A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Castelu este situată în satul Castelu, comuna Castelu, județul Constanța; comună amplasată în centrul judeţului Constanţa, la o distanţă de 30 km de municipiul Constanţa şi 6 km de oraşul Medgidia. Din punct de vedere geografic, teritoriul așezării rurale se încadrează în marea unitate geomorfologică şi structurală a Dobrogei de Sud, cu un relief reprezentat de o câmpie învălurată, în care văile converg în Valea Carasu. Teritoriul face parte din versantul nordic al bazinului hidrografic al Văii Carasu. Descoperirile arheologice dovedesc existenţa unei civilizaţii înainte de secolul al II-lea e.n.. Perioada feudalismului timpuriu este cunoscut pe teritoriul comunei Castelu prin descoperirea, în anul 1957, a unui cimitir feudal timpuriu. Satul Castelu a fost înfiinţat în anul 1830 de către un grup de 30 de familii de tătari, veniţi din stepele Basarabiei, în urma războiului ruso-turc din Crimeea, peste populaţia băştinaşă, pe Valea Chiostel. Noii veniţi şi-au întemeiat aşezarea Chis-Tel (Spin), iar mai târziu au numit-o Chistel. În drum spre Occident, vicontele Alexis de Valon a lăsat câteva însemnări referitoare la așezările dobrogene din anul 1843. „După miezul zilei, călătorul ajunge la un adăpost de scînduri văpsit în verde, ridicat de Compania Dunăreană în folosul călătorilor, iar împrejur cîteva căsuțe alcătuiau împreună un sat numit «Keustelli» (Chiostel). «În față, o vale îngustă e tot ce mai rămâne din vestitul canal al lui Traian»” . Pe la anul 1885, au venit 10 familii de mocani ardeleni care au fost împroprietărite cu 140 ha pământ. Din punct de vedere administrativ, începând cu anul 1885 și până în 1911 satul Chiostel a aparţinut de comuna Alkapâ (Poarta Albă) , din 1926 a devenit reședință de comună, de care depindea satul Caratai/Karatai (Nisipari) .
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica a fost construită pe vremea preotului Teodor Martinescu , paroh al bisericii din Docuzul/Docuzol (azi Cuza Vodă), de care depindea din punct de vedere eclesiastic biserica din Castelu. Bisericile satelor Castelu și Nisipari au fost filiale ale parohiei Cuza-Vodă, iar în data de 1 septembrie 1942 s-a constituit parohia Castelu.
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Construcția bisericii este în stil bizantin, în formă de cruce (dimensiuni: lungime 25 m, lățime 12 m, înălțime 14 m), cu o absidă principală și două laterale, cu calote semisferice pe naos, prevăzută cu trei turle, dintre care una octogonală cu calotă semisferică. Pronaosul este despărțit de naos printr-un arc lat și are bolta semicilindrică. Construcția edificiului de cult a fost începută în anul 1908, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă galvanizată. Piatra pentru temelie a fost adusă, cu căruțele, din cariera de piatră din Castelu. Pictura fost realizată de către pictorul Gheorghe Mihăiescu, din localitatea constănțeană Țepeș Vodă, în stil realist, tehnica tempera. Lăcașul de cult a fost sfințit în ziua de 29 iunie 1916, așa cum reiese din
[PISANIEI]: „Cu ajutorul lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit pusu-sa temelia acestui sfânt Locaș din com. Chiostel, jud. Constanța, în anul 1908, în zilele M.M.L.L. Regelui Carol I și Reginei Elisabeta și sa sfințit în ziua de 29 iunie 1916 sub domnia M.M.L.L. Regelui Ferdinand I și Reginei Maria și sub păstorirea spirituală a P.S. Episcop Nifon Niculescu, ministrul cultelor fiind I. G. Duca, prefect de Constanța Gh. Mumuianu, iar protoiereu I.T. Protopopescu și paroh T. Martinescu. Acest locaș s-a ridicat cu cheltuiala obștei locuitorilor din acest sat și prin stăruința următorului comitet: I.S. Popa – președinte, I. D. Necula, casier, A. Sbarcea, R. Viciu, D.B. Cojocaru, St. Moflic, I.T. Florea, S. Panțuru, P. Gârbă, C. Oprică, I. Micu, I.D. Chiru, At. Ruse, G. Munteanu și R.P. Moflic – membri. Pictor: G. Mihăescu.” În data de 12 decembrie 1926 episcopul Gherontie a sfințit biserica din comuna Chiostel (azi Castelu), precum este consemnat într-o știre publicată de revista eparhială „Tomis”, a Episcopiei Constanța.
