A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIME, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL ECONOMIC]
Atestările documentare cu privire la satul de reședință al comunei datează din secolul I I.Hr, după cum urmează: în timpul ocupației romane, localitatea s-a numit Vicus Clementianensis; la jumătatea secolului al XIII-lea, pe vremea ocupației otomane, localitatea s-a numit Kara Murat; în perioada anilor 1930, Ferdinand I, pentru ca abia în anul 1948 aceasta să dobândească denumirea de Mihail Kogalniceanu. Comuna se află la o distanţă de 26 km de municipiul Constanţa, şi se învecinează cu următoarele localităţi: Lumina şi Corbu la est; Castelu, Cuza Vodă, Nicolae Bălcescu la vest; Târguşor şi Cogealac la nord; Ovidiu şi Lumina la sud. Locul în care se află comuna a fost ocupat inițial de triburile tătare emigrate din Crimeea, stabilite în urmă cu aproximativ 500-550 de ani, perioadă în care localitatea a purtat numele de Kara Murat (Murat cel Negru), numele unui conducător tătar. Teritoriul a fost stăpânit de tătari pâna în anul 1877. În perioada 1873-1883, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). 
În anul 1900, la douăzeci de ani de la începutul colonizării, Caramuratul îşi schimbă cu totul înfăţişarea, elementul românesc predominând peste tot.
Astfel, în 1907 în Caramurat s-a deschis prima Bancă Populară numită Mircea cel Bătrân, apoi în 1913 – ia fiinţă o nouă Bancă Populară numită Principele Nicolae. Caramuratul deţinea la acea vreme două brutării, o fabrică de ulei, două fabrici de ţiglă. În anul 1930 comuna îşi schimbă numele în Ferdinand I. În 1934-1935 se construieşte uzina electrică, cantonul zootehnic, cantonul agronomic şi cel silvic, toate concepute pentru realizarea satului model la nivelul judeţului, din inţiativa şi cu strădania lui Vasile P. Sassu – Ministrul Agriculturii şi Domeniilor Statului . După terminarea războiului de independență, când Dobrogea intră în componența României, apar primii locuitori români. Un rol deosebit de important în stabilirea mocanilor (crescători de oi) l-a avut Mihail Kogălniceanu care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a încurajat luarea în stăpânire a pământurilor de către români. În intervalul care corespunde ocupării acestor locuri de către mocani, au venit din Crasna familii de nemți, născuți în regiuni germane precum Landau sau Pădurea Neagră, care pribegeau prin Polonia.
Venirea acestora era încurajată chiar de regalitate, dominată pe atunci de o casă germană. În 1940, în urma modificărilor de granițe dictate de Hitler, foarte mulți germani s-au întors în țara de origine, rămânând în localitate doar 10-15 familii. Plecarea germanilor, de fapt strămutarea acestora, s-a făcut sub promisiunea că bunurile lăsate aici vor fi echivalent returnate la sosirea în Germania. A existat o înțelegere privind despăgubirile plătite de statul român, în principal în ce privește aprovizionarea armatei germane: această ințelegere a anulat de drept viitoarele cereri de reîmproprietărire. Ca urmare a războiului greco-turc (1919-1922), foarte mulți greci s-au refugiat din Turcia în Grecia, iar populația musulmană din Macedonia și Creta în Turcia. Liga Națiunilor a intermediat locurile de muncă agricole sau industriale ale refugiaților greci în Grecia. Acest lucru a determinat perturbații demografice și desproprietărirea aromânilor din Veria, Vedena, Meglenia, și Caterina, în cea mai mare parte crescători de oi. Cu sprijinul autoritaților române, aceștia au emigrat în Dobrogea și au ocupat tocmai locuințele părăsite de către germani. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mihail Kogălniceanu se ridică la 9.978 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.072 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (87,31%). Principalele minorități sunt cele de tătari (3,24%) și romi (2,45%). Pentru 5,74% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,86%), dar există și minorități de musulmani (4,65%) și romano-catolici (2,2%). Pentru 5,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]
