Mănăstirea Dervent

ISTORICUL MĂNĂSTIRII Aşezată pe plaiurile dobrogene încărcate cu istorie milenară, Mănăstirea Dervent este cunoscută ca loc de tămăduire trupească şi sufletească. Dobrogea, pe care romanii o numeau Sciţia Mică, a fost cea dintâi provincie a ţării noastre care a intrat în legătură directă cu creştinismul, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Mărturie avem până astăzi Izvorul Tămăduitor pe care Sfântul l-a făcut să apară lovind în pământ cu toiagul, şi în care a botezat.Începând prigoana împotriva creştinilor, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii, au fost martirizaţi patru creştini – un preot şi trei fecioare – al căror nume nu ne sunt cunoscute. Pe  locul martirajului lor au apărut patru cruci de piatră, care s-au dovedit a fi vindecătoare de neputinţe trupeşti şi sufleteşti.În secolul X d.Hr. odată cu ridicarea cetăţii bizantine Păcuiul lui Soare, în preajma crucilor s-a înfiinţat o mănăstire care avea şi trei schituri în împrejurimi, dar care în anul 1033 este distrusă în urma năvălirii pecenegilor.După ocuparea Dobrogei de către turci aceste locuri intră în proprietatea paşei de Silistra, Ahmet Bei, care auzind de Crucile de Leac a hotărât ca acestea să fie ocrotite. Trecând mult timp, un descendet al acestui paşă distruge două dintre cruci, iar celorlalte le rupe braţele.În jurul anului 1885 ciobanul satului Coslugea, surdo-mut din naştere, se vindecă prin minune, adormind lângă cruci.În anul 1923 P.S. Ilarie al Tomisului înfiinţează aici o mânăstire, donatorii terenului fiind  Parascheva Gheorghiu din Ostrov şi Olimpia Andreevici din Coslugea.Pe 6 februarie 1934 arde paraclisul până la temelie, şi prin minune, nici o icoană nu a fost atinsă de foc. Ele se păstrează în muzeul mănăstirii.La 5 Iulie 1936, Î.P.S. Gherontie al Tomisului pune piatra de temelie a actualei biserici care s-a ridicat după proiectul arhitectului N. Săndulescu. Biserica a fost concepută cu trei altare, absida stângă adăpostind Sf. Cruce făcătoare de minuni, având hramul Înălţarea Sf. Cruci.Biserica a fost sfinţită pe 13 septembrie 1942, dată în care, precuviosul părinte Elefterie Mihail a fost ridicat la treapta de protosinghel şi hirotesit stareţ „cu baston şi sfântă cruce”.În anul 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost închisă. Din anul 1970 a funcţionat ca biserică de mir a satului Galiţa, iar clădirile mănăstirii au fost folosite de I.A.S. Ostrov până în anul 1990. Părintele stareţ Elefterie Mihail se reîntoarce la mănăstirea Dervent pe 2 Februarie 1990, redeschide mănăstirea şi pe 12 mai 1990 se mută la Domnul, fiind înmormântat lângă biserică, în partea dreaptă a sfântului altar.În biserică, în partea dreaptă se păstrează spre închinare Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ea a fost transmisă din generaţie în generaţie în cadrul unei familii româneşti  din Cadrilater. Odată cu cedarea acestei regiuni Bulgariei, membrii acestei familii vor emigra  spre ţinuturi care continuau să aparţină României. În graba plecării, ei au împachetat numai strictul necesar, fără icoană, dar au auzit un glas care venea dinspre aceasta şi care a repetat de trei ori: „Dar pe mine nu mă luaţi?”. Uimiţi de această minune, au luat icoana cu ei. Venind dinspre Silistra, drumul lor trecea pe lângă Mănăstirea Dervent, unde au hotărât să înnopteze şi, participând la slujbă şi văzând mulţimea de bolnavi care-şi căutau aici vindecarea, au donat icoana starețului mănăstirii, părintele Elefterie Mihail. Icoana aparține cronologic începutului de veac XIX (1820). Pictura vădeşte influenţe stilistice orientale, suprapuse pe varianta iconografică bizantină a Glicophilousiei  „Maica Domnului a tandreţei și a iubirii materne”. Fecioara strânge la piept cu ambele mâini trupul Pruncului, Care-şi întoarce faţa spre privitor, deşi mainile-I sunt orientate spre Maica Sa.Din 14 septembrie 1991 până pe 1 august 1998 stareţ al mănăstirii a fost arhimandritul Gheorghe Avram, în timpul căruia s-a ridicat corpul de chilii şi stăreţia, după proiectul arhitectei Gabriela Sarvaş şi a inginerului Furdui Mihai, cu ajutorul deosebit al domnului Ion Ionescu, directorul C.N.E.Pe data de 28 octombrie 2011, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie pentru construirea unei noi biserici, închinată Sfântului Iachint de Vicina. Proiectul este rezultatul muncii de peste patru ani a neobositului arhitect Dan Corneliu (90 ani) şi a unei echipe tehnice. La întocmirea lui s-a ţinut seama de nevoia ca biserica să reprezinte un simbol al naşterii şi continuităţii credinţei noastre creştin-ortodoxe. Exprimarea ei materială propusă de arhitecţi îmbină structura bazilicii creştine de tip bizantin cu tradiţia locală a planului bisericilor în cruce înscrisă.Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim că acest leagăn al creștinismului românesc va dăinui peste veacuri.

