Parohia ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” Oituz
A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE
(TOPONIMIE, PREZENTARE GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ISTORICO-DEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC)
Localitatea s-a format în anul 1923 după exproprierile făcute de pe moșiile lui Luca Ionescu și Voicu Voievod. În urma acestei exproprieri au fost împroprietăriți văduvele și orfanii luptătorilor căzuți în Primul Război Mondial în Valea Oituzului, Mărăști și Mărășești (beneficiarii fiind aproximativ 45 de familii).
Originari din comuna Luizi Calugara, județul Bacău, familiile dominante: Adam, Butacu, Butacel, Sascau, Sabau, Coceanga, Ferent, Ghenta, Varga, Horvat, Pal, Palcau Sascau, Matei, Chius, Chiricheș, Cuna, Timpu, Bogdan etc. de confesiune religioasă romano-catolici, s-au așezat la sud de localitățile Mihail Kogalniceanu și Sibioara, la o distanță de aproximativ 7 km la vest de orașul Năvodari, între DN București-Constanța-Tulcea.
Locuitorii satului Oituz erau romano-catolici și făceau parte din Parohia Mihail Kogalniceanu. Aceștia au fost ajutați de populația de etnie germană din M.Kogalniceanu și astfel s-au încheiat căsătorii mixte, cumetrii. În perioada 1923-1940, o parte din populația Oituzului migra la locul de baștină, din toamnă până în primăvară, urmând ca primavara să se întoarcă și să lucreze pământul. Deoarece „vara mișunau șerpii și iarna urlau lupii”, unii locuitori ai Oituzului de atunci au renunțat la terenuri, migrând în Continentul Nord American și înapoi în Moldova.
În sat au rămas 8 familii: Butacel Mihai, Tulbure Dumitru, Pal Anton, Palcau Iosif si Chius Verona. Aceștia și-au construit căsuțe din chirpici renunțând la bordeie după modelul caselor nemțesti – tip vagon.
În anul 1940, datorită conjuncturii istorice, germanii din Romania au fost repatriați. Așa s-a întâmplat si cu germanii din M.Kogalniceanu. A fost o pierdere grea pentru locuitorii cu care au conviețuit printre care și ceangâii din Oituz. Unii locuitori din Oituz au cumpărat vite de povară, cai, atelaje agricole și chiar pământ. În perioada celui de-al doilea război mondial au suferit mult și au luptat în fronturile de est și vest, mulți fii ai satului au murit pe câmpurile de luptă.
După anul 1945, la al doilea val de împroprietărire au fost împroprietăriți cei ce au luptat în război (aproximativ 15 familii). În urma împărțirii Europei în influențe: la vest capitalism și la est comunismul, Germania fiind divizată și ea în două, nemții repatriați în anul 1940 în Germania și căzuți în influența sovietică, au fost aduși înapoi în locurile natale-M.Kogalniceanu. Acolo nu și-au mai găsit locuințele pentru că au fost ocupate de populația aromână. Au fost nevoiți să se stabilească la rudele lor din Oituz: Fehndric, Arnold, Drese, Wacner, Streille, Roloshi, Rujanschi etc. o parte din acești nemți fiind deportați în URSS, pentru reconstrucție.
Până în anul 1990 demografia Oituzului a fost în medie de 509 copii de familie, având aproximativ peste 700 de suflete, din care aproximativ 110 au rădăcini de etnie germană. O parte au emigrat după anii ’90 în Germania, iar ceangâii, au plecat o parte la muncă în Europa (Italia, Spania, Grecia).
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE
Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și împreună lucrarea Sfântului Duh, s-a ridicat biserica cu hramul ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena’’ din parohia Oituz, satul Oituz, comuna Lumina, județul Constanța, Protoieria I Constanța, între anii 2010-2011. Sumele necesare construcției au fost oferite cu generozitate și credintă de domnul Chiru Dumitru și doamna Maria Lalău, iar terenul a fost donat de Consiliul Local al Primăriei Lumina. Slujba de sfințire a Sfântului Lăcaș a fost oficiată în data de 15.05.2011 de Înaltpreasfințitul dr.Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului.
C. CIMITIRUL
Satul Oituz deține un cimitir administrat de Primăria Lumina.
D. DATE DE CONTACT PAROHIE
[HRAM] SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA
[ADRESA] STR.TEILOR NR.3
[OFICIUL PAROHIAL] TELEFON: 0749105050
E-MAIL parohiaoituz1@yahoo.com