Constructia bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a început în anul 2002 luna iunie și s-a finalizat în luna mai 2006. Ansamblul este alcătuit din două construcții de cult: biserica cu demisol pe toată suprafața și clopotnița. De asemenea, o parte a istoriei bisericii se gaseste în textul
[PISANIE] situat la intrarea în biserica și al cărui conținut îl reproducem în continuare: cu voința Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu desavârșirea Sfântului Duh s-a construit această biserică purtând hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, începând cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Lucian și continuând cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Teodosie al Arhiepiscopiei Tomisului. Începând cu luna iunie 2002, biserica de la demisol s-a definitivat și sfințit de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teodosie, în anul 2002 la 8 noiembrie. În anul 2006, încheindu-se lucrările de construcție a bisericii și clopotniței, au început lucrările de pictură. Fondurile în sumă de 2.092.000 lei au însemnat dărnicia credincioșilor întregii localități. Și-au adus aportul deplin onorific, arhitect Poenaru Doina, ing. Oprea Gheorghe, ing. Tase Nicolae, ing. Algiu Mircea. Constructori – d-l Raceanu Gheorghe, d-l Kerim Niat, d-l Constandache Aurelian. Între anii 2006-2009 biserica a fost împodobită cu pictură în tehnica ,,fresco” de mâna zugravului bisericesc Ioan Borloveanu din Ponoarele Mehedinți. Slujba de sfințire a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop dr. Teodosie al Arhiepiscopiei Tomisului, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, în ziua de 18 iulie 2009.
[ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este construită în plan treflat, specific stilului muntenesc și dominat de o turlă înaltă și amplă ce se descarcă pe cele trei abside ale altarului și naosului precum și pe arcul pronaosului, edificiul se impune chiar din exterior prin sobrietatea și masivitatea volumelor. Aspectul arhitectural al bisericii este dat de o combinație de elemente dobrogene, muntenești, iar la partea superioară a pereților se află un șir de ocnițe moldovenești. Turla pe exterior este decorată cu profile și ancadramente în jurul ferestrelor elegante iar învelitoarea bisericii este din tablă galvanizată. Clădirea clopotniței are la parter un spațiu de trecere spre biserică închis cu porți metalice și pe cele două laturi o încăpere pentru pangar, o încăpere în care se aprind lumânări și scara de acces pentru platforma superioară a clopotniței la nord. Trebuie amintit că această construcție impresionantă a fost ridicată cu sprijinul material al enoriașilor din comuna Mihail Kogălniceanu, Județul Constanța. Sfințirea Bisericii a avut loc în ziua de 18 iulie 2009 și a fost săvârșită de Înaltpreasfintitul Arhiepiscop Dr. Teodosie al Tomisului. [ȘIRUL PREOȚILOR] Dintre preoții care au slujit în această sfântă biserică amintim: Pr. Ilie Vasile (2002-2005); Pr. Dima George (2005- …); Pr. Gunea George (2002- până în prezent); Pr. Bârliga Dragoș (2007 – până în prezent); Pr. Casin Marian (2011 – până în prezent); Pr. Tătaru Neculai (2014 – până în prezent).
[PICTURA] Între anii 2006-2009 biserica a fost impodobită cu pictură în tehnica fresco de zugravul bisericesc Ioan Borloveanu din Ponoarele, Mehedinți. [ANEXE] Clopotnița, detașată de biserică, este construită din zid și învelită cu tablă.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare.
C. CIMITIRUL Nu deține cimitir
D.ACTIVITATI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE] Ocazional parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române „Hristos împărtășit copiilor”.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE, [HRAM] ,,Sfintii Arhangheli Mihail și Gavriil”, [ADRESA] Str. Tudor Vladimirescu, Nr. 80 A, Comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța: [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.
Bibliografie
1. P. VA. GH. PUŞCAŞU ȘI GH. M. PUŞCAŞU INVAŢATORI, Studiu Monografic asupra Comunei Ferdinand I, Caramurat) Jud. Constanta
2. Cartea de aur a Comunei Mihail Kogalniceanu, Lucrare elaborata de Asociatia Nationala, Cultul Eroilor, Constanta.
3. Centru de Resurse pentru Diversitate Etnocultura
