A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V.GEOGRAFIC, ISTORICO – DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în comuna Rasova, judeţul Constanţa pe malul drept al fluviului Dunărea, aşezare românească veche, pur românească. Denumirea localităţii a fost dată de turci – Rasuata de la cuvintele Rahut Suhut, adică ,,păşune bună”. Românii l-au denumit pe scurt Rasova. Încă de pe vremea romanilor se construiseră mai multe cetăţi. După cucerirea Dobrogei de către turci, aceştia au întărit şi ei Chreba, cum i se spunea pe vremuri acestei cetăţi, pentru a preveni diferitele incursiuni ale domnilor munteni peste Dunăre. Mihai Viteazul este citat şi el de cronici, ca unul care a trimis armata care a trecut prin foc şi sabie şi satul Rasova. Populaţia satului a fost numai românească, în afară de garnizoanele turceşti şi negustorilor. Numărul românilor din Rasova a fost sporit cu alţi locuitori români fugiţi de peste Dunăre din Muntenia şi veniţi în Dobrogea, stabilindu-se aici. Tot aici veneau şi numeroşi mocani cu oile lor, deoarece în apropierea acestui sat găseau păşuni bune. Mulţi mocani au rămas aici formând o bună parte din sat, numită şi astăzi mahalaua mocănească. Pe lângă aceşti mocani veniţi cu oile, după răscoala ţărănească din 1907, au fost împroprietăriţi veteranii din 1877 şi au format şi ei mahalaua veteranilor. După trecerea Dobrogei în administraţia românească la 1879, această provincie se împărţise în 3 judeţe: Tulcea, Constanţa şi Silistra Nouă. Pentru acest din urmă judeţ, s-a fixat la început capitala în comuna Rasova. Prefect al acestui judeţ fusese numit generalul Cantili şi director al prefecturii, poetul Alexandru Macedonski.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Viaţa bisericească în vremurile moderne la Rasova începe cu Dimitrie Moş Chirea şi mama sa, Hristina, veniţi, din judeţul Ialomiţa, probabil, între anii 1820-1830 . Fiul lui Dimitrie Moş Chirea, Chirea Iorga „ştia carte românească şi cunoştea cântările bisericeşti, învăţate la şcoala înfiinţată în Muntenia, de călugărul Macarie Ieromonahul“ . Acesta ajunge cântăreţ la biserica din Rasova, unde şi deschide şcoală românească, pe care o conduce, ajutat de tatăl său. Şcoala funcţiona în pridvorul bisericii. Chirea Deli-Iorga (numit de turci „deli“, nebun, în sens admirativ) s-a însurat cu Maria Târpan, sora preotului Encică din localitate . Un document din 25 ianuarie 1845 în care semna şi „părintele Mihail“ din Rasova atestă existenţa unei biserici anterioare celei construite între 1848-1850. Zidirea vechii biserici începuse în anul 1848, cu sprijinul guvernatorului Dobrogei. La această dată (8 noiembrie 1868), preotul Ioan Popa împreună cu învăţătorul Vasile Moş Iorga donau bisericii douăsprezece minee . Se atrage atenţia că biserica ameninţa să se prăbuşească din cauza ruinei. În 1898 este hirotonit economul Bănică Roşescu, seminarist gradul I aşa cum rezultă dintr-o statistică privind personalul administrativ-bisericesc al Eparhiei Dunări de Jos din 1906. Circumscripţia protopopească I Medgidia, cuprindea şi parohia Rasova . Sub îndrumarea preotului Roşescu în 1899 încep lucrările de construcţie a actualei biserici prin cotizaţiile locuitorilor. În 1902 biserica deţinea 10 ha de „pământ în ţarină“ . Conform datelor recensământului din acelaşi an, existau 1645 ortodocşi, un protestant şi doi de rit gregorian . Costul construcţiei după deviz se cifra la 42.700 lei. Până în acel moment se cheltuise suma de 15.000 lei, iar disponibili erau 1890 lei .
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Lăcaşul a fost construit din blocuri de piatră cioplită de meşteri italieni . În „Expunerea situaţiei judeţului Constanţa la 1905-1906“ se consideră biserica între vechile biserici româneşti şi îi acordă ajutoare . Ancheta din 1912 a constatat că printr-o muncă de clacă turlele erau diforme, întregul acoperiş stricat, lipseau stranele, balustrada corului, scara etc. În anii 1911 şi 1912 printr-o bună administrare şi conducere se strânseseră peste 13000 lei. Cu această sumă s-au înălțat turlele, s-au completat toate lipsurile bisericii, s-a executat acoperişul, s-a restaurat complet biserica şi s-a realizat pictura în tempera . După vizita Familiei Regale la Rasova din 5-6 mai 1914, preotul Bănică Roşescu a luat iniţiativa de a se strânge un fond şi pe locul unde s-a jucat hora să se ridice un monument comemorativ în onoarea Alteţelor Lor Regale . A fost numit apoi, părintele N. Coadă . Prin efortul depus de acesta şi notarul comunei s-au încheiat lucrările de construcţie a sfântului lăcaş. Din contribuţii benevole şi cotizaţii strânse la diferite sărbători s-au procurat odăjdiile necesare . Sfinţirea bisericii purtând acelaşi hram „Sf. Nicolae“ a avut loc în ziua de duminică 16 august 1915. Costul total al bisericii a fost de 70.000 lei . Biserica n-a suferit distrugeri în timpul Primului Război Mondial, dar i s-au luat câteva obiecte bisericeşti . A fost avariată la cutremurul din 1940. A urmat părintele Marin Marin. Prin strădaniile preotului Nicolae Ciorbaru, biserica a fost reparată în perioada 1975-1977 şi repictată de către preotul Ion Petrea. A urmat preotul Vîrlan Vasile. O altă reparaţie capitală (în care s-a implicat direct preotul Nicolae Preda) s-a desfăşurat de-a lungul anilor 1994-2001, când „turla cea mare a bisericii a fost complet demolată, pentru a fi rezidită pe 8 sâmburi de beton încorporaţi la baza acesteia“ .
[PICTURA] S-a refăcut pictura murală de către pictorul George Desagă.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica posedă circa 20 de cărţi de cult, apreciate ca având valoare patrimonială. De asemenea deţine şi un număr impresionant de icoane vechi din secolul XIX.
[ANEXE] În anul 2001 a fost construită în curtea bisericii o clopotniţă din fier beton . Edificiul, impresionând prin monumentalitate, caracteristică rar întâlnită în mediul rural, este construit îngrijit din piatră de talie, după un plan triconc particularizat prin abside cu traseu exterior pentagonal şi prin cele 3 turle (una dispusă pe naos şi alte două, pe pronaos). Învelitoarea bisericii şi cele ale turlelor sunt din tablă .
[ȘIRUL PREOȚILOR] Printre slujitorii acestui lăcaş îi amintim pe: preotul Dima, preotul Encică (în jur de 1858) , Ioan Popa (înainte de 1868), preotul Milea (cel puţin din 1869) , Ioan Protopopescu, în 1871 . Dimitrie Chirescu (1842-1890), hirotonisit în 1871 ca preot paroh , la Rasova în locul unchiului său, preotul Encică, decedat. Au urmat preoţii Dobre Gheorghe, Iordache Dragoş, Protopopescu Marius, Covaşă Ionuţ, Nichitean Mihai Bogdan, Busuioc Sorin, Staicu Florin, Epureanu Cătălin şi Bursuc Gabriel. Sub păstorirea şi purtarea de grijă a preotului Busuioc Sorin cu ajutorul autorităţilor locale şi a credincioşilor locaşul a fost înfrumuseţat şi restaurat.
C. CIMITIRUL.Parohia deţine un cimitir parohial construit de autorităţile locale.
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]. Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE S.A.] Se întreprind activităţi de ajutorare a celor mai nevoiaşi şi catehizarea tinerilor din parohie.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ,,Sfântul Ierarh Nicolae”; [ADRESA] Strada: Pescarilor, Nr. 36, Comuna Rasova, Judeţul Constanţa; [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon şi site official.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cioroiu, Constantin, Aurel Mocanu, Cartea românească în Dobrogea înainte de 1877, Biblioteca Judeţeană, Constanţa, 1978.
2. Constantinescu, Anghel, Monografia Sfintei Episcopii a „Dunărei de Jos“: Alcătuită la plinirea a 40 ani de domnie a M. S. Carol I, Regele României, Atelierele Socec, Bucureşti, 1906
3. Drăgoi, pr. Eugen, Precizări pe marginea unui studiu despre intelectualii români din Dobrogea, în „Pontica“, Vol. XX, 1987, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
4. Dumitraşcu, Prof. Gheorghe, Intelectuali români din Dobrogea înainte de 1878. Studiu statistic, în „Pontica“,Vol. XVIII, 1985, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, 1985.
5. Idem, Localităţi, biserici şi mănăstiri româneşti în Dobrogea, până la 1878, Editura Fundaţiei, „Andrei Şaguna“, Constanţa, 1996.
6. Idem, Preotul şi învăţătorul Dimitrie Chirescu (1842-1890) – lider al mişcării de afirmare şi eliberare naţională a românilor din Dobrogea până la 1878, în Tiberiu Birda, „125 de ani de şcoalăcernavodeană. Preot-învăţător Dimitrie Chirescu 1842-1890: Părintele şcolii cernavodene“, Editura Mondograf, Constanţa, 2001.
7. Gheorghe, Lavinia, Din „dinastia“ Chireştilor ot cernavoda: Dimitrie D. Chirescu, în Andreea Atanasiu-Croitoru (coord.), „Studia varia in Honorem Professoris Panait I. Panait octogenarii“, Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2011.
8. Idem, Contribuţii la cunoaşterea neamului Chireştilor din Cernavodă: Dimitrie Chirescu şi Nicolae D.
Chirescu, în „Anuarul Muzeului Marinei Române“, tom XIV (2011).
9. Lepădatu, Prof.Istorie, Corneliu, Pagini din Istoria Bisericii din Rasova, Şcoala Gimnazială Nr.1 Rasova
10. Mateescu, Tudor,Documente privind istoria Dobrogei (1830-1877), Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti, 1975 (doc. 99;
11. Maria Magiru, Dobrogea: Studiu etnografic. Vol. I. Românii autohtoni, Muzeul de Artă Populară, Constanţa, 2001.
12. Negulescu, Nicolae T. Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/1923, Expunere prezentată Consiliului Judeţean de către d-l N. T.
13. Vârnav, Scarlat, Situaţiunea generală a judeţului Constanţa la începutul anului 1903: Expunere, Tipografia „Aurora“ fraţii Grigoriu, Constanţa, 1904.
