ISTORICUL COMUNITĂȚII. Puțini cunosc faptul că zona în care astăzi se află comuna și stațiunea Costinești este încărcată de istorie. Istoria acestor locuri își are rădăcinile în comuna primitivă. S-au găsit aici dovezi care atestă locuirea, începând cu prima epocă a fierului, perioada coloniilor grecești, a ocupării romane, epoca feudală, până la înființarea propriu-zisă a satului Costinești prin colonizarea germanilor. Urme ale locuirii în comuna primitivă s-au găsit în așezarea Stratonis, localizată la cca 5 km nord de Schitu. Au fost descoperite vase din pastă brună, cenușie, castaniu-gălbuie și neagră, având diferite ornamente: caneluri simple, spirale și vase de ceramică fină, dar și de uz zilnic. Săpăturile arhelologice au adus la lumină ceramica cu luciu metalic, în interior rosu și în exterior negru, din prima epocă a fierului. Plinius cel Bătrân și Eutropius menționau existența coloniei grecești Parthenopolis. Orașul a fost localizat la Costinești. Cioburile de amfore grecești, 80 fiind ștampilate, sunt dovezi ce atestă locuirea în perioada elenistică.
De asemenea, s-a găsit o fibulă de bronz de tip tracic, despre care Radu Vulpe susținea că este caracteristică numai României și Bulgariei.
Printre resturile de așezări romane s-au descoperit vase de sticlă și ceramică, țiglă, monede de bronz din sec. III-IV e.n., lămpi romane de lut, coloane simple de calcar. Prin anii 1960 au fost descoperite morminte romane și o statiue de marmură a zeiței Cybele. Printre dovezile care atestă locuirea în epocă feudală sunt două paftale de bronz, un vas cu gât lung, un picior smălțuit, și o cupă smălțuită. Denumirea comunei provine de la generalul Emil Costinescu. Acesta a cumpărat de la Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu, o suprafață de teren foarte aproape de țărmul Mării Negre, pe care, ulterior, a colonizat-o cu germani. În 1896, generalul Costinescu a încheiat o înțelegere verbală de arendare a moșiei prin care fiecare primea 5 000 mp, care în 20 de ani treceau în proprietetea coloniștilor. În scurt timp au apărut 48 de case. După primul război mondial multe familii au părăsit satul, iar în Costinești au rămas numai 16. Dar o parte din coloniști s-au întors, familiile din Costinești fiind în număr de 34. Acestea se ocupau cu creșterea de vite, cai, păsări; cultivarea pământului; iar șoseaua existentă și calea ferată facilita schimbul de mărfuri. Se poate vorbi de apariția agroturismului chiar în acea perioadă, datorită viligiaturiștilor din țară atrași atât de locul oarecum retras și liniștit cât și de sursele naturale de hrană. O mare parte din colonițtii germani au plecat, în 1940, în Germania. Locul lor este luat de români provenind din Cadrilater, astăzi zonă importantă a Bulgariei. În mai 1999 a fost înființată cea mai nouă comună din județul Constanța – comuna Costinești. Populatia actuală a comunei este de 3100 de locuitori. Marea majoritate a locuitorilor se ocupă cu agroturismul pe perioada verii, iar 40% cu agricultura. În comună se cultivă în special: grâu, porumb, floarea-soarelui, plante tehnice; se cresc bovine, porcine, oi, capre și păsări. Viile și livada ocupă 20 de ha. Apariția în anul 1949 a primei tabere destinate pionierilor a însemnat debutul stațiunii Costinești. După 10 ani a fost inaugurată tabăra internațională a studenților, ca urmare a a colaborării Asociației Studenților din România și Uniunii Internaționale a Studenților. Primii invitați din străinătate au fost sudenții cehi și polonezi. Astfel lua ființă capitala vacanțelor estivale ale tineretului. În anii 1960 are loc o dezvoltare rapidă a stațiunii datorită numărului din ce în ce mai mare de turiști. Astfel se deschid cantine, se dă în folosință Complexul Sanatorial, se construiesc vilele de tip bungalow, campingul de 1000 de locuri, căsuțele de vacanță. În 1971 este terminat Teatrul de vară și Clubul Central. În 1976 se construiește hotelul Forum, iar în 1986 se construiesc vilele Amiral. La începutul anilor 1990 stațiunea putea găzdui peste 60.000 de tineri. Multitudinea spațiilor verzi dau stațiunii un farmec aparte. Lumea artelor plastice este reprezentată în Costinești prin lucrări de sculptură, pictură sau tapiserie: Pavel Codita, Silvia Radu, Marcu Mihai, Alina Tuculescu, Wilhelm Demeter și mulți alții. După 1990 numărul posibilităților de agrement au crescut la fel ca și serviciile turistice tot mai diversificate. Atât comuna și stațiunea Costinești se află în prezent într-o permanentă dezvoltare, existând premise ca acestea să devină foarte importante pentru viața economică a județului Constanța și pentru turismul României.