ISTORICUL BISERICII MĂNĂSTIRII În anul 1936 s-a pus piatra de temelie a viitoarei biserici a Mănăstirii Dervent în prezenţa membrilor comitetului de acţiune, a autorităţilor din Silistra, Ostrov şi Călăraşi, a domnului arhitect al bisericii, inginer Săndulescu, a clerului din judeţ (20 de preoţi), precum şi a peste 5.000 de credincioşi. Acest important eveniment este consemnat în numărul din luna respectivă a revistei „Valuri Dunărene” din Silistra:„Duminică 5 iulie (1936) a avut loc la Dervent (Durostor) punerea pietrei fundamentale a mănăstirii ce se va construi pe locul unde se găsesc Crucile Sfinte. Slujba religioasă a fost săvârşită de un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Episcop Gherontie. Răspunsurile, foarte reuşite, au fost date de corul Catedralei din Silistra. După terminarea ceremoniei Pr. Stelian Popescu a făcut istoricul schitului Dervent şi a pomenit câteva din minunile săvârşite aici. După aceea, Preasfinţitul Episcop a arătat poporului însemnătatea Derventului şi a încheiat rugându-se pentru sănătatea M. S. Regelui, Curţii Regale şi poporului întreg. La ceremonie a asistat o populaţie numeroasă venită din toată Dobrogea”[1].Hrisovul întocmit cu această ocazie de P.S. Episcop Gherontie:„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu împreună-lucrarea Sfântului Duh, eu smeritul arhiereu Gherontie Nicolau, Episcop al Constanţei (Vechiul Tomis şi Durostorului), pus-am piatra de temelie acestui sfânt locaş, astăzi 5 iulie, anul mântuirii una mie nouă sute treizeci şi şase, în al VI-lea an de glorioasă domnie a M. S. Bine credinciosul nostru Rege Carol al II-lea, iar al păstoririi noastre al XI-lea şi al LXXI-lea al vârstei, ca să fie spre închinare credincioşilor ce vor alerga la minunile Sfintelor Cruci de aici, din locul numit Dervent, judeţul Durostor, de pe marginea şoselei ce duce de la Târgul Ostrov la Constanţa. Cu această ocazie, am înfipt crucea şi am aşezat Sfintele Moaşte cu Sfântul Mir în partea de răsărit a Sfântului Locaş, afierosindu-l Prea Cuvioasei Maicii noastre Paraschiva de la Epivat”[2]. Sfântul Locaş are o temelie de piatră, pereţii de cărămidă arsă, iar acoperişul de tablă albă galvanizată.Biserica este construită în stil bizantin, în format de cruce, cu trei altare,are o turlă principală şi alte două mai mici deasupra intrării.Uşa de la intrare şi stranele sunt sculptae în lemn. Între anii 1987-1989 biserica a fost pictată pe ascuns „cu uşile închise” de pictorul Marcel Codreanu. La 1 august 1993 au demarat lucrările pentru construirea pe latura de nord a complexului monahal a unei clădiri cu o linie arhitecturală modernă, ce urma a adăposti stăreţia, trapeza şi arhondaricul.În ziua hramului Mănăstirii – „Izvorul Tămăduirii” – din anul 1997, Î.P.S. Lucian împreună cu un sobor de preoţi a sfinţit noua clădire. Pe latura de sud a mănăstirii, s-a construit între anii2001 – 2010 un corp de clădiri cu o arhitectură tradiţională dobrogeană, care cuprinde turn-clopotniţă, lumânărar,muzeu, bibliotecă şi arhondaric. Proiectul a fost realizat de arhitecţii Dan Corneliu, Teodor Ion şi ing. George Oprea, dimpreună cu o echipă de arhitecţi şi ingineri. Mănăstirea are în muzeul mănăstirii cărţi şi obiecte vechi de cult, în marea lor majoritate din secolele XVIII şi XIX. Unele monezi sunt din primele secole creştine. [ŞIRUL STAREŢILOR]Ziua de 24 februarie 1923 este data în care P. S. Episcop Ilarie Teodorescu al Constanţei solicita monahiei Eufemia Alexandrescu de la Mănăstirea Dintr-un lemn (Vâlcea) să înfiinţeze la Dervent o mănăstire de maici, căci locul devenise deja un important punct de pelerinaj.Au urmat la conducerea aşezământului ieromonahul Anastasie Negară la 1931. În iunie 1932 a venit la schit şi ieromonahul Nicanor Râcu. Au urmat ieromonahii Calistrat Proca şi Iuvenalie Mămăligă, iar în 1934 este atestată prezenţa ieromonahului Natanail Iliescu.La data de 27 octombrie 1938 este numit stareţ al Mănăstirii Dervent ieromonahul Elefterie Mihale care va conduce această mănăstire până în aprilie 1959, când este obligat să-şi dea demisia. Tot Sfinţia Sa este cel care va redeschide mănăstirea în februarie 1990 şi o va păstori până la 12 mai 1990 când va trece la Domnul.Din august 1990 până în august 1991, stareţ al mănăstirii va fi protosinghelului Modest Zamfir.La 17 septembrie 1991 a fost numit stareţ al Mănăstirii Dervent ieromonahul Gheorghe Avram care va conduce mănăstirea până pe 1 august 1998, când este numit stareţ protosinghelul Andrei Tudor, până atunci preot şi duhovnic al mănăstirii, stareţ al mănăstirii până în ziua de astăzi.

