A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTARE GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Orașul Cernavodă (apa neagră) datează din perioada elenistică, fiind și scaun Episcopal. Denumirea mai veche este Axiopolis (forma sub care a ajuns până la noi prin intermediul izvoarelor antice); ar putea să fi fost derivată prin elenizarea sa dintr-o rădăcina tracică (aksena= neagra, întunecată). Cernavodă de astăzi (sec.XXI), este un oraș din județul Constanța, Dobrogea. Localitatea are port la Dunăre, iar în apropiere se află Centrala Nucleară, singura din România. Orașul este un nod de comunicații de interes național. La Cernavodă s-a descoperit un mare cimitir neolitic aparținând culturii Hamangia, cu aproximativ 400 de morminte din care au apărut celebrul cuplu statuar ,,Gânditorul” și ,,Femeie șezând” pe dealul Sofia. Cimitirul de la Cernavodă reprezintă marele cimitir neolitic descoperit în România, comparabil cu cel descoperit ulterior la Cernica (București), aparținând culturii Boian.
Gânditorul și statueta feminină de la Cernavodă au fost reproduse în lucrări de specialitate și studii monografice din străinătate, fără a mai vorbi de literatura arheologică și de artă din România, în care figurinele de lut ars ale culturii hamangia au fost reproduse și publicate în repetate rânduri. Grigore Florescu efectuând săpături arheologice în 1936 lângă Cernavodă scoate la iveală din blocurile de piatră paralelipipedică chipul lui Hercules Saxanul. Grigore Florescu și-a publicat observațiile arheologice într-un raport care a văzut lumina tiparului în paginile revistei constănțene ,,Analele Dobrogei” în 1936. Cariera a fost datată în ansamblul ei în epoca romană. Urmele de foc ar constitui indiciul practicării cultului lui Hercules Saxanus în cariera de la Cernavodă. Cercetătorul Petre Diaconu, consideră ca o ipoteza că ,,resturile de carieră cercetate de Grigore Florescu sunt din veacul al X-lea și nu din perioada romană. De numele vechiului Axiopolis, denumirea străveche a orașului, se leagă sfinții mucenici Chiril, Chindeu și Dasie, pomeniți în calendarul ortodox la 26 aprilie. Sfântul Chiril era fără indoială martirul cel mai popular la Axiopolis. Era cu siguranță un martir local, originar din Axiopolis, care a suferit acolo moarte martirică, probabil în ziua de 26 aprilie. Existența și cinstirea lui deosebită în acest oraș e confirmată și de istoricul Procopiu (sec. VI), care, vorbind despre fortăreața de lângă Axiopolis restaurată în secolul VI de Justinian (la Hinog, spre sud de Cernavodă), spune că, ea purta numele Sfântului Chiril, fiind pusă sub patronajul său. O scurtă inscripție grecească de la începutul secolului IV, descoperită în 1947 de Ion Barnea la Axiopolis, una din cele mai vechi inscripții creștine din toată Dobrogea, vine să confirme existența și cultul comun al celor trei martiri la Axiopolis. În ,,Notitia Episcopatum”, o listă a episcopiilor din cuprinsul patriarhiei Ecumenice cu sediul la Constantinopol, de la începutul secolului al VI-lea aflăm că la Axiopolis exista o episcopie subordonată mitropoliei și arhiepiscopiei de Tomis. Episcopia de la Axiopolis a fost înființată la începutul secolului al VI-lea și a funcționat până la căderea limesului dunărean sub presiunea marilor invazii avaro-slave din anul 602. De curând a fost pus în lumină un izvor clar care atestă existența unei episcopii la Axiopolis. Știrea se găsește într-un tratat de transferuri publicat de Jean Darrouzes. La nr. 53 este înregistrată episcopia de Axiopolis.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Piatra de temelie a fost pusă de pr. Dimitrie Chirescu la 21 mai 1882. Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena datează din 1895, fiind construită în stil bizantin.
[PISANIA] Deasupra ușilor la intrare se află următoarea pisanie: „Ziditu-s-a această sfântă și dumnezeiască biserică cu hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena cu osteneala domnului Atanasie Rădulescu și soția sa Elena și a fiilor Ecaterina și Constantin și a altor pioși creștini care au binevoit a ajuta după puterile lor precum și cu puternicul sprijin al domnului ministru al Cultelor, Tache Ionescu. Temelia s-a pus în anul mântuirii 1882 terminându-se cu ajutorul lui Dumnezeu la anul 1895, spre mărirea Creatorului a toate și spre pomenirea celor care s-au ostenit spre clădirea ei. Fiind pe scaunul mitropolitan din București Inaltpreasfințiasa, Mitropolitul primat al României D.D. Ghenadie, iar al Eparhiei Dunării de Jos, Preasfintiasa D.D. Partenie”.
