A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în satul Ion Corvin, comuna Ion Corvin, județul Constanța. Este o așezare veche a cărei origine se pierde în negura vremii. Lipsa unor informații exacte, ale izvoarelor literare complete despre teritoriul Dobrogei, a unor documente, necunoașterea în suficientă măsură a unor probleme de istorie a Dobrogei, a problemelor de etnografie și folclor, nu ne dau posibilitatea stabilirii cu certitudine a datelor primelor așezări pe actualul perimetru al comunei. În evul mediu, localitatea a fost un mic oraș situat la încrucișarea unor drumuri de intensă circulație, a fost locuită de strămoșii noștri traci sau dacogeți, lucru confirmat și de inscripțiile cu nume trace și gete descoperite. Cercetări mai noi afirmă că localitatea Ion Corvin a fost fondată în pătratul IV al veacului al XVIII-lea. Datorită poziției sale geografice, localitatea s-a mărit foarte repede și pe la începutul secolului al XIX-lea număra 3000 de suflete, majoritatea fiind turci și tătari, fiind trecută în documente ca oraș. Vechea denumire a satului era Cuzgun (Cuibul vulturilor) cuvânt de origine turcească. Există și în prezent morminte, obiceiuri și denumiri de cuvinte turcești, însă aceasta nu înseamnă neapărat că satul a fost fondat de turci. Pe la începutul secolului trecut Cuzgun era pavat, iluminat, forte bine întreținut și cu o fortificație în formă de dreptunghi. În timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 pe teritoriul orășelului Cuzgun se stabilește Pehlivan, care era șeful unor ieniceri răsculați. Acesta a întărit localitatea construind noi redute pentru infanterie și artilerie, intrările în oraș erau închise cu patru porți masive. Fortificat de Pehlivan, orașul Cuzgun (Ion Corvin) devine o cetate întărită, înăuntrul căreia erau oamenii săi și întreaga populație. După alipirea Dobrogei în 1878, loalitatea Ion Corvin a intrat într-o nouă fază de dezvoltare, aparținând de județul Silitra Nouă, în 1880 acest județ s-a desființat iar plasa a tecut la județul Constanța. În această formă Ion Corvin este declarat comună urbană, statut pe care l-a avut până în1907. După primul război mondial, localitatea devine din nou comună urbană, fiind, apoi, transformată din nou în comună rurală în anul1935. În localitatea Ion Corvin a luat ființă prima cooperativă de producție din județ și printre primele unități de acest fel din țară, prin hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1083din 12 octombrie 1949.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORICUL ZIDIRII EI ] Construcția bisericii cu hramul ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Înălțarea Domnului” s-a realizat pe la 1850. Începând cu secolul al XVIII-lea populația românească din sat se dezvoltă tot mai mult, impunând stăpânirii turcești acordarea unor drepturi. Faptul că Ali Pașa a fost nevoit să accepte construirea în acea vreme a unui lăcaș bisericesc pentru români punând doar condiția ca turlele bisericii să nu depăşească înălţimea turnului geamiei, demonstrează influența puternică și numărul mare de români la acea vreme. Însuși Ali Pașa a ajutat cu bani locuitorii satului pentru a ridica Sfântul lăcaș. Biserica este o construcție masivă din piatră care rivalizează prin proprietățile sale cu multe biserici construite ulterior în localitățile învecinate. Tradiția amintește de existența unei alte biserici, mai vechi, construită din lemn și care arzând din temelii a și constituit motivul pentru construirea bisericii actuale. Profesorul Gheorghe Dumitrașcu relatează în lucrarea sa ,,Biserici și Mânăstiri Românești în Dobrogea până la 1878” că biserica a fost distrusă de cerchezi și a fost zidită între anii1881-1882 pe ruinele celei vechi (1850). Nu se cunosc ctitorii acestei biserici, nu sunt manuscrise sau alte scrieri cu privire la acest aspect. Biserica nu a fost pictată sau dacă a fost, aceasta s-a deteriorat odată cu trecerea timpului și a fost îndepărtată. În toți acești ani biserica a avut mici reparații dar acestea nu au fost suficiente. Acoperișul era într-o stare de degradare avansată iar zidurile interioare cât și cele exterioare erau în aceiași situație. Între anii 2012-2014 P.C Paroh Manolache Paul-Ionuț împreună cu alți miluitori și binefăcători, au restaurat Sfântul lăcaș prin toate lucrările interioare, exterioare, acoperiș și au construit un lumânărar. În urma acestor reparații s-a constatat că piciorul Sfintei Mese, care era făcut dintr-o singură bucată de piatră, era la rândul său deteriorat, prin urmare, la cererea protului paroh, Înaltpreasfințitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului ș-a dat acordul pentru reconstrucția acesteia. Așa se face că în toamna anului 2014 a avut loc slujba de resfințire mare a bisericii la data de 20 septembrie. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului împreună cu un sobor de preoți și diaconi în frunte cu preotul protoiereu Cloșcă Marin al protoieriei Altinum și în prezența a numeroși monahi, credinciosi din diferite zone și din parohia Ion Corvin. Biserica veche care era, vorba cântecului ,,Cruce Sfântă părăsită”, și așa cum Înaltpreasfințitul Teodosie a spus în predică: ,,biserica a primit haină nouă” la haină nouă, nume nou, astfel biserica mai primește și hramul ,,Înalțarea Domnului”. ,,Scrie, Doamne, în cartea vieții pe toți ctitorii, miluitorii, binefăcătorii și ostenitorii acestui așezamînt” – astfel se încheie HRISOVUL Sfințirii celei Mari. Biserica, în formă de cruce cu pridvor pe fațada de vest, cu turlă octogonală așezată între pronaos și altar, pe direcția stranelor, cu lungimea de 22 m, lățimea de 7 m și 12 m la strane, este construită din piatră cu mortar de var și cu o grosime a zidului de 80 cm, pe temelie de piatră, acoperită cu tablă oțelită. Are o singură turlă iar acoperișul este efectuat în stil moldovenesc (bucovinean) fiind montate cinci cruci, una mare și patru mai mici. Ușa pridvorului și cea de la altar precum și geamurile sunt din termopan, ușa de la intrare, stranele și scunul arhieresc sunt sculptate și lucrate în lemn de brad.
[ANEXE] Lumânărarul este construit din B.C.A, pe temelie de piatră, având formă de octogon și dând acoperișului aceiaș formă cu cea a bisericii. Casa parohială a fost construită între anii 1985-1986 de preotul Mihai Paul cu cheltuiala parohiei. Tot acesta a construit și clopotnița, fiind zidită din piatră și învelită cu tablă zincată.
[OBIECTE DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare.
[ȘIRUL PREOȚILOR] Popa Timotei (până în 1984), Mihai Paul, Merlușcă Dumitru (1996-2001), Dumbravă Iulian ( 2001-2006), Zlate Claudiu, Pentoiu Irinel.
C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir.
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE s.a.] ………..
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Înălțarea Domnului”; [ADRESA] Str. Magnoliei, nr 1, satul Ion Corvin, comuna Ion Corvin, județul Constanța. [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Nu are telefon și site oficial.
BIBLIOGRAFIE. Marele dicționar geografic al României, alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe de George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu și Gr. G. Tocilescu, publicat la București între anii 1809-1902; Biserici și mănăstiri românești în Dobrogea, până la 1878, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996.
