A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în comuna Gârliciu, jud. Constanța, aparţine de protopopiatul Carsium şi se află în extremitatea nord-vestică a judeţului la o distanţă de 18 km nord de cel mai apropiat oraş – Hârşova şi la 102 km nord-vest de reşedinţa de judeţ Constanţa. Denumirea sub care apare comuna Gârliciu se trage de la valea de hotar în partea de nord a satului care are o deschizătură ce seamănă cu un „gârliciu de groapă” . După academicianul Iorgu Iordan, originea toponimului Gârliciu are la baza apelativul „gârlici” care ar însemna „vale îngustă”. Localitatea Gârliciu a fost atestată documentar încă din secolul al XI-lea ca aşezare închegată, însă dovezi mai amănunţite încep să apară pe vremea ocupaţiei otomane, deci ulterior anului 1417. După 1800, pe lângă românii veniţi din Muntenia şi Moldova, încep să se aşeze în Dobrogea unii păstori transilvăneni veniţi cu oile la păscut. Pe la 1850, se găseau români în multe sate „dobrogene” între care este enumerat şi satul Gârliciu.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Primul locaş de cult al satului a existat din vremuri îndepărtate. Era cunoscut sub numele de „Bisericuţa” şi data construirii sale nu poate fi stabilită cu exactitate, însă credem că „s-a născut odată cu satul”. Era o construcţie cu dimensiuni de 4-5,5 m din zid de pământ şi acoperiş de papură. A dispărut cu totul între anii 1938-1939 poate şi datorită faptului că de foarte multă vreme fusese construită în sat o biserică nouă. La o distanţă de circa 200 m NV de fosta bisericuţă s-a construit actuala biserică a parohiei noastre între anii 1862-1865 când a fost şi sfințită. A fost ridicată prin contribuţia în bani şi muncă a credincioşilor, având de la început hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Este zidită din var şi piatră adusă cu mare greutate de la străvechea cetate romană Cius ce se află la o distanţă de 4-5 km. Forma în care s-a construit este cea de cruce treflată şi are o suprafaţă de circa 270 mp.
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] În anul 1902, biserica a suferit reparaţii capitale. Astfel, au fost înălţate zidurile cu cărămidă, a fost montat acoperiş nou alcătuit din grinzi noi, asterială şi tablă galvanizată, au fost construite două turle egale ca mărime: una în centrul bisericii, iar cealaltă deasupra pridvorului unde au fost montate ulterior (1922 si 1928) două clopote de foarte bună calitate ce au dimensiuni diferite. În prezent pe acoperiş se mai află două turle foarte mici de circa 1 m înălțime în părţile laterale ale Sfintei Biserici, iar clopotele au fost montate într-o nouă clopotniţă construită din structuri metalice în anul 2001 în partea de miazazi a Sfântului Altar. Interiorul Sfintei biserici a fost îmbrăcat cu pictură bisericească încă înainte de anii 1920, care s-a degradat şi a fost nevoie de o nouă pictură, lucrare realizată între anii 1986-1989, printr-un efort foarte mare de contribuţie al întregii comunităţi, sub conducerea preoţilor Alistar Grigore, Guran Ilie, Ioan Râşnoveanu, Mihai Jan. Între anii 2008-2012, Sfânta biserică a fost înfrumuseţată cu o nouă catapeteasmă frumos sculptată în lemn de stejar împreună cu icoanele aferente precum şi cu trei policandre de o rară frumuseţe, toate prin grija şi strădania primarului Cinpoiaşu Constantin.
[PISANIE] Deasupra uşilor de la intrare se află Pisania bisericii care are următorul cuprins: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului, cu desăvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit acest sfânt lăcaş cu hramul Sfântului Nicolae în anul Domnului 1865”. În anul 1902, bisericii i s-a făcut prima restaurare. Între anii 1986-1989, în timpul păstoriri Înaltpreasfințitului Antim Nica, Arhiepiscopul Tomisului şi al Dunării de Jos, s-au executat lucrări de înfrumuseţare cu pictura din nou în frescă, cu osteneala preotului paroh Ioan Râşnoveanu şi cu contribuţia preotului Mihai Jan şi a enoriaşilor din Gârliciu. Pictura a fost realizată de pictorul Aurel Tudorie din Galaţi. În anul 1998 au fost iniţiate de către preotul Mihăiţă Zaharia lucrările de reparare a acoperişului, exeriorului bisericii şi a casei parohiale, au fost ridicate clopotniţa şi gardul cimitirului, lucrări ce au fost finalizate cu ajutorul primarului Constantin Cinpoiaşu şi a credincioşilor din parohie, în anul 2001 Protopop de Hârşova fiind Vasile Costea, în timpul arhipăstoririi Înaltpreasfințitului dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, care a şi sfinţit biserica în data de 7 octombrie 2001. În faţa bisericii se află monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, ridicat în anul 1930, iar lângă locul vechii bisericuţe se află monumentul eroilor din al II-lea Război Mondial. Casa parohială se află lângă biserică şi a fost construită în anul 1935 prin contribuţia şi strădania credincioşilor.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare.
[ŞIRUL PREOŢILOR] Dintre preoţii care au slujit în biserică, amintim pe: Gheorghe Artenie (1865-1879), George Ivanov (1879-1898), Neculai Popescu (1898-1934), Gheorghe Uzuna (1934-1977), Constantin Perianu (1946-1956), Grigore Alistar (1978-1987), Ioan Râșnoveanu (1989-1991), Tudorel Iordache (1991-1992), Mihai Jan (1992-1997), Zaharia Mihăiţă 1997 – în prezent.
C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir.
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Principala activitate este cea legată de interacțiunea directă dintre preot și credincioși, preotul răspunzând prin mijloace specifice nevoilor duhovnicești ale credincioșilor. Au fost organizate colecte în bani, alimente, îmbrăcăminte, oferirea de mese calde unui numar de 10 copii, vizitarea bolnavilor, etc.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ierarh Nicolae”; [ADRESA] Str. Constantin Brâncuși nr.6, comuna Gârliciu, jud. Constanţa; [OFICIU PAROHIAL] e-mail: parohiagarliciu@yahoo.ro Nu are telefon și site oficial.
BIBLIOGRAFIE: D. Sandru, Mocanii în Dobrogea; Iordan Iorgu, Toponimia românească; Ifrim Nicolae, Monografia localității Gârliciu; T. Mateescu, Știri noi despre prezența mocanilor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane – Revista arhivelor nr.3 (1971); Arhivele Naționale Constanța, fond Protoieria Carsium, Monografia localității Gârliciu.