[PICTURA] Pictura bisericii este opera renumitului pictor Nicolae Vermont. În anul 2001 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturii cu ajutorul financiar al Primăriei Cernavodă și al cernavodenilor.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Într-o carte veche a Evangheliilor, care se găsește în biblioteca bisericii, pe a doua foaie albă de la sfârșit se află o însemnare în limba turcă, latină și română. După ce chema bunăvoința lui Alah asupra sultanului, bucurii, bunăvoință către celelalte autorități, ocrotire pentru săraci și armată, terminând fiecare invocație printr-un ,,Amin”, scrie: ,,toate națiunile să fie libere în a practica datinile cultul lor, ,,Amin”, pentru Imperiul Otoman al acelui timp a declara acest deziderat național era o îndrăzneală. Însemnarea aceasta a preotului Dimitrie Chirescu putea semăna cu o completare a programului Societății de Limbă și Cultură românească. Chirescu se referea la ,,națiuni” în sensul modern al cuvântului; ,,principiul naționalităților” este o declarație națională revoluționară. Preotul Dimitrie Chirescu a adus construcția bisericii la roșu. Biserica este construită în stil bizantin, având la bază forma unei cruci bizantine cu remarca că brațul de jos dinspre apus este mai lung decât celelalte trei iar rotunda, adică centrul crucii, se încheie sus cu o cupolă sprijinită pe patru arce de boltă din care trei deschid absidele laterale (strane și altarul). Stâlpii ornamentali la extremitățile de sus și care susțin atriumul sau aula, cât și bolta rotunda și mare, precum și ferestrele dreptunghiulare cu extremitatile de sus bine lucrate, sunt tot în stil bizantin. Interiorul este compus din pridvor, naos și altar. În pridvor nu sunt zugrăvite scene paradisiace cum este în uzul bisericesc în genere, ci la intrare sunt zugrăvite chipurile regelui Carol I și al reginei Elisabeta – ulterior șterse, apoi chipul episcopului Partenie, cel ce a târnosit biserica precum și chipul primarului de atunci Atanasie Rădulescu. Tot aici se găsește cafasul pentru cor și pangarul. Spre deosebire de alte biserici, pridvorul nu este separat de naos nici prin zid și nici prin stâlpi. Partea bisericii dinspre pridvor, zisă în vechime biserica de sus, iar acum cunoscută ca locul unde stau femeile, are zugrăvite chipurile Sfintei Ecaterina, a Sfintei Parascheva și Cina cea de Taina. În sânul bisericii sunt pictate pe absida din stânga Învierea Domnului, pe absida din dreapta Nașterea Domnului, cum și chipurile Sfinților Mucenici Gheorghe și Dimitrie. 
Altarul destul de spațios este împodobit cu chipul Sfintei Fecioare Maria și Sfinților Părinți Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gura de Aur. Tâmpla artistic sculptată în stejar masiv, este de o armonie fără pereche. În timpul primului război mondial – 1916-1918, biserica a fost bombardată de artileria inamică. Resfințirea s-a făcut imediat după război de preotul Ioan Ciocan, parohul bisericii, iar pictura și celelalte reparații s-au făcut în 1936 din inițiativa preoților Constantin Coadă și Tudor Samoilă de către pictorul Ioanid. S-a conservat caracterul picturii lui N. Vermont, afară de turlă, care este complet opera pictorului Ioanid. În ce privește stilul este tot bizantin, reprezentând sfinți nimbați, figuri ascetice, iar podoaba vestimentației simplă.
