ISTORICUL COMUNITĂȚII. Primele veacuri ceştine încălzite de puterea credinţei martirilor şi trăitorilor în asceză şi rugăciune, sădită pe aceste meleaguri de către Sfântul Apostol Andrei cel întai chemat, au rodit şi în părţile Dobrogei (Sciţia Minor de altă dată) locuri de jertfă şi rugăciune în numele lui Dumnezeu, pe care îl slujeau înaintaşii cu dragoste şi jertfa faptei lor, între care se numără şi Ansamblul Rupestru de la Basarabi, o aşezare monastică care îşi are rădăcinile în secolele III-IV. Aici, în această oază de linişte şi rugăciune, monahii multor veacuri au dăltuit în calcar loc de rugăciune şi reculegere pentru mântuirea sufletelor lor. Aşa s-a ajuns, pe parcursul a şapte veacuri, să fie construit Ansamblu Rupestru de la Basarabi, loc care inspira şi acum puterea jertfei şi rugăciunii sădite în acest loc de trăitorii de aici care au imprimat acestui loc puterea sfinţeniei şi a vieţilor simple, simplitate plină de sfinţenie şi care reiese chiar din înfăţişarea chiliilor şi bisericuţelor aflate aici, ele fiind împodobite cu desene rupestre reprezentând cruci şi sfinţi pe care îi aveau alături în rugăciunile lor şi care atestă credinţa dreaptă şi nestrămutată a înaintaşilor noştri. Legătura neîntreruptă între viaţa de pe pământ şi împărăţia cerurilor ca o continuitate între pământ şi cer este dovedită de faptul că, pe lânga rugăciune, îşi păstrau şi sfinţii alături de ei. Acest fapt este dovedit de mulţimea mormintelor şi martirioanelor aflate în biserici cât şi pe culoarele dintre chilii, atestând continuitatea existenţei pe aceste locuri, păstrând astfel candela credinţei nestinsă timp de Basaşapte veacuri. Apoi numeroasele inscripţii de pe pereţii bisericuţelor şi ai chiliilor atestă această continuitate de rugăciune. Astfel una din inscripţiile aflate pe unul din stâlpii de la intrarea unei bisericuţe spune: “ Eu, preotul Damian, trec pe cale şi aprind lumânări în această biserica pentru mine şi pentru tine calatorule, iar Dumnezeu să vă miluiască cu sfinţii părinţi ”; pe această cale înţelegem părinţii vieţuitori pe aceste locuri, cât şi comuniunea cu biserica sobornicească. O altă inscripţie datând din secolul şapte spune : “ Au trecut păgânii pe la noi, dar nu au pângărit biserica “ – poate au fost profund impresionaţi de vieţuitorii de aici, de aceea păgânii au manifestat clemenţă faţă de sfântul locaş. Însă răutarea celui viclean a făcut ca mai apoi în secolul al unsprezecelea firul vieţuirii pe acest loc să fie întrerupt de venirea păgânilor pecenegi pe la anul 1138 şi care pun capăt vieţuirii în acest loc. Date despre existenţa monahilor pe aceste meleaguri după secolul unsprezece nu mai există, ele fiind părăsite din acel moment, iar peste aceste locuri se aşează praful uitarii până în anul 1957, când, cu ocazia lucrărilor efectuate la canalul Dunare-Marea Neagră, au fost redescoperite bisericuţele şi chiliile vechii aşezări monahale. Conducerea comunistă a acelor vremuri, ca prin minune, a desfăşurat lucrări de restaurare şi chiar traiectoria canalului Dunare- Marea Neagră a fost deviată, păstrânu-se astfel acest loc sacru.
ISTORICUL BISERICII. În anul 2001 Arhiepiscopia Tomisului, în dorinţa de a restaura vechile vetre monahale , pe lângă altele, reînvie şi această vatră monahală sub denumirea de Mănăstirea Basarabi. Astfel în martie 2001, Ministerul Culturii şi Cultelor, prin decizia sa, aprobă înfiinţarea Mănăstirii Basarabi cu hramul “Sfântul Ierarh Teotim” , sfânt al veacului al treilea de pe vremea când existau şi bisericuţele rupestre de la Basarabi. În anul 2005, prin îndemnul P.S. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, pe această vatră monahală este reaprinsă candela credinţei prin înfiinţarea propriu-zisă a Mănăstirii Basarabi când în acest loc au fost trimişi doi monahi. Astfel acest loc de rugăciune începe să reînvie din amorţeala sa de secole. Cu ajutorul bunilor creştini şi al autorităţilor locale s-a reuşit construcţia unei biserici paraclis şi a unui corp de chilii alături de vechea vatră monahală, urmând ca în continuare a se construi o biserică mare şi celelalte anexe necesare mănăstirii. Acest loc urmând să fie într-adevar un far de credinţă, căci dadorită poziţionării, mănăstirea fiind aşezată pe platoul dealului care străjuieşte oraşul Murfatlar căt şi împrejurimile, acest fapt asemanându-se cu cuvântul scripturii ” cum poate cetatea să se ascundă când stă deasupra muntelui ”. Mănăstirea nu se ascunde, ci este ca o rază călăuzitoare către Cer pentru mântuirea omului, pentru toţi cei care calcă pragul acestui sfânt locaş spre folosul lor sufletesc, căci aşa se cade unui locaş de rugăciune şi evlavie, să ducă mai departe acest ţel sfânt, “Mântuirea, ajutând tuturor creştinilor pe acest anevoios urcuş al vieţuirii noastre sprijinit de poveţele şi cuvintele de folos ale părinţilor monahi. Astfel mănăstirea este situată, prin poziţia ei, mai aproape de cer, spre care povăţuieşte sufletele credincioşilor.Astăzi mănăstirea numără trei vieţuitori în frunte cu P.C. stareţ Teotim Popa, ducând mai departe tradiţia acestui loc şi încercând să-l înnobileze cu statutul său de altădată, continuând strădaniile de rugăcine şi evlavie ale înaintaşilor vieţuitori pe aceste locuri.
DATE DE CONTACT MĂNĂSTIRE. [HRAM] “Sfântul Ierarh Teotim”; [ADRESA] Oraș Basarabi, județul Constanța.