După cutremurul din anul 1940, turla mare a fost încinsă cu două șine de fier, iar turla mică a fost demolată și reconstruită de la bază, în anul 1942. Și în data de 4 martie 1977, după cutremur, una dintre turlele mici a căzut și a fost afectată, într-o măsură mai mică, turla mare. De-a lungul vremii, au fost executate mai multe lucrări de reparații, consolidări ale lăcașului de cult și modernizări (anii 1958, 1967, 1973, 1981, 1985-1991, 2003, 2004, 2007, 2009).[PICTURA] O comisie a constatat compromiterea picturii inițiale și faptul că nu avea valoare de patrimoniu, astfel că, în data de 15 iunie 1988, pictorul Anghel Iancu Costel a început repictarea bisericii în tehnica fresco. În urma reparațiilor capitale, realizate sub coordonarea preotului Preda Gheorghe Savu în 30 ianuarie 1991 Arhiepiscopul Lucian, al Tomisului, a sfințit biserica, fără a se umbla însă la Sfânta Masă. „Cu vrerea Tatălui Celui în Treime preamărit, săvârșitu-s-a reparația și pictura acestui sfânt locaș în anul 1990, în timpul păstoririi P.F. Patriarh Teoctist, sub îndrumarea P.S. Episcop Lucian Tomitanul, P.C. Protopop Copacencu Vasile, preot paroh fiind Preda Gh. Savu. Pictura a fost executată în tehnica fresco de pictorul Costel-Iancu Anghel”, este textul. În anul 2001, biserica filială din satul Nisipari a devenit parohie de sine stătătoare, iar în 2013 a fost înființat postul de preot II, coslujitor fiind pr. Constantin Ciobanu. [ANEXE] În anul 1987 a fost construită clopotnița bisericii „Adormirea Maicii Domnului, între anii 1991-1993 a fost zidită casa parohială, iar în 2005 familia C. Ilie a înălțat o troiță în curtea bisericii.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare.
[ŞIRUL PREOŢILOR] care au păstorit comunitatea satului Castelu: pr. Teodor Martinescu (1908 – 31 iulie 1919), pr. Gh. Stănescu (paroh în localitatea Tortoman, a girat parohia în perioada 1 ianuarie – 31 martie 1920), Pr. Emanoil Mărculescu (1 aprilie 1920 – 30 august 1942), Pr. Ion Stoian (18 octombrie 1940 – 31 iulie 1971), pr. Ioachim Vasile (preot girant, parohia Poarta Albă, 25 august 1971 – ????), pr. Ion Aldea (????? – 30 noiembrie 1984), pr. Gh. Savu Preda (1 decembrie 1984 – 31 decembrie 1990), pr. Nicu Mihăilă (girant, parohia Poarta Albă, 1 ianuarie – 2 februarie 1991), pr. Nicolae Costea (1 martie 1991 – prezent, paroh) și pr. Constantin Ciobanu (2013 – prezent).
C. CIMITIRUL. Cimitirul localității este administrat de Consiliul local Castelu; cele mai vechi morminte datează din anul 1940. Aici este înmormântat pr. I. Stoian.
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din eparhie și din țară.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] Str. Bisericii nr. 1, comuna Castelu, judeţul Constanța; [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon şi site oficial.
Bibliografie:
1. *** Informațiuni în „Tomis”, an IV (1927), nr. 1-2, ianuarie – februarie, pp. 31 – 32.
2. *** Tabloul de împărțirea administrativă a Județului Constanța în „Analele Dobrogei: Revista Societăţii Culturale Dobrogene” an VII (1926), Cernăuți, pp. 152-160.
3. Confort, S., Album dobrogean pe anul 1911, Constanța și Tulcea, p. 23.
4. Drăgoi, Preot Eugen, Locașurile sfinte din eparhie și slujitorii lor, în „Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi”, Galați, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, 1981, pp. 151-173.
5. Georgescu, Ioan profesor secundar, Românii transilvăneni în Dobrogea în „Analele Dobrogei” an X (1929), fasc. 1-12, Cernăuți, Institutul de Arte grafice și Editura „Glasul Bucovinei”, p. 168.
6. Ionescu, Căpitanul M. D., Dobrogia în pragul veacului al XX-lea. Geografia matematică, fisică, politică, economică și militară. Partea I, București, 1904.
7. Karadja, Constantin I. Călătoria unui Frances prin Dobrogea pe la 1843, în „Revista istorică” an XIV (1928), nr. 10-12, octombrie-decembrie, pp. 364-366.
8. Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României: alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, volumul 2, Bucureşti, Stabilimentul Grafic J. V. Socecŭ, 1899.