ISTORICUL BISERICII. La data de 24 iunie 1926 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române avea să hotărască înființarea Mănăstirii “Tatlageac”, în localitatea Domnița Elena (astazi 23 August). Din păcate, lipsa fondurilor a dus la amânarea construirii acestui sfânt lăcaș. În prezenta Alteței Sale Principesa Elena, a marelui istoric Nicolae Iorga, P.S. Gherontie al Constanței (Tomisului) și a altor autorități centrale și locale, în ziua de 2 iunie 1929, avea să se pună piatra de temelie a mănăstirii. Cu această ocazie i-a fost atribuit numele de “Sfânta Elena de la Mare”, în corespondența interinstituțională fiind utilizate, însă, în perioada imediat următoare, ambele denumiri. Până la mijlocul secolului al XX-lea, ansamblul ecleziastic a fost constituit dintr-un paraclis de lemn, o casă de chirpici cu patru camere și două săli, o casă din piatră cu trei camere și o sală, o bucătărie, un șopron pentru vite și două hambare. La data de 3 Octombrie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române avea să hotarască desființarea Mănăstirii “Sfânta Elena de la Mare”, construcțiile fiind demolate, iar paraclisul demontat și transportat la Schitul “Sf. Pantelimon” din Techirghiol. După 1990, între procupările Arhiepiscopiei Tomisului se regăsesc și cele privind reînființarea unor foste așezăminte monahale din Dobrogea. Astfel, la data de 1 Martie 1991, Permanența Consiliului Eparhial a hotărât reînființarea Mănăstirii ”Sfânta Elena de la Mare”. I.P.S. Lucian, alături de un sobor de preoți, în ziua de marți, 14 mai 1996, avea să pună piatra de temelie a noului așezământ monahal “Sfânta Elena de la Mare” din satul Schitu, comuna Costinești, nu foarte departe de vechiul amplasament al celui desființat în anul 1950, cu dorința de a impulsiona viața monahală, dar și pentru a revitaliza viața creștină a acestui tărâm apostolic dintre Dunăre și Mare. Sfințirea bisericii cu hramul “Sf. Împărați Constantin și Elena” a fost realizată la data de 21 mai 1998 de I.P.S. Lucian, iar a picturii, câțiva ani mai târziu, la 29 mai 2005 de către I.P.S. Teodosie, în prezența ctitorilor și a stareței, Stavrofora Maria Vasile, care în data de 1 Decembrie 2005, a trecut la cele veșnice. La data de 4 martie 2006 a fost instalată noua stareță, de către I.P.S. Teodosie, Stavrofora Cipriana Negoescu, prin strădania căreia este dusă mai departe monastica de obște a acestui sfânt lăcaș. După ce s-au efectuat renovările exterioare și restaurarea picturii, pe 20 mai 2012 s-a săvârșit resfințirea bisericii de către I.P.S. Teodosie cu un sobor de preoți și diaconi, eveniment la care au participat mulți credincioși.Biserica Mănăstirii “Sfânta Elena de la Mare” adăpostește moaște ale Sfinților Mucenici, Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, județul Tulcea.
DATE DE CONTACT MĂNĂSTIRE. [HRAM] „Sf. Elena de la Mare”; [ADRESA] Comuna Costinești, județul Constanța,; [OFICIU PAROHIAL] Mail sfantaelenadelamare@gmail.com.