[ȘIRUL PREOȚILOR] După preotul Dimitrie Chirescu au urmat în slujire aici preoții Frimu Athanasie apoi Nicolae Popescu, Stan Dobrescu, Ion Tincoca, Ioan Ciocan, Constantin Coada, Teodor Samuila, Marin Apostol, Gheorghe Gavan, Gheorghe Panculescu, Demir Stefan, iar în prezent Chivu Marian și Neagu Razvan. Preotul Ion Tincoca s-a născut în satul Nicorești din ținutul Tecucilor, din părinți țărani, fiind înzestrat cu alese calități și îndeosebi cu un glas frumos. A urmat seminariile din Roman și Iasi, continuându-și studiile superioare la Academia Movileană de Teologie din Kiev, ca bursier. Revenit în țară, este hirotonit diacon și apoi preot la Roman, Cernavodă și Iași. Asistentul care semnează necrologul său în Glasul Bisericii nr. 5-6 mai-iunie 1963, p. 575- 576 scrie că ,,A desfășurat o variată activitate publicistică privind problemele bisericești, prin articole în ziare și reviste, precum și în tipărituri, osârduind la alcătuirea unei ,,Concordanțe biblice a Vechiului și Noului Testament” azi trecută pe seama Sfintei Patriarhii, prin grija deosebită a Preaericitului părinte Patriarh Jutinian, spre folosința preoților și credincioșilor. (…) Înzestrat cu alese calități muzicale, prin vocație și adâncă pregătire psaltică și corală, a organizat coruri bisericești în toate localitățile pe unde și-a desfășurat activitatea. Profesor de religie la școlile din Cernavodă și apoi la Iași, duhovnic al tinerilor preoți, inspector general de Religie și autor de manuale didactice, Părintele Eugen Drăgoi ne spune că studentul Chievean Ioan, P Tincoca a făcut traduceri și a publicat: Scrierile Sfântului Efrem Sirul (vol I, Iasi, 1921, 160,p); Legendele iubirei după A Homiacov (Roman, 1899, 85 p.); Fiica căpitanului de A.S. Puskin (Roman, 1899, 200 p.) și Catehismul necredinciosului scris de P. Nilkes (Bucuresti, 1926, 192 p.), în colaborare cu arhimandritul galaction Cordun. Preotul Ioan Ciocan a fost și directorul gimnaziului ,,Principesa Elena” din Cernavodă. Preotul Constantin Coada a fost protoiereul circumscripției Cernavodă și membru în Adunarea Eparhială, membru în Consiliul Spiritual și reprezentant în Congresul Național Bisericesc din 1932-1938, professor la gimnaziul din Hârșova și apoi la gimnaziul din Cernavodă. Pentru activitatea sa a fost decorat cu Coroana României, în grad de Cavaler, Steaua României, în grad de ofițer și Răsplata Muncii pentru construcții școlare. Preotul Teodor Samuila a colaborat la diferite publicații bisericești și culturale. Preotul Marin Apostol, din spusele credincioșilor cernavodeni vârstnici, aflăm că era un om de bună comportare, evlavios și că numele de apostol i se potrivea ca ceva firesc. A publicat în revistele centrale bisericești articole și studii despre imnografia bizantină. Preotul Gheorghe Gavan s-a remarcat în viața bisericească cernavodeană printr-o preocupare culturală academică. Biblioteca cucerniciei sale a fost donată Casei de Cultură din Cernavodă, de unde aflăm ce zel cultural bisericesc a avut părintele Gavan.
C. CIMITIRUL. Preoții Dimitrie Chirescu, Marin Apostol, Gheorghe Gavan, Gheorghe Panculescu au morminte în cimitirul din Cernavodă, pe care metaforic Lucian Blaga le numește ,,ceruri deschise”, devenite tezaur cernavodean, pentru că ei au intrat spiritual în cimitir ,,în plimbare și nu în disperare”.
