea Sfântului Duh s-a zidit din temelie acest Sfânt locaș cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil în anul mântuirii 1912, prin râvna și osteneala bunilor creștini din această parohie, în anul 2004 s-au executat lucrările de restaurare și pictură nouă. Lucrările de împodobire ale bisericii s-au desfășurat sub îndrumarea și coordonarea permanentă a pr. paroh Mihai Grigore, protoiereu fiind Mustață Marius, cu sprijinul major al primăriei reprezentată de domnul primar Topalu Gheorghe și cu sprijinul enoriașilor acestei parohii. Lucrarea a fost executată de pictor Dăsagă Gheorghe cu colaboratorii săi Toc Ion, Cojocaru Valentin și Koincagu Claudiu. Slujba de sfințire a fost oficiată de I.P.S. dr.Teodosie Arhiepiscop al Tomisului împreună cu un sobor de preoți și diaconi, anul/luna/ziua. Scrie Doamne în cartea vieții pe cei ce iubesc frumusețea casei Tale. Amin”.
[ARHITECTURĂ, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este construită în formă de cruce, cu o suprafață de construcție la sol de 164,00 mp și suprafață utilă de 107,00 mp; zidită pe temelie de piatră și pereții din cărămidă, cu o tencuială exterioară din terasit și acoperită cu tablă. Ca dimensiuni, pronaosul are suprafața de 7,88 mp, naosul are suprafața de 75,00 mp și Sfântul Altar suprafața de 21,00 mp iar turla are înălțimea de 10 metri.
[PICTURA] Lucrările de restaurare a picturii au fost realizate în anul 2004, păstrându-se stilul renascentist al primei picturi de către pictorul Dăsagă Gheorghe împreună cu colaboratorii săi Toc Ion, Cojocaru Valentin și Koincagu Claudiu.
[ANEXE] Clopotnița este construită din beton, acoperită cu tablă și are o suprafață de 9 mp. Biserica este împrejmuită de un trotuar iar curtea bisericii este împrejmuită de un gard de piatră restaurat în anul 2014. Filiala Vlahi nu deține casă parohială.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Filiala cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Vlahi, comuna Aliman, deține ca și obiect cu importanță istorică un epitaf ce datează din anul 1850.
[ȘIRUL PREOȚILOR] Încă din vechile atestări observăm că satul Vlahi a avut un număr redus de locuitori, astfel că doar în perioada dintre anii 1947 și 1965 aici exista titlul de parohie și era formată din satele Vlahi și Adâncata. Ulterior, satul Adâncata s-a desființat, astfel că a devenit filială a parohiei Aliman. Primul preot amintit aici este Traian I. Georgescu (1925-1965), Bolocan Filimon (1965-1981), Lazăr Florin (1981-1988), Dobre Gheorghe (1988-2002), Grigore Mihai (2002-2005).
C. CIMITIRUL. Filiala Vlahi nu deține cimitir.
D. ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE] Săptămânal în filiala Vlahi se organizează pelerinaje la mănăstirile din apropiere – mănăstirea Sfântul Apostol Andrei și mănăstirea Dervent. Parohia s-a implicat în parteneriat cu Școala I-IV din localitate pentru prevenirea abandonului școlar și implementarea proiectului Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române „Hristos împărtășit copiilor”. În cadrul parohiei funcționează un grup de cateheză ce se întrunește săptămânal.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”; [ADRESĂ] Str. Bisericii Nr.5, satul Vlahi, comuna Aliman, județul Constanța; [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.
Bibliografie: Arbore Al.P., Noi informații etnografice, istorice, statistice asupra Dobrogei, în Analele Dobrogei, 11, nr.11-12, 1930; D.M. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, București, Ed. Cristal, 1904; Dumitrașcu, conf.univ.dr. Gheorghe, Localități, Biserici și Mănăstiri Românești în Dobrogea, până la 1878, Ed.Fundației „Andrei Șaguna” Constanța 1996; Ghiață Anca, Contribuții noi privind unele aspecte ale societății românești din Dobrogea în sec.XV-XIX în Memoriile secției de științe economice, seria a-IV-a, tom I, 1975-1976, București, Editura Academiei R.S.R. 1978; Ionescu de la Brad, apud. Roman Ioan, Pagini de istoria culturii românești în Dobrogea înainte de 1877, în Analele Dobrogei, 1, nr.3 din 1920; Negulescu N.T., Județul Constanța în anii 1916-1922, expunere prezentată Consiliului Județean de către autor în calitate de prefect al județului, 1924; Velko Tonev, Dobrodja la prez văzraj daneto (Kulturen jivot tărcovno-naționalni borbi, revoluționii dvijeniaj), Varna, Dărjavna Isdatelestevo, 1973, trad. conf. univ. dr. Dumitrașcu Gheorghe,Editura Academiei R.S.R., București 1980.