CIMITIRUL.În incinta mănăstirii se află un cimitir vechi de pe timpul fostei mănăstiri ctitorită de Părintele Elefterie, cu morminte ce în marea lor majoritate au cruci sculptate în piatră. Aici este înmormântatomul de ştiinţă Petre Diaconu, arheolog de renume mondial care timp de peste 50 de ani s-a ocupat de situl arheologic de la Păcuiul lui Soare. Mănăstirea Dervent a încercat să-i veşnicească amintirea prin aşezarea la căpătâi a unei Cruci din marmură sculptată.

ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT. Din anul 2005 în cadrul mănăstirii se organizează în fiecare an TabăraInternaţională de Creaţie, Dunărea şi Dobrogea Creştină, sculptură şi pictură.

PROFILUL ACTUAL AL MĂNĂSTIRII. Profilul mănăstirii este acela de a conlucra la mântuirea lumii nu atât prin acţiunea membrilor ei, prin misiune, ci prin desăvârşirea lor. Astfel monahii mănăstirii propovăduiesc Evanghelia prin modul cel mai eficient – cel al exemplului şi prin rugăciunea ce o fac pentru lume.

DATE DE CONTACT MĂNĂSTIRE.[HRAMURI]Cel mai cunoscut hram al mănăstirii este „Izvorul Tămăduirii”, prăznuit în fiecare an în prima vinere după Sfintele Paşti şi care este aşezat în cinstea Izvorului Sfântului Apostol Andrei. Biserica Mănăstirii are hramul „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”, iar absidele bisericii adăpostesc şi ele două locaşuri sfinte: în prima se află Sfânta Cruce făcătoare de minuni, paraclisul având hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Cel de-al doilea paraclis are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Biserica mare ce se află încă în stadiul de construcţie este patronată de Sfântul Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti. În noul corp de chilii s-a amenajat un paraclisde iarnă,închinat Sfântului Cuvios Antipa românul.[ADRESA]Mănăstirea Dervent, comuna Lipniţa, jud. Constanţa, cod poștal 907224; adresa e-mail: manastirea_dervent2003@yahoo.com, site: www.dervent.ro.

[1] Revista „Valuri Dunărene” din Silistra – Duminică 5 iulie – 1936

[2] Document întocmit de P.S.S. Gherontie, Episcop de Constanţa şi pus la temelia Sfântului Locaş ce se ridică la Dervent. – 1936

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *