A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]. Orașul Cernavodă este situat în Podișul Dobrogei de Sud, la confluența fluviului Dunărea cu Canalul Dunăre – Marea Neagră, respectiv cu văile Carasu, Tibrin și Silistea. Elementul definitoriu al orașului și teritoriului său administrativ este Canalul Dunăre – Marea Neagră, ca ax de structurare urbanistică a localității. Având în vedere că în orașul Cernavodă se află 4 parohii ortodoxe, prezentarea generală a orașului este făcută în micro-monografia parohiei Cernavodă I, “Sfinții Împarați Constantin și Elena”. Parohia Cernavodă IV este situată în cartierul Columbia din orașul Cernavodă, județul Constanța. Cartierul Columbia este localizat în partea nord vestică a orașului Cernavodă, într-o zonă mai greu accesibilă, ascunsă după dealul pe care se afla restul localității. I se spune Columbia deoarece în acest loc a funcționat o refinărie de petrol a unui columbian, naționalizată de stat în anul 1947. Dat find faptul că rafinaria nu mai avea sursă de petrol, înca de la începutul celui de al doilea război mondial rafinăria este închisa, iar în anul 1949 pe terenul și în clădirile rafinariei ia naștere colonia de muncă de la Cernavodă. Potrivit datelor oficiale în perioada anilor 1949-1953 cand au început lucrările la construcția Canalului Dunare-Marea Neagră, lagărul de muncă de la Cernavoda a fost primul din cele 14 șantiere deschise. Aici se aflau între 1200 si 8000 deținuti încarcerați, îngrămădiți in 16 barăci. Acum pe locul fostului lagăr se regasește cartierul Columbia, un cartier de oameni cu o situație financiară mai precară, denumit de localnici « Ferentariul Cernavodei ».
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica Parohială din cartierul Columbia a luat ființă în anul 2008 ca urmare a nevoilor spirituale ale credincioșilor din acest cartier. Terenul pe care este construit noua biserică este atribuit parohiei de către Primaria Orașului Cernavodă în urma Hotărârii Consiliului Local din 28 iulie 2008, urmând ca pe data de 16 august 2008, să aibă loc sfințirea locului unde urmează să se ridice Sfântul lăcaș de închinăciune. Până la construcția Bisericii propriu-zise, slujbele religioase au fost făcute în capela de lemn a cărei construcție a fost începuta în luna iunie 2009 și finalizate la sfârșitul lunii. Fundația acestui Sfânt Lăcaș a fost construită în anul 2009-2010. Lucrările propriu-zise la construcția Bisericii din lemn în stil maramureșean au început la sfarșitul lunii mai 2012, fiind executate de o echipă de meșteri din Bârsana Maramureș. Finalizarea lucrărilor de construcție au avut loc la sfarșitul lunii octombrie 2012, muncitorii făcând o pauză de o lună în luna august.
ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII Biserica Parohială este construită în stil maramureșean, din bârne din pin de grosime 15 cm si lățime 20 cm. Biserica este construită în formă de cruce, având altar, naos și pronaos. Dimensiunea Sfântului Altar este de 4 metri lungime si 6.75 metri lațime. Naosul are o lungime totală de 12 metri, iar în zona strănilor o lațime de 11.65 metri. Pronaosul are 2.50 metri lungime si 8.75 metri latime. Pridvorul Biseriii este de 2 metri lungime si 8.75 metri lațime. Catapeteasma s-a executat în anul 2013, fiind construită din lemn de fag, sculptată de roboți industriali, model “funie și cruci”. Strănile au o formă deosebită, fiind făcute din lemn de fag sculptat model « funie si cruci », fiind lustruite cu ceară de Karnauba. Înalțimea totală la turla Bisericii este de 23 metri. Acoperișul este executat din șindrilă din lemn de pin. Interiorul Bisericii este placat cu lambriu, fiind izolată cu un strat de fibră izolatoare, pe jos fiind dușumea din lemn.
[PICTURA] Biserica nu este pictată.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare.
[ŞIRUL PREOŢILOR] Preot paroh Radu Jan (2008 și în prezent).
C. CIMITIRUL. Singurul cimitir ortodox din Orașul Cernavodă datează din anul 1918, fiind situat în partea nord-estică a orașului. Personalitate proeminentă, fiu al Cernavodei, ID Chirescu s-a născut în anul 1842 în satul Rasova, județul Constanța. A ridicat o nouă biserică impunatoare în orașul Cernavodă inaugurând și un nou local de școală. Se stinge din viață la 13 decembrie 1890 la spitalul Brâncovenesc din București, fiind înmormântat în cimitirul Cernavodă alături de mama și cinci dintre cei 12 fii pe care i-a avut. Urmașii i-au ridicat in 1915 o cruce de marmură albă. La loc de cinste se gasește mormântul lui Tudor Stavru, unul dintre fii Cernavodei, decedat în martie 1977 la București. A fost un sportiv și cascador român, campion de kaiak kanoe. Împreună cu alți sportivi cascadori s-a aflat printre oamenii care au intervenit pentru salvarea victimelor prinse sub ruine în urma cutremurului din 4 martie 1977.
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Fiind o parohie nou înființată nu există activități culturale și filantropice în trecut.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a. ] Credincioșii din parohia nou înființată au în mare parte o situație financiară precară, preotul paroh implicându-se într-o serie de acțiuni ce au drept scop ajutorarea celor nevoiași, facând colecte de haine, alimente, obiecte de uz casnic, etc, pe care ulterior le distribuie familiilor în cauză.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] Cernavodă, județul Constanța, strada Prelungirea Salciei nr. 1; [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Parohia nu are site, adresă de e-mail și telefon.
Bibliografie:
Aurelia Lăpuşan, Ştefan Lăpuşan, Tiberiu Birda, „Cernavodă 1995” ; Adrian Carlescu „Columbia spectacolul mortii 2014”; Petre Covacef „Totul a început la Cernavodă” ; „Canalul morții” Ion Cârja, New York, 1974; Canalul Morții. Martor, Valentin Hossu-Longin, 2013 – recenzie; „Vărul Alexandru și alte povesti adevărate”, Gabriel Liiceanu, 2008 – recenzie.
