A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORIC – DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Orașul Băneasa, pe vechiul nume Parachioi, ce se traduce „Satul cu bani mulți”, o veche denumire turcească dată acestei localități, este așezată între dealuri, brăzdată de numeroase derele provenite din curgerea continuă a apelor din izvoarele naturale care șerpuiesc întregul mic orășel. Așezarea este împărțită în două de șoseaua națională nr.3 Constanța-Ostrov, la cca. 93 km. de Constanța. Dealurile care până acum 40-50 ani erau pustii și nelucrate, sunt acum împodobite cu nesfârșite parcele de viță-de-vie și de pomi fructiferi care dau un aspect pitoresc și încântă ochiul în lunile cu vegetație multă. Profilul general al comunei este cel viticol și agricol, de altfel ca și al celorlalte localități din această zonă. Pe alocuri izvoarele naturale au fost captate de către oameni și transformate în cișmele cu apă cristalină atât de necesară de-a lungul verii. Populația micului orășel Băneasa este formată din băștinași, cu excepția câtorva familii din Moldova care au fost aduse aici pentru a fi împroprietărite, acestora dându-li-se numele de „veterani”, și câteva familii de rudari creștini veniți din Bulgaria și stabiliți aici. Orașul Băneasa mai are sub administrare și satele Negureni și Făurei (pe vechiul nume Kalaici). Fostul sat Carpinis (pe vechiul nume Ghivegea) a devenit astăzi unul din cartierele micului oraș Băneasa. Pădurile din această zonă sunt abundente și dau un colorit viu și atrăgător, oferind turiștilor minunate locuri de odihnă și recreere. Ceea ce caracterizează populația orașului Băneasa este că sunt oameni liniștiți și pașnici, pricepuți la tot lucrul bun și cu credință puternică în Dumnezeu, lucru care se vede și din faptul că au zidit o biserică așa de mare. Din tradiția orală, din spusele bătrânilor, orășelul este înconjurat de numeroase denumiri turcești, care servesc drept puncte de orientare atât pentru locuitori cât și pentru cei ce vin în această localitate. Printre acestea enumerăm: „Drama” – se spune că a fost un mare oraș din timpul lui Traian și Decebal, care astăzi a dispărut; „Tengea” – loc format din tingire; „Cogeacoru”-pădure mare; „Mustafaci-Corsu” – pădurea lui Mustafa; „Valea Ozangelii” – valea lungă; „Asadac” – tarlaua unui turc cu numele de Asan, etc.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Pe locul actualei biserici nu a mai existat o alta, dar înaintea ei a fost o biserică într-un alt loc, căreia nu i-am putut stabili anul apariției și care a fost dărâmată în anul 1900, probabil din dorința de a se zidi alta, prima biserică fiind zidită, după cum se știe, din bârne. În urma demolării nu au rămas decât câteva icoane care s-au transportat în actuala biserică, iar pe locul respectiv a rămas doar Sf.Masă cu o cruce mare de fier care și acestea au fost aduse în biserica actuală împreună cu câteva cruci de morminte. Biserica actuală este un edificiu impunător care patronează întregul orășel ce se află pe linia turistică Constanța-Basarabi-Adamclisi-Ostrov-Călărași-București. Vis-a-vis de această rută turistică menționăm că în zonă sunt mănăstiri care au o importanță covârșitoare pentru tot poporul român creștin-ortodox. Aici menționăm Sf.Mănăstire „Sf.Apostol Andrei” care este așezată exact în locul unde a poposit Sf.Ap.Andrei în perioada în care a propovăduit credința în Domnul nostru Iisus Hristos în această parte a Sciției Minor. Sf.Mănăstire Dervent deasemenea are o importanță foarte mare pentru credincioșii ortodocși. Aici întâlnim un „izvor al tămăduirii” din care doar o singură dată în an izvorăște o apă cristalină și tămăduitoare, această minune întâmplându-se doar când se prăznuiește “Izvorul Tămăduirii”. Planul bisericii este preflat, cu o arhitectură aparținând epocii renașterii, începută în anul 1904 și terminată în anul 1934.
Se vede aici greutatea cu care se lucra din cauza lipsei de mijloace de a transporta piatră și celelalte materiale. În timpul construcției localitatea Băneasa număra cca.150 de familii, care au depus eforturi susținute și muncă asiduă ca să poată realiza această frumoasă biserică. Piatra pentru construcție pentru pilaștrii exteriori și interiori cât și pentru coloanele interioare, a fost adusă din satul Lespezi, raionul Adamclisi, și s-a cioplit și șlefuit după tradiția orală de către meșterii Anastasie și Pană, despre care se spune că au fost și arhitecti și proiectanți ai clădirii. Pictorul este necunoscut. Inițial, construcția a fost zidită în stilul bisericii Curtea de Argeș, cu turlele în spirală și cu clopotnița în turla din față, însă soarta așezământului a fost cu totul vitregită de cutremurul din 1940, cand turlele au fost complet prăbușite, zidurile puternic fisurate racile evidente și azi și care prezintă un grad avansat de periculozitate pentru securitatea întregii clădiri. În interior, aspectul este sărăcăcios, cu puțina pictură, se pare în stil Bizantin, foarte uzată din cauza aceluiași pericol provocat de cutremul din 1940. În 1942 i s-au făcut reparații mari și cu mult greu s-a reușit ca turlele sa fie ridicate deasupra acoperișului. 
În restul interiorului Biserica este văruită cu bej, foarte afumată și necesită reparații urgente la exterior și pictură în interior. Locul pe care s-a zidit Biserica este armanul enoriașului Culea Gheorghe zis Chiciculea, care a făcut donație. Când s-a ridicat clădirea era la marginea satului, iar acum este chiar în mijlocul satului, oamenii construindu-și locuințe în jurul Bisericii și încercuind-o. Reparații s-au făcut în anul 1957, la exterior și acoperiș iar acum se vor face din nou lucrări de întreținere la exterior (1967). Cutremurul din 4 martie 1977 a zguduit din temelii, întregul edificiu devenind impracticabil. Între anii 1982-1984 s-au executat lucrări de reparații capitale, de consolidare și rezidire cu grija preotului Picu Viorel. O contribuție deosebită la lucrările de reparație (interioare și exterioare) au avut-o preoții Cernica Gheorghe și Chivu Marian. În timpul păstoririi Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Lucian, în anul 1995 s-a făcut reparația exterioară, preot fiind Chivu Marian cu sprijinul domnilor Manole Iana, Marcel Iana, Consiliul local, unele societăți agricole și comerciale și bineînteles cu sprijinul enoriașilor. Între anii 1999-2000 s-au efectuat lucrări de pictură în fresca în întreaga Biserică sub conducerea preotului Mustață Marius pe vremea arhipăstoririi Înaltpreasfințitului Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului. Între anii 2007-2010, parohia fiind păstorită de P.C Preot Paroh Oprea Ionut și având ca preot coslujitor pe P.C Preot Mateciuc Cristian, s-au făcut reparații capitale la exteriorul casei parohiale. S-a intervenit la structura de rezistență făcându-se subzidire de-a lungul casei, s-a turnat trotuar între casa parohialî și vecin (aprox.24 m/1.5 m).Vechea tencuială a fost cojită complet iar pereții de chirpic au fost armați cu plasă de Buzau (ochiuri de 10/10 cm) peste care s-a intervenit cu tencuială nouă, asigurandu-se astfel o structură foarte rezistentă și durabilă. În urma finisării pereților, întreaga casă a fost izolată cu polistiren de 10 cm grosime peste care s-au adăugat două straturi de adeziv Ceresit Porotherm armat cu plasă de fibră de carbon. În cele din urmă, întreaga casă a fost înfrumusețată cu tencuială decorativă Henkel Ceresit. Deasemeni, tot în aceeași perioadă s-a schimbat în totalitate acoperișul casei parohiale care prezenta un grad avansat de degradare.