D.ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] La 12 octombrie 1870 se pun bazele ,,Societății Române de cultură și limbă” din Silistra. Societatea de la Silistra îl delegă pe Dimitrie Chirescu să inspecteze și să controleze școlile românești de pe malul Dunării între Silistra și Tulcea. După ce va merge la Cernavodă, va juca efectiv rolul de lider național pentru zonă. La Cernavodă a reînființat școala românească, a zidit casa parohială pe care stă scris ,,Studiul Român 1875”, adică locuința lui slujea și ca lăcaș de studio, de școală românească. Prima școală a fost înființată aici de dascălul Ioan înainte de anul 1766, fiind cea mai veche din Dobrogea.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a. ] Noul Statut al Bisericii Ortodoxe Române recunoscut de Guvernul României prin Hotărârea nr. 53 din 16 ianuarie 2008, oferă un cadru mai larg pentru cooperarea între cler și mireni, mai ales în parohie. Noul Statut oferă un cadru mai bogat pentru prezența activă a Bisericii în viața societății, folosind și mijloacele de comunicare în masă, cu scopul intensificării misiunii sale liturgice, pastorale, culturale și filantropice. În acest context, conform art. 50 lit. a) din actualul Statut se intensifică activitatea și misiunea preotului. De aceea și la parohia Sf Împărați Constantin și Elena din Cernavodă preoții sunt implicați în activitățile sociale, misionare, culturale, administrative-gospodarești și în problemele tineretului. Anual se organizează pelerinaje cu caracter cultural creștin, se predă Religia în școală, se promovează cartea religioasă în rândul tinerilor. În octombrie 2010 în biserica noastră parohială a avut loc lansarea cărții prof. dr. Constantin Miu ,,Vasile Voiculescu, poet isihast”. În 2013, 2014 s-a făcut prezentare de carte religioasă a scriitorului Adrian Georgescu numite ,,Chiliile” și ,,Rugăciunile”. Poetul cernavodean Viorel Chibzui și-a prezentat cartea ,,În Staule morale și religioase“ tot în sfânta biserică. Împreună cu Cenaclul ,,Mircea Eliade” din Cernavodă s-au realizat diferite manifestări culturale, evocând personalități precum Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Valeriu Anania, Gala Galaction. Începând cu anul 2001 Casa de Cultură și Biserica Sf Împărați Constantin și Elena devin pentru două zile în luna decembrie a fiecărui an gazdele Festivalului Internațional de Muzică Corală I.D.Chirescu. Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Dr.Teodosie spunea la ediția din 2010 a Festivalului că ,,orașul Cernavodă a devenit pentru două zile o capitală a muzicii și că Maestrul Ioan D. Chirescu s-a născut la Cernavodă și nu va muri niciodată”. Pentru că la Cernavodă au murit sute de deținuți politici la Canal, în curtea bisericii Sf. Împărați Constantin și Elena s-a ridicat un monument, sub formă de lumânare, ca un omagiu celor jertfiți în lagărele canalului. Andrei Ciurunga compunea în memorie o ,,Liturghie”: ,,Ne-am adus din închisori/ Robi ai stepei dobrogene/ să împrăștiem pe flori, roua strânsă de sub gene/ Și-am tăiat peste câmpii/ Drum cu trupurile noastre/ Valurile cenușii ale/ Dunării albastre/ Azi dormim pe câte un șir/ fără cruci, fără sicrie/ pace ție cimitir,/ fără nici o liturghie/ Candelele nu ne ard/ nu bat clopote de rugă/ Nu păzește niciun gard/ nimeni nu mai vrea sa fugă/”. Acest monument ca o lumânare ne amintește mereu că jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca în calea dreptății după cum spunea Alexandru Vlahuță.
F. DATE DE CONTACT ALE PAROHIEI. [HRAM] „Sfinții Împărați Contantin și Elena” [ADRESA] Str Mircea cel Bătrân, nr. 3 Cernavodă, jud. Constanța, cod 907210, [OFICIU PAROHIAL] parohiacernavoda_1@yahoo.ro.
BIBLIOGRAFIE
1. Berciu, Dumitru, Cultura Hamangia, Noi contribuții, Editura Academiei R.S.România, 1966.
2. Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene, Martiri și sfinți pe pământul Dobrogei de azi, în vol. ,,De la Dunăre la Mare”, Editia a II-a, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1979.
3. Chivu, pr. Marian, Cernavoda, interferențe diacronice, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2014.
4. Dragoi, pr. Eugen, Ierarhi și preoti de seama la Dunarea de Jos (1864- 1989), Galați, 1990.
5. Diaconu, Petre, Câteva considerații în legătură cu valurile din Dobrogea, în Rev. Pontica, 1980, XIII, Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța.
6. Dumitrescu, prof. univ. dr. Gheorghe, Preotul și învățătorul Dimitrie Chirescu (1842-1890), lider al mișcării de afirmare și eliberare națională a românilor din Dobrogea până la 1878, apud, prof. Tiberiu Birda, 125 de ani de școală cernavodeană, editura Mondograf, Constanța, 2001.
7. Florescu, Radu, în Octavia Cretu, Drum între ape, S.C. Argos, Editura Muntenia- Constanța, 2003.
9. Florescu, Radu, Gânditorul de la Cernavodă, în Cernavodă 1995, Aurelia Lapușan, Ștefan Lăpușan, Tiberiu Birda, Editura Mondograf – Constanța, 1995.
10. Gabor, drd. Adrian, Dobrogea în timpul lui Alexis Comneanul în ,,Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1-3, 1991, București.
11. Musat, Ion, Istoricul Orașului Cernavodă, 1938.
12. Norocel, Tomitanul, Epifanie, Figuri luminoase de slujitori bisericești din sec. al XIX-lea luptători pentru cultura și unitatea neamului, în Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi, Galați, 1981.
