Prinii locuitori ai satului Plopeni au fost turci şi locuiau aici împărţiţi în două sate: Cavaclar şi Mangaci. Primii români sosiţi aici au fost crescători de oi din Transilvania. Înmulţindu-se românii tuci au plecat în alte sate, cu timpul românii devenind majoritari, mai ales după primul război mondial. În acest fel cele două sate turceşti s-au unit, satul nou creeat numindu-se Plopeni.
În anul 1908 au început lucrările la biserica satului Sfântul Dumitru, conduse de inginerul arhitect Niculcea, lucrări care s-au finalizat în anul 1909. Pe 8 noiembrie 1910 biserica a fost sfinţită de Nifon Niculescu, episcopul Dunării de Jos. În timpul primului război mondial biserica a fost devastată de armatele otomane care au luat toate veşmintele şi obiectele de cult şi au spart Sfânta Masă din altar. Între 1919-1920 biserica a fost restaurată, iar în anul 1926 a fost pictată de pictorul Marincea Stănescu din Bucureşti.
Pictura în stil neobizantin şi tehnică în ulei a fost sfinţită de Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei pe 14 noiembrie 1926.