Astfel,vechea țiglă a fost înlocuită cu tablă tip țiglă Careta. Atât biserica, cât și casa parohială, au fost dotate cu centrale termice tip Atmos care funcționează cu combustibil lemnos, având puterea de 25 respectiv 70 kw. Atat pentru înfrumusețare cât și pentru confortul termic au fost schimbate toate geamurile de la biserică, acestea prezentând un grad înaintat de deteriorare și care nu puteau oferi necesarul de izolare termică. Astfel, geamurile vechi cu ramă de fier au fost înlocuite cu geamuri cu rama din PVC de culoare maro și sticlă termopan. În egală măsură au fost schimbate și geamurile de la casa parohială care erau cu ramă din aluminiu și care nu ofereau un confort termic eficient. Tot în aceeasi perioada (2007-2010) s-a construit în fața bisericii (în fața intrării principale) o încăpere care deservește la aprinderea lumânărilor scoțând astfel vechile sfeșnice din biserică asigurându-se astfel o longevitate mai mare picturii care risca să se afume din cauza lumânărilor. Biserica a fost înzestrată cu un sistem de sonorizare semi-profesional care asigură o mai bună acustică în cadrul cultului divin. Catapeteasma a fost înfrumusețată cu candele aurii de diverse mărimi în număr de 7. Vechea evanghelie după Sf.Masă a fost schimbată cu una nouă aurie fiind achiziționată de la Atelierele Patriarhiei, aceasta fiind donată de doamna Rizea Florentina. Lucrarile mai sus menționate au fost realizate cu fonduri atât proprii cât și din diverse donații. Amintim de ajutorul substanțial al Primăriei orașului Băneasa, primar fiind dl Gelu Iordache, care a dat dovadă de mare atașament și respect față de P.C preot paroh Oprea Ionut și față de întreaga parohie. Tot din fondurile Primăriei Băneasa a fost schimbată și usa de la intrare care atinsese un grad de degradare destul de avansat. Astfel, vechea ușă de culoare cărămizie din lemn de stejar având sculptată Sf.Cruce, a fost înlocuită cu o ușă nouă, achiziționată din comuna Grumăzești județul Neamț pe care sunt sculptate chipurile Mântuitorului, al Maicii Domnului, al Sf.Cuv.Parascheva ocrotitoarea sfântului locaș și al întregii parohii și Sf.Ierh. Nicolae. Acesta din urmă (Sf.Nicolae) a fost sculptat în semn de respect față de dl senator Nicolae Moga care a contribuit la aducerea fondurilor necesare achiziției ușii. La lucrările mai sus menționate au mai participat cu diverse sume familiile Lazăr Dorin, Cojocaru Florin, Cazacu Ion, Colis Paul, Mocanu Ion, Leonard Chiciu și foarte multi credincioși care au contribuit cu diverse sume de bani. În anul 2013, în urma finanțării din partea Secretariatului de stat al Ministerului Cultelor s-a intervenit în renovarea capitală a exteriorului bisericii. Astfel, acolo unde a fost cazul, s-au făcut reparații de tencuială, în rest peste vechiul praf de creta (terasit) s-a intervenit cu un adeziv termo-izolator Ceresit în două straturi armat cu plasă din fibră de carbon. Apoi pe întreaga suprafață s-a aplicat un strat de tencuială decorativă în două culori. întreaga lucrare a fost executată de echipa de muncitori a Primăriei orașului Băneasa fiind pusă la dispozitia parohiei de către dl primar Ion Marin din dispozitia caruia s-au mai atribuit fondurile necesare terminării lucrării.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] După cum aspectul interior este sărăcăcios, tot așa și obiectele din Biserică nu sunt prea numeroase și nici lucrări de artă sau cu caracter, istoric sau documentar, nu există. Totuși putem aminti cateva care datează din perioada mai veche și acestea sunt: Icoana Adormirii Maicii Domnului din 1863, a Proorocului Ilie și Elisei din același an, și cărți: Apostolul (1888); Tipicul Bisericesc (1898); Catavasier (1898); Triod cu litere chirilice (1860); Penticostar cu litere chirilice (1859); Aghiasmatar (1845); Tipic Bisericesc (1851).
[ȘIRUL PREOȚILOR] Biserica s-a zidit în timpul păstoriei preoților: Roșu și Paraschiv. S-a sfințit în timpul Pr. Pintile, care este înmormântat în curtea Bisericii și după care au urmat mai mulți preoți dintre care: Pr. Ionescu, Pr. Tudorica, Pr.Vacarescu, Pr.Negrea, Pr.Vasile Ilie, Pr. Pantazi, Pr.Dinu, Pr. Gaureanu, Pr. Picu Viorel, Pr.Cernica Gheorghe, Pr. Chivu Marian, Pr. Mustata Marius și Preotii Oprea Ionut și Mateciuc Cristian.
C. CIMITIRUL.
D. ACTIVITAȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE]
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] …………………..; [ADRESĂ] …………………; [OFICIUL PAROHIAL] …………………….
